eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție analitic


PROPOZIȚIIEXPRESIIANTONIME DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Analitic [ a-na-li-tic ]
VEZI SINONIME PENTRU analitic PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului analitic în mai multe dicționare

Definițiile pentru analitic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
ANALITIC
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANALITIC:
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adjectiv Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. Metodă analitică. Judecată analitică.
       • [Filimon a scris] o serie de articole teatrale, cari dovedesc un spirit cultivat, analitic și serios. GHICA, S. A. 79.
       • Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor care alcătuiesc o substanță oarecare. Limbă analitică = limbă în care multe dintre caracteristicile gramaticale sînt exprimate prin cuvinte separate (și nu prin schimbări de terminații). Limbile romanice sînt in general limbi analitice.
♦ (matematică, fizică) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică = ramură a geometriei care folosește în studiul ei calculul algebric. Programă analitică vezi programă.
Forme diferite ale cuvantului analitic: analitic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



analitic
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru analitic:
analític, analitică a [Atestat: HASDEU,

I. C. VIII / Plural: analiticici, -ice / Etimologie: franceza analitique, lat analiticus, ngr ὰναλυτιϰός] 1-2 Care se bazează pe analiză (1, 4). 3-4 Care procedează prin analiză (1, 4). 5 (Îs) Chimie analitic ă Ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și combinațiilor lor. 6 (Îs) Spirit analitic Capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg, spre a-l cunoaște Si: analitism (5). 7 (Îas) Persoană care are capacitate analitică (6). 8 (Îs) Limbă -ă Limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. 9 (Îs) Geometrie analitică Ramură a geometriei care folosește calculul algebric. 10 (Îs) Fizică -ă Ramură a fizicii care folosește calculul infinitezimal.
Forme diferite ale cuvantului analitic: analitică

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ANALITIC, -Ă
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANALITIC, -Ă:
ANALÍTIC, -Ă adjectiv Bazat pe analiză.
       • Chimie analitică = parte a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă analitică = limbă care are tendința de a exprima prin cuvinte separate diferitele caracteristici gramaticale; (despre forme gramaticale) alcătuit din două sau mai multe cuvinte; filozofie analitică = orientare filozofică care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii.
♦ Care utilizează calculul algebric și infinitezimal. [< limba franceza analytique, italiana analitico, greacă analytikos].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ANALITIC
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANALITIC:
ANALÍTIC, -Ă adjectiv

1. bazat pe analiză.
♦ chimie analitică = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă analitică = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie analitică = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii.

2. care utilizează calculul algebric și infinitezimal.
♦ geometrie analitică = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< limba franceza analytique, latina analythicus)
Forme diferite ale cuvantului analitic: analitic-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



ANALITIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANALITIC:
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adjectiv Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză.
       • Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate.
♦ (matematică, fizică) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică.

– Din limba franceza analytique, latina analyticus.
Forme diferite ale cuvantului analitic: analitic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANALITIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANALITIC:
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adjectiv Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză.
       • Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate.
♦ (matematică, fizică) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică.

– Din limba franceza analytique, latina analyticus.
Forme diferite ale cuvantului analitic: analitic-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ANALITIC
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANALITIC:
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adjectiv Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză.
       • Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Limbă analitică = limbă care se servește de termeni speciali (prepoziții, conjuncții, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale.
♦ (matematică; fizică) Care folosește calculul algebric și infinitezimal.

– în franceză analytique (neologism din limba latină analyticus).
Forme diferite ale cuvantului analitic: analitic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

analitic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru analitic:
*analític, -ă adjectiv (vgr. analytikós). Care lucrează analizînd: metoda analitică. Limbă analitică, care descompune cugetarea exprimînd ideĭle și relațiunile lor pin vorbe și particule izolate, cum face limba românească cînd zice pe alțiĭ (doŭă cuvinte), pe cînd latina zicea alios (un cuvînt), saŭ limba franceza les hommes față de limba română oameniĭ. Geometrie analitică, studiată cu ajutoru algebreĭ. adverb În mod analitic. vezi sintetic.
Forme diferite ale cuvantului analitic: analitic-ă -itoáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ANALITIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANALITIC:
ANALÍTIC analiticcă (analiticci, analiticce)

1) Care este bazat pe analiză.
       • Chimie analiticcă parte a chimiei care studiază compoziția chimică a substanțelor. Limbă analiticcă limbă în care raporturile gramaticale sunt explicate prin cuvinte izolate.

2) matematică fizică Care folosește calculul algebric și infinitezimal. /<lat. analyticus, limba franceza analytique, germana analytisch
Forme diferite ale cuvantului analitic: analiticcă analiticci analiticce

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

analitic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru analitic:
analitic a. care procede prin analiză: tabla analitică a materiilor; limbă analitică, care tinde a descompune cugetarea, exprimând ideile și relațiunile lor prin vorbe și particule izolate: limba română e limbă analitică, cea latină e una sintetică; geometrie analitică, studiul geometriei cu ajutorul algebrei.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANALITIC
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ANALITIC:
ANALÍTIC, -Ă adjectiv (< limba franceza analytique, italiana analitico, greacă analitikos): în sintagmele declinare analitică, flexiune analitică, formă flexionară analitică, limbă analitică, mod analitic, morfem analitic și timp analitic (vezi).
Forme diferite ale cuvantului analitic: analitic-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

analitic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru analitic:
analític adjectiv masculin, plural analítici; forme singular analítică, plural analítice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

analitic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru analitic:
analític adjectiv masculin, plural analítici; forme analítică, plural analítice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Analitic
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Analitic:
Analitic ≠ sintetic
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'ANALITIC'
ANALÍSTanalístăanalísticANALÍSTICĂANALÍTICANALITÍSMANALIZÁanaliză facialăANALIZÁBIL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Analitic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului analitic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Analític, analitică a [Atestat: HASDEU, I.
VIII / Plural: analiticici, -ice / Etimologie: franceza analitique, lat analiticus, ngr ὰναλυτιϰός] 1-2 Care se bazează pe analiză 1, 4.
5 Îs Chimie analitic ă Ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și combinațiilor lor.
6 Îs Spirit analitic Capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg, spre a-l cunoaște Si: analitism 5.
9 Îs Geometrie analitică Ramură a geometriei care folosește calculul algebric.
ANALÍTIC analiticcă analiticci, analiticce 1 Care este bazat pe analiză.
       • Chimie analiticcă parte a chimiei care studiază compoziția chimică a substanțelor.
Limbă analiticcă limbă în care raporturile gramaticale sunt explicate prin cuvinte izolate.

GRAMATICA cuvântului Analitic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului analitic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Analitic poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Analitic sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE analitic?
Vezi cuvântul analitic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul analitic?
[ a-na-li-tic ]
Se pare că cuvântul analitic are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Analitic
Inţelegi mai uşor cuvântul analitic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor care alcătuiesc o substanță oarecare
Limbă analitică = limbă în care multe dintre caracteristicile gramaticale sînt exprimate prin cuvinte separate și nu prin schimbări de terminații
Geometrie analitică = ramură a geometriei care folosește în studiul ei calculul algebric
Chimie analitică = parte a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă analitică = limbă care are tendința de a exprima prin cuvinte separate diferitele caracteristici gramaticale; despre forme gramaticale alcătuit din două sau mai multe cuvinte; filozofie analitică = orientare filozofică care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii
♦ chimie analitică = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă analitică = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie analitică = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii
♦ geometrie analitică = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric
Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor
Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate
Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate
Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor
Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate
Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate
Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor
Limbă analitică = limbă care se servește de termeni speciali prepoziții, conjuncții, pronume etc



© 2022 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Literă mare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a se balansa
a se prăpădi, a se distruge; a se cheltui; a decădea
majusculă
de toate naționalitățile; prin extensie de toate felurile, de toate speciile
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?