 | as |
|
| Amănunţime [ a-mă-nun-ţi-me ] VEZI SINONIME PENTRU amănunţime PE ESINONIME.COM definiția cuvântului amanuntime în mai multe dicționareDefinițiile pentru amanuntime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚIME: AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, substantiv feminin Amănunt, detaliu. În mintea ei se deșteaptă, cu toate amănunțimile, viața, obiceiurile de acasă. VLAHUȚĂ, O. A. 351. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amănunțime: amănunțíme substantiv feminin [Atestat: BARONZI, L. 101 / V: amăru- / Plural: amanuntimemi / Etimologie: amănunt + -ime] (Îe) În amanuntime În detaliu. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚIME: AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, substantiv feminin (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + sufix -ime. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚIME: AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, substantiv feminin (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + sufix -ime. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚIME: AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, substantiv feminin Amănunt, detaliu. – Din amănunt1 + sufix -ime. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amănunțime: amănunțíme (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat amănunțímii; plural amănunțími Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amănunțime: amănunțíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat amănunțímii; plural amănunțími Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru amănunțime: amănunțime substantiv verbal AMĂNUNT. DETALIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru amănunțime: amănunțíme și amăr- forme Amănunt. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'AMANUNTIME' amânunțáamănunțeálăamănunțéscAMĂNUNȚÍAMĂNUNȚÍMEamănunțíreAmănunțitamănunțitorAMAPA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL amănunțime Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amănunțime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 101 / V: amăru- / Plural: amănunțimemi / Etimologie: amănunt + -ime] Îe În amănunțime În detaliu. |
GRAMATICA cuvântului amănunțime? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amănunțime. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul amănunțime poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE amănunţime? Vezi cuvântul amănunţime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amănunţime?[ a-mă-nun-ţi-me ] Se pare că cuvântul amănunţime are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL amănunțime |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ în sintagmele rădăcină adventivă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul amănunțime are forma: amănunțími
