Definiție amar

Cautăm definiția cuvântului amar în mai multe dicționare

Definițiile pentru amar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMAR:
AMÁR2, -Ă, amari, -e, adjectiv

I. (Mai ales despre alimente și băuturi) Care are gustul caracteristic al fierii, al pelinului sau al chininei; (despre gust) ca al fierii, al pelinului sau al chininei. Mălaiul a căpătat un gust amar.
       • Ileana lui Pîrîu... își frecă fața îndelung de stîlpul aspru al gangului către care se apleca, grea de frunze amare, o creangă de vișin. CAMILAR, TEM. 183. Nu dau leacuri amare... Ci tot buze rumeioare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 374. Nalt cît casa, Verde ca mătasa, Dulce ca mierea, Amar ca fierea (Nucul și nuca). TEODORESCU, P. P. 235.
       • Sare amară vezi sare. Migdală amară vezi migdală. Cireașă amară vezi cireașă.
♦ Expresia: A avea gura amară = a simți în gură un gust amar.

II. figurat

1. Care trezește o suferință morală sau (mai rar) fizică; chinuitor, dureros. Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijite și părăginire. DAN, U. 134. Coprins de griji amare, Nu mai sînt decît răbdare. MACEDONSKI, O. I 40. E un ger amar, cumplit! ALECSANDRI, P. A. 115.
♦ (Adverbial, în legătură cu verbe ca «a regreta», «a se căi» etc.) Din tot sufletul, foarte mult; amarnic. Ai să regreți amar că fiul tău rămîne cu educația lui Pintilie. SADOVEANU, N. forme

7. În fond regreta amar faptele întîmplate. BART, E. 166.
♦ (Despre suflet, sentimente și, prin extensie, despre manifestări ale lor) Trist, dureros, aducător de tristețe. Un zîmbet amar îmi trecu pe buze. HOGAȘ, M. N. 19. Un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. Binele ades vine pe urmele mîhnirii Și o zîmbire dulce dup-un amar suspin. ALEXANDRESCU, P. 77. Amară-i frunza de nuc, Mai amar dorul ce-l duc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 90.
       • (Adverbial) Ai mai spus, Manole... asemenea vorbe neînțelepte, a replicat amar țițaca Leona. SADOVEANU, N. forme 46.
♦ Care denotă amărăciune sufletească. Trăsura cea fină și amară dimprejurul gurii lui se adînci vădit. EMINESCU, N. 71.

2. Plin de suferință, chinuit, trist, necăjit, aducător de suferințe. Amară tinereță am avut, a isprăvit el cu sprîncenele încruntate. SADOVEANU, N. forme 17. A mîncat bătăi și băut venin; a umblat lume amară, a trecut multe ape. SADOVEANU, N. forme 104.
       • Expresia: Pîine (sau, regional, pită) amară = mijloace de existență cîștigate prin trudă, prin muncă grea. Umbla moțul rătăcind pe țară... Șargul rupea piatra cu copita. Calea lungă, și amară pita. BENIUC, vezi 154. A face (cuiva) zile amare = a-i face cuiva neajunsuri, necazuri, a-i face traiul nesuferit.
♦ (Adverbial) Strașnic, cumplit. Pe cîmp, cu potopul iernatic Amar cărăușii se luptă. NECULUȚĂ, Ț. despre 61. Am să te pedepsesc amar pentru nesocotința ta. ISPIRESCU, L. 87.

3. Răutăcios. Își arătară antipatia lor... prin vorbe amare și împungătoare. BALCESCU, O. II 268. Dulce la limbă, amar la inimă.
Forme diferite ale cuvantului amar: amar-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

Ce inseamna?

A avea a-şi simţi, a-i fi gura amară

A face cuiva zile amare

Pâine sau, reg., pită amară

A bea tot amarul

A fi vai şi amar de capul sau de pielea, de viaţa cuiva

A-i fi amar

A-şi alina amarul

A-şi înghiţi amarul

A-şi mânca amarul cu cineva

A-şi vărsa amarul

AMAR

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMAR:
AMÁR, -Ă, amari, -e, adjectiv, amaruri, substantiv neutru

I. Adj.

1. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei.

2. figurat Chinuitor, dureros; trist, necăjit.
• Expresia: Pâine amară = mijloace de existență câștigate cu multă trudă. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri.
♦ (Adverbial) Strașnic, cumplit.

3. figurat Răutăcios.

II. substantiv neutru

1. Jale, tristețe; suferință, chin, necaz.
• Expresia: A-și înghiți amarul = a suferi în tăcere. A-și vărsa amarul = a face destăinuiri, a-și spune durerea, suferința.
♦ (Cu valoare de interjecție) Vai!

2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „de”) Mulțime, grămadă. Amar de verb reflexiv:eme.

– latina amarus.
Forme diferite ale cuvantului amar: amar-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

AMAR

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMAR:
AMÁR2, -Ă, amari, -e, adjectiv

I. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul caracteristic fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei.

II. figurat

1. Chinuitor, dureros; trist. Ea varsă desperată Un plâns amar (COȘBUC).
• (Adverbial) A regretat amar faptele întâmplate (BART).

2. Chinuit, necăjit. Amară tinerețe am avut (SADOVEANU).
• Expresia: Pâine amară = mijloace de existență câștigate cu multă trudă. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri.
♦ (Adverbial) Strașnic, cumplit. Am să te pedepsesc amar (ISPIRESCU).

3. Răutăcios.

– latina amarus.
Forme diferite ale cuvantului amar: amar-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

AMAR

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMAR:
AMÁR1, (rar) amaruri, substantiv neutru

1. Jale, tristețe; suferință, chin; necaz.
• Expresia: A-și vărsa amarul = a-și povesti necazurile. A-și înghiți amarul = a suferi în tăcere. A-și mânca amarul (împreună) cu cineva = a duce trai (greu) împreună cu cineva.
♦ (Cu valoare de interjecție) Vai!

2. Mulțime, grămadă. Am mai umblat pe aici... dar sunt Amar de ani (COȘBUC).

– latina amarum.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

amar

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru amar:
amar a.

1. aspru și neplăcut la gust;

2. figurat trist, rău:

3. amarnic: e ger amar, cumplit! AL. [latina AMARUS]. ║ n. durere, necaz, jale: so acopere n vieață de a zilelor amaruri AL. ║ adverb rău, foarte: plâng amar, amar oftez! AL. ║ int. vai! cât de mult, amar de noi, ne lipsești la amândoi! AL.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

amar

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru amar:
amar n. Moldova mare număr, ceva foarte mult: după atâta amar de trudă și primejdii Hristos de mult amar de verb reflexiv:eme după el sufletu-mi geme AL. [Locuțiunea moldovenească: atâta amar de... corespunde celei muntenești atâta mare de (conform atâția mari de ani ISP.), dela adjectiv mare].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AMAR

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AMAR:
AMÁR2 amaruri n.

1) Stare de tristețe; jale.
• Cu amar a) jalnic; b) greu.

2) Senzație de suferință; chin; necaz.
• A-și vărsa amarul a-și spune necazul. A-și înghiți amarul a suferi în tăcere.

3) Cantitate mare; număr mare; mulțime. amar de muncă. /<lat. amarus
Forme diferite ale cuvantului amar: amaruri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

AMAR

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AMAR:
AMÁR1 amară (amari, amare)

1) Care are gustul pelinului, al fierii, al chininei. Cireșe amare.

2) figurat Care produce amărăciune; chinuitor; trist; necăjit.
• Pâine amară existența câștigată cu trudă. /<lat. amarus
Forme diferite ale cuvantului amar: amară amari amare
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

AMAR

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru AMAR:
AMAR adjectiv

1. -u și -a ss.

2. Amăr/a pîrc. de Rucăr (Sd VII 31); -ăscu (Î Div); N. zis și Mărăscu, olt., 1820 (AO XI 78); -l (Hur 92); Amărăști substantiv
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

amar

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amar:
amár adjectiv masculin, plural amári; forme singular amáră, plural amáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

amar

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amar:
amár1 adjectiv masculin, plural amári; forme amáră, plural amáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

amar

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amar:
amár substantiv neutru, plural amáruri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

amar

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amar:
amár2 substantiv neutru, plural amáruri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Amar

Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Amar:
Amar ≠ dulce
Definiție sursă: Dicționar de antonime

CUVINTE APROPIATE DE 'AMAR'

amănunțíre Amănunțit amănunțitor AMAPA Amar amará amărăcios AMĂRĂCIÚNE AMARACUS

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Amar

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

AMÁR2 amaruri n.

• Cu amar a jalnic; b greu.

• A-și vărsa amarul a-și spune necazul.

A-și înghiți amarul a suferi în tăcere.

Amar de muncă.

AMÁR1 amară amari, amare 1 Care are gustul pelinului, al fierii, al chininei.

Cireșe amare.

• Pâine amară existența câștigată cu trudă.

GRAMATICA cuvântului Amar?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Amar poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Amar sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul amar are forma: amáruri