 | as |
|
| Albitură [ al-bi-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU albitură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului albitura în mai multe dicționareDefinițiile pentru albitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALBITURĂ: ALBITÚRĂ, albituri, substantiv feminin 1. (Mai ales la plural ) Rufărie de corp sau de pat. Avea, pe sub cojoacele de vulpe cu care era îmbrăcat, niște albituri cum nu se făceau pe atunci la noi în țară. GALACTION, O. I 274. Se puse binișor în pat, ca să nu se mototolească albiturile. ISPIRESCU, L. 251. Albiturile și straiele țesute și împodobite cu măiestrie de femeile romînce prezentau o priveliște plină de interes. ODOBESCU, S. I 480. 2. (La sg., cu sens colectiv) Nume generic dat exemplarelor mici de plătică sau de babușcă. Sub stratul de struguri era o rogojină și dedesubt, reci și lipicioși, pescidți în amurg, crapi, șalăi, albitură. DUMITRIU, N. 232. în balta singuratică nu se mai putea ține... decît puțină albitură. SADOVEANU, P. M. 11. A trebuit să se mulțumească cu pește de gîrlă, cu crapi, știuci și tot felul de albitură. CAZABAN, vezi 22. 3. (tipografie; cu sens colectiv) Mici piese de plumb care se introduc între cuvinte sau printre rînduri, pentru a păstra distanța cuvenită; prin extensie spațiu alb între rîndurile tipărite. E prea multă albitură pe pagina asta. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru albitură: albitură substantiv feminin [Atestat: ODOBESCU, S. 1, 480 / V: (reg) albiturabătalbitura / Etimologie: alb + -itură] 1 Albire. 2-3 (Ccr) Materie albită (1, 2). 4 (Reg) Sclerotică. 5 (Lpl) Lenjerie albă. 6-7 (Pfm) Pești (mici) sau pui de pește Si: albișoară (5). 8-9 (Fam) Rădăcină de pătrunjel sau păstârnac pentru gătit. 10 (Tip) Mici piese de plumb ce servesc la completarea spațiului alb dintre litere sau rânduri. 11 (Pex) Spațiu alb dintre rândurile tipărite. 12 (Arg) Ban de argint. 13 (Rar; lpl) Obiecte care, privite din depărtare, par albe. 14 (Îoc negritură) Totalitatea strugurilor albi dintr-o vie Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALBITURĂ: ALBITÚRĂ, albituri, substantiv feminin 1. (La plural ) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc.; albișoară. 3. (regional) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (tipografie) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; prin extensie spațiu alb între rânduri. – Alb + sufix -itură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALBITURĂ: ALBITÚRĂ, albituri, substantiv feminin 1. (La plural ) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc.; albișoară. 3. (regional) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (tipografie) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; prin extensie spațiu alb între rânduri. – Alb + sufix -itură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALBITURĂ: ALBITÚRĂ, albituri, substantiv feminin 1. (La plural ) Rufărie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc. 3. (regional) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (tipografie) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; prin extensie spațiu alb între rânduri. – Din alb2 + sufix -(i)tură. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALBITURĂ: ALBITURĂ s. 1. (mai ales la plural ) primeneală, rufă, rufărie, schimb, (regional) premenituri (la plural). 2. (tipografie) reglet. (albitura completează spațiile albe dintre rînduri.) 3. (ihtiologie) baboiaș, caracudă, mărunțiș, plevușcă, (rar) plevuică, (regional) chisoagă, pleviță. (albitura se numește orice pește mic de culoare albă sau argintie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALBITURĂ: ALBITÚRĂ albiturai forme 1) mai ales la plural Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufărie. 2) Nume dat mai multor specii de pești mici (plătică, babușcă). 3) poligrafie Piese de plumb care se pun între cuvinte și rânduri pentru a completa spațiile albe. 4) Spațiu alb dintre cuvinte și rânduri. /alb + sufix albituraitură Forme diferite ale cuvantului albitura: albiturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru albitură: albitúră forme, plural ĭ (despre alb). Amestecătură de peștĭ micĭ (maĭ ales batcă, cîrjancă ș. a.) sărațĭ și expușĭ ca marfă. ( vezi fîță, chisoagă). plural Rufe: a spăla albiturile ( vezi negriturĭ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru albitură: albitură forme 1. pești albi, plătică mică de tot (și amestecată cu cosac, batcă, etc.); 2. plural rufe albe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru albitură: albitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat albitúrii; plural albitúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru albitură: albitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat albitúrii; plural albitúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru albitură: albitură substantiv feminin singular băutură spirtoasă incoloră Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALBITURA' albitoárealbitóralbitoríealbitóriuALBITÚRĂALBÍUALBIÚȚĂALBIZIAAlbizia julibrissin |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL albitură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului albitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1, 480 / V: reg albiturăbătalbitură / Etimologie: alb + -itură] 1 Albire. Albitură completează spațiile albe dintre rînduri. Albitură se numește orice pește mic de culoare albă sau argintie. ALBITÚRĂ albiturăi forme 1 mai ales la plural Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufărie. /alb + sufix albiturăitură. Albitură completează spațiile albe dintre rânduri. Albitură se numește orice pește mic de culoare albă sau argintie. |
GRAMATICA cuvântului albitură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului albitură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul albitură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE albitură? Vezi cuvântul albitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul albitură?[ al-bi-tu-ră ] Se pare că cuvântul albitură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL albitură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv bătut de dumnezeu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul albitură are forma: albitúri
