 | as |
|
| Alcătuitor [ al-că-tu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU alcătuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alcatuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru alcatuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alcătuitor: alcătuitor, alcatuitoroare [Atestat: (a. 1815) URICARIUL, I, 333/29 / V: (îrg) alcatuitoriu, alcatuitoroare a / P: alcatuitortu-i- / Plural: alcatuitori / Etimologie: alcătui1 + -tor] 1 a Care intră în compoziția unui lucru Si: constitutiv. 2 substantiv feminin Persoană care alcătuiește1 (1-5) ceva. Forme diferite ale cuvantului alcatuitor: alcatuitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALCĂTUITÓR: ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și forme Persoană care alcătuiește ceva. [ pronunție: -tu-i-] – Alcătui1 + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului alcatuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALCĂTUITÓR: ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și forme Persoană care alcătuiește ceva. [Pr: -tu-i-] – Alcătui1 + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului alcatuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALCĂTUITÓR: ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și forme Persoană care alcătuiește ceva. – Din alcătui1 + sufix -(i)tor. Forme diferite ale cuvantului alcatuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALCĂTUITÓR: ALCĂTUITÓR2, -OÁRE, alcătuitori, -oare, substantiv masculin și forme (Învechit) Persoană care alcătuiește, întocmește, creează ceva. Alcătuitor de versuri. Alcătuitorii unei legi. Forme diferite ale cuvantului alcatuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALCĂTUITÓR: ALCĂTUITÓR1, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adjectiv Care intră în compoziția, în structura unui anumit lucru; constitutiv. Elementele alcătuitoare. Forme diferite ale cuvantului alcatuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALCĂTUITÓR: ALCĂTUITÓR alcatuitoroáre (alcatuitoróri, alcatuitoroáre) Care intră în componența unui lucru; care face parte din ceva. Elemente alcatuitoroare. /a alcătui + sufix alcatuitoritor Forme diferite ale cuvantului alcatuitor: alcatuitoroáre alcatuitoróri alcatuitor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALCĂTUITOR: ALCĂTUITOR adjectiv component, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (învechit) compozant, compunător. (Element alcatuitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alcătuitor: alcătuitór (-tu-i-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural alcătuitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural alcătuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alcătuitor: alcătuitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural alcătuitóri; forme singular și plural alcătuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru alcătuitor: alcătuitor a. care alcătuește, constitutiv. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALCATUITOR' alcătuiálăalcătuínțăALCĂTUÍREalcătuítALCĂTUITÓRalcătuitóriuALCAZalcazáralcăzí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ALCĂTUITÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alcătuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Alcătuitor, alcĂtuitÓroare [Atestat: a. 1815 URICARIUL, I, 333/29 / V: îrg alcĂtuitÓriu, alcĂtuitÓroare a / P: alcĂtuitÓrtu-i- / Plural: alcĂtuitÓri / Etimologie: alcătui1 + -tor] 1 a Care intră în compoziția unui lucru Si: constitutiv. ALCĂTUITÓR alcĂtuitÓroáre alcĂtuitÓróri, alcĂtuitÓroáre Care intră în componența unui lucru; care face parte din ceva. Elemente alcĂtuitÓroare. /a alcătui + sufix alcĂtuitÓritor. Element alcĂtuitÓr. |
GRAMATICA cuvântului ALCĂTUITÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alcătuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ALCĂTUITÓR poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alcătuitor? Vezi cuvântul alcătuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alcătuitor?[ al-că-tu-i-tor ] Se pare că cuvântul alcătuitor are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ALCĂTUITÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: An calendaristic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul alcătuitor are forma: alcătuitóri
