eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție alianta


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Alianţă [ a-li-an-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU alianţă PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului alianta în mai multe dicționare

Definițiile pentru alianta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
ALIANȚĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALIANȚĂ:
ALIÁNȚĂ, alianțe, substantiv feminin

1. Legătură temporară între două sau mai multe grupuri în vederea realizării unui scop comun; legătură stabilită între două sau mai multe state, pe baza unui tratat. Alianță politică și militară.
       • O strînsă prietenie și o alianță frățească ne leagă de Uniunea Sovietică, bastionul păcii din întreaga lume. Prietenia și alianța frățească ne leagă de celelate țări de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 570.
♦ (În expresie) Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare = legătură strînsă, tovărășie, colaborare între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, în vederea luptei comune pentru desființarea exploatării omului de către om, pentru construirea socialismului și desființarea claselor. Genialul plan cooperatist al lui Lenin, dezvoltat de către tovarășul Stalin, călăuzește lupta partidului nostru pentru întărirea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare și pentru transformarea socialistă a agriculturii. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 597. Baza puterii populare în Republica Populară Romînă este alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, în care rolul conducător aparține clasei muncitoare. CONST. R.P.R. 9.

2. (În expresie) Rudă prin alianță = persoană devenită rudă cu cineva prin contractarea unei căsătorii.

– Pronunțat: -li-an-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



alianță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alianță:
aliánță substantiv feminin [Atestat: DIONISIE, C. 174 / P: a-li-an- / Plural: aliantațe / V: (înv) aliantație (pl -ții) / Etimologie: franceza alliance] 1 Înțelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate. 2 Înțelegere între două sau mai multe grupuri în vederea realizării unui obiectiv comun Si: coaliție. 3 (Îuz) Legământ 4 (Înv) Armistițiu. 5 (Frm) Uniune prin căsătorie Si: (pfm) încuscrire, cuscrire. 6 (Îs) Rudă prin alianta Persoană devenită, prin căsătorie, rudă cu rudele soției sau ale soțului.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ALIANȚĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALIANȚĂ:
ALIÁNȚĂ, alianțe, substantiv feminin

1. Legătură (temporară) între două sau mai multe grupuri în vederea realizării unui scop comun; legătură stabilită între două sau mai multe state, pe baza unui tratat.
       • Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare = legătură strânsă, tovărășie, colaborare între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, în vederea luptei comune pentru desființarea exploatării omului de către om, pentru construirea socialismului și desființarea claselor.

2. (În expresie) Rudă prin alianță = persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu rudele soției sau ale soțului. [ pronunție: -li-an-]

– în franceză alliance.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ALIANȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALIANȚĂ:
ALIÁNȚĂ, alianțe, substantiv feminin

1. Înțelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate.
♦ Legătură, înțelegere între două sau mai multe grupuri, în vederea realizării unui obiectiv comun.

2. (În sintagma) Rudă prin alianță = persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu rudele soției sau ale soțului.
♦ (regional) Inel de logodnă. [ pronunție: -li-an-]

– Din limba franceza alliance.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



ALIANȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALIANȚĂ:
ALIÁNȚĂ, alianțe, substantiv feminin

1. Înțelegere politică de durată între două sau mai multe state, stipulată în acorduri sau tratate, prin care hotărăsc să-și acorde asistență politică și militară reciprocă.
♦ Legătură, înțelegere între două sau mai multe grupuri, în vederea realizării unui obiectiv comun.

2. (În sintagma) Rudă prin alianță = persoană devenită, prin căsătorie, rudă cu rudele soției sau ale soțului.
♦ (regional) Inel de logodnă. [ pronunție: -li-an-]

– Din limba franceza alliance.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ALIANȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ALIANȚĂ:
ALIÁNȚĂ substantiv feminin

1. Pact între două sau mai multe grupuri, făcut pentru a întări o legătură sau în vederea realizării unor anumite scopuri; legătură stabilită între două sau mai multe state pe baza unui tratat.

2. Legătură care se stabilește între familiile a două persoane care se căsătoresc.
       • Rudă prin alianță = persoană înrudită cu cineva prin căsătorie. [< limba franceza alliance].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

Alianță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Alianță:
Alianță forme

1. Tripla alianță, unirea Angliei, Olandei și Suediei în contra lui Ludovic XIV (1663);

2. coalițiunea (după îndemnul lui Bismark) între Germania, Austria și Rusia (1872), apoi Italia în locul Rusiei (1887), garantându-se integritatea teritoriilor respective;

3. Sfânta alianță, ligă formată în 1815 de Rusia, Austria și Prusia spre a combate spiritul revoluționar în Europa.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

alianță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru alianță:
*aliánță forme, plural e (în franceză alliance). Uniune pin căsătorie. Confederațiune între state orĭ între suveranĭ: tractat de alianță. figurat Uniune, amestecătură de maĭ multe lucrurĭ; alianța prudențeĭ și a curajuluĭ. Alianță de cuvinte, unire de cuvinte care formează o expresiune însemnată, precum: nu vede de cît noaptea, nu aude de cît liniștea.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ALIANȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALIANȚĂ:
ALIÁNȚĂ aliantae forme

1) Înțelegere între două sau mai multe state pe baza unui tratat. alianta politică.

2) Legătură între două sau mai multe grupuri sociale în vederea unor acțiuni comune.

3) Legătură de rudenie care se stabilește între două familii prin contractarea unei căsătorii. Rudă prin alianta. [G.-D. alianței; silabe -li-an-] /<fr. alliance
Forme diferite ale cuvantului alianta: aliantae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ALIANȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ALIANȚĂ:
ALIÁNȚĂ substantiv feminin

1. înțelegere politică între două sau mai multe state, grupuri sociale, clase, partide politice.

2. legătură între familiile a două persoane ce se căsătoresc.
♦ rudă prin alianta = afin. (< limba franceza alliance)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

alianță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru alianță:
alianță forme

1. act de aliare;

2. unire prin căsătorie;

3. unire sau confederațiune între State.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

alianță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alianță:
aliánță substantiv feminin (silabe -li-an-), genitiv dativ articulat aliánței; plural aliánțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

alianță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alianță:
aliánță (-li-an-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat aliánței; plural aliánțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ALIANTA'
ALIACÉU, -ÉEaliágiualiájaliántALIÁNȚĂalianțíealiárealiásAliat

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ALIANȚĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alianţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
174 / P: a-li-an- / Plural: alianȚĂțe / V: înv alianȚĂție pl -ții / Etimologie: franceza alliance] 1 Înțelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate.
6 Îs Rudă prin alianȚĂ Persoană devenită, prin căsătorie, rudă cu rudele soției sau ale soțului.
ALIÁNȚĂ alianȚĂe forme 1 Înțelegere între două sau mai multe state pe baza unui tratat.
AlianȚĂ politică.
Rudă prin alianȚĂ.

GRAMATICA cuvântului ALIANȚĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alianţă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ALIANȚĂ poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ALIANȚĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul alianță are forma: aliánțe
    VEZI PLURALUL pentru ALIANȚĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE alianţă?
Vezi cuvântul alianţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alianţă?
[ a-li-an-ţă ]
Se pare că cuvântul alianţă are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL ALIANȚĂ
Inţelegi mai uşor cuvântul alianţă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ În expresie Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare = legătură strînsă, tovărășie, colaborare între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, în vederea luptei comune pentru desființarea exploatării omului de către om, pentru construirea socialismului și desființarea claselor
În expresie Rudă prin alianță = persoană devenită rudă cu cineva prin contractarea unei căsătorii
Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare = legătură strânsă, tovărășie, colaborare între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, în vederea luptei comune pentru desființarea exploatării omului de către om, pentru construirea socialismului și desființarea claselor
În expresie Rudă prin alianță = persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu rudele soției sau ale soțului
În sintagma Rudă prin alianță = persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu rudele soției sau ale soțului
În sintagma Rudă prin alianță = persoană devenită, prin căsătorie, rudă cu rudele soției sau ale soțului
Rudă prin alianță = persoană înrudită cu cineva prin căsătorie
♦ rudă prin alianta = afin



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ALIANȚĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Sodă caustică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic
a alege ce e mai bun, mai prețios etc
hidroxid de sodiu
a se împotrivi cuiva; a se lupta, a se bate cu cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?