 | as |
|
| Alegere [ a-le-ge-re ] VEZI SINONIME PENTRU alegere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alegere în mai multe dicționareDefinițiile pentru alegere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALEGERE: ALEGÉRE, alegeri, substantiv feminin Acțiunea de a (s e) alege și rezultatul ei. 1. Desemnare (a cuiva sau a ceva) dintre mai mulți; decizie prin selecționare în favoarea cuiva sau a ceva. Încet-încet, nora s-a dat pe brazdă și baba era mulțumită cu alegerea ce a făcut. CREANGĂ, P. 7. • Locuţiune adverbiala Fără alegere = la întîmplare, pe nimerite. Loveau În dreapta și în stînga fără alegere. PAS, L. I 77. La alegere = după voia, după placul sau hotărîrea cuiva. 2. (Mai ales la plural ) Desemnare prin vot a unei persoane pentru o anumită sarcină. Alegeri prin vot deschis. Alegeri prin aclamații. • Alegerile de deputați pentru Marea Adunare Națională și pentru sfaturile populare se fac prin vot universal, egal, direct și secret. CONST. R.P.R. 43. Alegerea sfaturilor populare – noile organe locale ale puterii de stat – a însemnat un pas înainte spre întărirea statului de democrație populară, spre atragerea maselor largi în conducerea treburilor obștești. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 563. Făgăduielile prefecților, la alegeri, au rămas făgăduieli, trecătoare ca scamele de păpădie. SADOVEANU, M. C. 182. 3. Despărțirea părului în două (pentru a potrivi pieptănătura). Niciodată în viața lui nu pusese atîta grijă în alegerea cărării. VLAHUȚĂ, O. A. 132. 4. Separare (prin diverse procedee) a unei substanțe dintr-o masă care o conține. Din zărul ce rămîne după alegerea untului se face urdă bătută. La HEM. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alegere: alegere substantiv feminin [Atestat: VARLAAM, C. 306 / Plural: alegereri / Etimologie: alege] 1 (despre substanțe, materii etc.) Separare. 2 Despărțire a pârtilor unui lucru. 3 Selecție. 4 Preferință. 5 Decizie. 6 Sesizare a deosebirii dintre lucruri. 7 (Pop) Distingere a cuiva sau a ceva dintr-o mulțime. 8 (Fig) înțelegere clară a spuselor cuiva. 9 Căutare. 10 (Înv) Hotărnicire a unei moșii. 11 (Pop) Răzlețire a animalelor. 12 (despre materii solide) Ieșire la suprafață în urma unui proces chimic sau fizic. 13 Țesere cu ornamente (colorate). 14 Curățare prin selecție a boabelor plantelor leguminoase. 15 (Jur; înv) Sentință. 16 (Îlav) Fără alegere La întâmplare. 17 (îlav) La alegere După voia, placul cuiva. 18 Desemnare, prin vot, a unui delegat, a unui laureat etc. 19 (Lpl) Procedură constituțională prin care cetățenii își exercită dreptul de vot pentru a-și desemna reprezentanții la nivelul administrației locale sau naționale. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALEGERE: ALÉGERE, alegeri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. • Locuţiune adverbiala Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la plural ) Operație care se efectuează conform unor norme precise și dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină. – vezi alege. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALEGERE: ALÉGERE, alegeri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. • Locuţiune adverbiala Fără alegere = la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. ♦ (La plural ) Operație care se efectuează conform unor norme precise și dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALEGERE: ALÉGERE, alegeri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. • Locuţiune adverbiala Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la plural ) Desemnarea prin vot a membrilor organelor reprezentative ale statului, ale unor organizații etc. – vezi alege. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALEGERE: ALEGERE s. 1. ales, selectare, selectat, selecție, selecționare, selecționat, sortare, sortat, triat, triere. (alegere semințelor.) 2. opțiune. (alegere lui s-a dovedit fericită.) 3. (la plural ) scrutin, vot. (În timpul alegere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALEGERE: ALÉGERE alegerei forme 1) vezi A ALEGE și A SE ALEGE. • La alegere la discreție; după plac. 2) la plural Desemnare prin vot a unei persoane pentru un anumit post în organele puterii de stat sau în alte organe. /v. a alege Forme diferite ale cuvantului alegere: alegerei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru alegere: alegere forme fapta de a alege și rezultatul ei: alegere de senatori, de deputați, de consilieri. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru alegere: alégere forme Acțiunea de a alege: alegere de senatorĭ, de deputațĭ, de primarĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alegere: alégere substantiv feminin, genitiv dativ articulat alégerii; plural alégeri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alegere: alégere substantiv feminin, genitiv dativ articulat alégerii; plural alégeri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALEGERE' alegătoréscALEGĂTÓRIalegătúrăALÉGEALÉGEREalegîndalegấndALEGÓRICalegoríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL alegere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alegere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 306 / Plural: alegereri / Etimologie: alege] 1 despre substanțe, materii etc. 16 Îlav Fără alegere La întâmplare. 17 îlav La alegere După voia, placul cuiva. Alegere semințelor. Alegere lui s-a dovedit fericită. În timpul alegere. ALÉGERE alegerei forme 1 vezi A ALEGE și A SE ALEGE. • La alegere la discreție; după plac. În timpul alegereilor. |
GRAMATICA cuvântului alegere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alegere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul alegere poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE alegere? Vezi cuvântul alegere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alegere?[ a-le-ge-re ] Se pare că cuvântul alegere are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL alegere Inţelegi mai uşor cuvântul alegere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Fără alegere = la întîmplare, pe nimerite La alegere = după voia, după placul sau hotărîrea cuiva Locuţiune adverbiala Fără alegere = la nimereală, la întâmplare La alegere = după voia, după placul cuiva Locuţiune adverbiala Fără alegere = la întâmplare La alegere = după voia, după placul cuiva Locuţiune adverbiala Fără alegere = la nimereală, la întâmplare La alegere = după voia, după placul cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL alegere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Numai cât?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul alegere are forma: alégeri
