 | as |
|
| Alternanţă [ al-ter-nan-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU alternanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alternanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru alternanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ALTERNANȚĂ: ALTERNÁNȚĂ (< limba franceza {i}) substantiv feminin 1. Însușirea de a alterna. 2. (fizică) Totalitatea valorilor luate de o mărime alternativă în decursul unei semiperioade cuprinse între două momente în care valoarea mărimii este nulă. 3. (geologie) Repetarea succesivă pe verticală a două sau mai multe tipuri de roci sau formațiuni geologice, de grosimi apropiate, în coloana stratigrafică a unei regiuni. 4. (lingvistică) Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală: poate fi consonantică (ex. schimbarea lui s în ș: des-deși, a lui t în ț: tăiat-tăiați) sau vocalică (ex. carte-cărți); ablaut, apofonie. 5. (arhitectură; ARTE plural) Procedeu decorativ constînd în repetarea regulată a două motive (în arte decorative) sau a două elemente (în arhitectură). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALTERNANȚĂ: ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, substantiv feminin 1. Revenire prin alternare; perindare. Alternanță de roci tari și de roci slabe. 2. Variație a vocalelor sau consoanelor într-un cuvînt sau în familia unui cuvînt, folosită de limbă pentru a diferenția formele gramaticale ale aceluiași cuvînt sau (împreună cu sufixul) derivatele unui cuvînt de forma lor de bază. Schimbarea vocalei în «joc-joacă-jucăm» constituie o alternanță vocalică; schimbarea consoanei în «gros-groși» constituie o alternanță consonantică. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alternanță: alternánță substantiv feminin [Atestat: POPOVICI-KIRILEANU, B. 29 / Plural: alternantațe / Etimologie: franceza alternance] 1 Schimbare. 2 (Fiz) Totalitatea valorilor dintr-o semiperioadă a unui fenomen alternativ, începând cu momentul în care valoarea mărimii alternative trece prin zero. 3-4 (Fon) Schimbarea (calității sau) cantității unei vocale la cuvintele din aceeași familie sau în cursul flexiunii aceluiași cuvânt. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ALTERNANȚĂ: ALTERNÁNȚĂ substantiv feminin 1. însușirea de a alterna. • procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente. 2. (lingvistică) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii. ♦ alternanta vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; alternanta consonantică = alternanță prin consoane. (< limba franceza alternance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ALTERNANȚĂ: ALTERNÁNȚĂ substantiv feminin 1. Schimbare care se petrece alternativ, rând pe rând; alternare, perindare. 2. (lingvistică) Schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a cuvintelor aparținând unei familii, cu ajutorul căreia se marchează diferența dintre formele gramaticale sau dintre derivate și cuvântul de bază. [< limba franceza alternance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALTERNANȚĂ: ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, substantiv feminin Revenire prin alternare. ♦ Variație a vocalelor sau a consoanelor într-un cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie, folosită de limbă pentru a diferenția diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuvânt. – în franceză alternance. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALTERNANȚĂ: ALTERNÁNȚĂ alternantae forme 1) Caracter alternativ. 2) lingvistică Proces care constă din schimbarea regulată a unui sunet din tema unui cuvânt în formele flexionare sau în familia unui cuvânt. alternanta vocalică. alternanta consonantică. /<fr. alternance Forme diferite ale cuvantului alternanta: alternantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALTERNANȚĂ: ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, substantiv feminin 1. Însușirea de a alterna; revenire succesivă. 2. Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală. – Din limba franceza alternance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALTERNANȚĂ: ALTERNÁNȚĂ substantiv feminin 1. Insușirea de a alterna; revenire succesivă. 2. Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut. – Din limba franceza alternance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru alternanță: *alternánță forme, plural e (despre alternant; limba franceza alternance). Acțiunea de a alterna: alternanța straturilor în terenele stratificate. botanică Dispozițiunea frunzelor și florilor alterne. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alternanță: alternánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat alternánței; plural alternánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alternanță: alternánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat alternánței; plural alternánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALTERNANTA' alteritátealtérnalternáalternántALTERNÁNȚĂALTERNANTHERAAlternanthera amoenaAlternanthera bettzickianaAlternanthera versicolor |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ALTERNANȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alternanţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 29 / Plural: alternanȚĂțe / Etimologie: franceza alternance] 1 Schimbare. ALTERNÁNȚĂ alternanȚĂe forme 1 Caracter alternativ. AlternanȚĂ vocalică. AlternanȚĂ consonantică. |
GRAMATICA cuvântului ALTERNANȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alternanţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ALTERNANȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alternanţă? Vezi cuvântul alternanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alternanţă?[ al-ter-nan-ţă ] Se pare că cuvântul alternanţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ALTERNANȚĂ Inţelegi mai uşor cuvântul alternanţă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ alternanta vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; alternanta consonantică = alternanță prin consoane |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ALTERNANȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: înapoiere mintală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul alternanță are forma: alternánțe
