 | as |
|
| Algebră [ al-ge-bră ] VEZI SINONIME PENTRU algebră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului algebra în mai multe dicționareDefinițiile pentru algebra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ALGEBRĂ: ALGÉBRĂ (< limba franceza ; latina m. algebra din arab. al-dzĕbr) substantiv feminin 1. Ramură a matematicii care studiază polinoamele ai căror coeficienți sînt numere întregi, raționale, reale, complexe. Contribuții la dezvoltarea algebra au avut: N. Tartaglia; forme Vieté (a dat relațiile între rădăcini și coeficienții unei ecuații); J. Neper; I. Newton (a extins formula puterii binomului pentru exponenți raționali); M. Rolle (a dat o regulă de separare a rădăcinilor ecuațiilor algebrice); N. Abel; E. Galois (a stabilit condițiile pentru care o ecuație algebrică este rezolvabilă în radicali). Algebra modernă (sau abstractă) se ocupă cu studiul așa-numitelor structuri algebrice (de ex. grupurile, inelele, idealele, corpurile etc.), precum și cu studiul relațiilor dintre aceste structuri. Algebra liniară, parte a algebrei care are ca obiect teoria funcțiilor liniare și a sistemelor de funcții liniare. 2. Algebra logicii (sau booleană) = parte a logicii matematice bazată pe aplicarea metodelor algebrice și care cuprinde calculul propozițiilor, claselor și relațiilor. A fost întemeiată în dec. 5 al secolul 19 de G. Boole și Algebra De Morgan. 3. Algebra peste un inel comutativ A = structură dată de un inel B dotat cu o lege de compoziție externă definită pe A X B cu valori în B și care verifică anumite propietăți (ex. algebra peste corpul numerelor reale). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru algebră: algébră substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. II, 178 / Plural: algebrare / A: (înv) alge- / Etimologie: franceza algèbre, lat algebra] 1 Teorie a operațiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular. 2 Manual școlar care se ocupă cu studiul algebrei (1). 3 (Îs) algebra ra logicii Parte a logicii matematice care cuprinde calcului propozițiilor, al claselor și al relațiilor. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALGEBRĂ: ALGÉBRĂ substantiv feminin 1. Teorie a operațiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular. ♦ Manual școlar care se ocupă cu studierea acestor operații. 2. (În sintagma) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozițiilor, claselor și relațiilor. – Din limba franceza algèbre, latina algebra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALGEBRĂ: ALGÉBRĂ substantiv feminin 1. Teorie a operațiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular. ♦ Manual școlar care studiază aceste operații. 2. (În sintagma) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozițiilor, claselor și al relațiilor. – Din limba franceza algèbre, latina algebra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALGEBRĂ: ALGÉBRĂ substantiv feminin Parte a matematicii care studiază legile operațiilor de adunare, scădere etc., independent de valorile numerice care intervin în aceste operații, numerele fiind înlocuite cu litere. – în franceză algèbre (neologism din limba latină algebra). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALGEBRĂ: ALGÉBRĂ forme Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul operațiilor aritmetice independent de valorile lor numerice. algebra superioară. [ genitiv dativ algebrei; silabe -ge-bră] /<fr. algebre, latina algebra Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ALGEBRĂ: ALGÉBRĂ substantiv feminin Ramură a matematicii care studiază operațiile aritmetice independent de valorile numerice care intervin în ele. [< limba franceza algèbre, conform ar. al-djebr – reconstruire de fragmente]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ALGEBRĂ: ALGÉBRĂ substantiv feminin ramură a matematicii care studiază generalizările operațiilor aritmetice. (< limba franceza algèbre, latina algebra) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru algebră: algébră substantiv feminin (silabe -bră), genitiv dativ articulat algébrei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru algebră: algébră (-ge-bră) substantiv feminin, genitiv dativ articulat algébrei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALGEBRA' ALGÁLAlgarvealgắciALGE ALBÁSTREalgébrăalgebráicalgébricalgebricéștealgebríst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL algebră Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului algebră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 178 / Plural: algebrăre / A: înv alge- / Etimologie: franceza algèbre, lat algebra] 1 Teorie a operațiilor privind numerele reale pozitive ori negative sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular. 3 Îs algebră ra logicii Parte a logicii matematice care cuprinde calcului propozițiilor, al claselor și al relațiilor. Algebră superioară. |
GRAMATICA cuvântului algebră? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului algebră. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul algebră poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE algebră? Vezi cuvântul algebră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul algebră?[ al-ge-bră ] Se pare că cuvântul algebră are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL algebră Inţelegi mai uşor cuvântul algebră dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeAlgebra logicii sau booleană = parte a logicii matematice bazată pe aplicarea metodelor algebrice și care cuprinde calculul propozițiilor, claselor și relațiilor Peste un inel comutativ A = structură dată de un inel B dotat cu o lege de compoziție externă definită pe A X B cu valori în B și care verifică anumite propietăți ex În sintagma Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozițiilor, claselor și relațiilor În sintagma Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozițiilor, claselor și al relațiilor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi scump la râs?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
