 | as |
|
| Alocuţiune [ a-lo-cu-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU alocuţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alocutiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru alocutiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ALOCUȚIUNE: ALOCUȚIÚNE substantiv feminin 1. Discurs ținut ostașilor de un comandant militar, rege sau împărat. 2. Cuvântare ocazională scurtă. [Variante alocuție substantiv feminin / conform limba franceza allocution, latina allocutio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alocuțiune: alocuțiune substantiv feminin [Atestat: KLOPȘTOC, forme 208 / Plural: alocutiuneni / Etimologie: franceza allocution] 1 (La romani) Cuvântare a unui general sau împărat adresată oștirii sale. 2 Cuvântare scurtă, ocazională. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALOCUȚIUNE: ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, substantiv feminin Scurtă cuvîntare ocazională. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) alocúție substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALOCUȚIUNE: ALOCUȚIÚNE alocutiunei forme Scurtă cuvântare ocazională. [G.-D. alocuțiunii;Sil. -ți-u-] /<fr. allocution, latina allocutio, alocutiuneonis Forme diferite ale cuvantului alocutiune: alocutiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALOCUȚIUNE: ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, substantiv feminin Scurtă cuvântare ocazională. [ pronunție: -ți-u] – în franceză allocution (neologism din limba latină allocutio, -onis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALOCUȚIUNE: ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, substantiv feminin Scurtă cuvântare ocazională. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza allocution, latina allocutio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALOCUȚIUNE: ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, substantiv feminin Scurtă cuvântare ocazională. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza allocution, latina allocutio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALOCUȚIUNE: ALOCUȚIUNE substantiv cuvînt, cuvîntare, discurs, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, (familial și ironic) logos. (Ține o alocutiune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru alocuțiune: *alocuțiúne forme (latina allocútio, -ónis. vezi locuțiune). Cuvîntare scurtă. – Și -úție. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ALOCUȚIUNE: ALOCUȚIÚNE substantiv feminin cuvântare ocazională scurtă. (< limba franceza allocution, latina allocutio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alocuțiune: alocuțiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat alocuțiúnii; plural alocuțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alocuțiune: alocuțiúne substantiv feminin → locuțiune Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru alocuțiune: alocuțiune forme cuvântare scurtă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALOCUTIUNE' ALÓCUREAALÓCURIalócuri/alócureaALOCÚȚIEALOCUȚIÚNEalocutívalocutóralodiálALODIALÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ALOCUȚIUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alocuţiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Alocuțiune substantiv feminin [Atestat: KLOPȘTOC, forme 208 / Plural: alocuȚiuneni / Etimologie: franceza allocution] 1 La romani Cuvântare a unui general sau împărat adresată oștirii sale. ALOCUȚIÚNE alocuȚiunei forme Scurtă cuvântare ocazională. Allocution, latina allocutio, alocuȚiuneonis. Ține o alocuȚiune. |
GRAMATICA cuvântului ALOCUȚIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alocuţiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ALOCUȚIUNE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alocuţiune? Vezi cuvântul alocuţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alocuţiune?[ a-lo-cu-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul alocuţiune are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ALOCUȚIUNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în sau pe spate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul alocuțiune are forma: alocuțiúni
