eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție apendice


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Apendice [ a-pen-di-ce ]
VEZI SINONIME PENTRU apendice PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului apendice în mai multe dicționare

Definițiile pentru apendice din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APENDICE:
APÉNDICE substantiv neutru

1. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia. Acest apendice al șirei spinării (= coada) are și el o însemnătate. ODOBESCU. S. III 43.
       • figurat Fără un astfel de partid [marxist-leninist] clasa muncitoare ar fi fost condamnată să joace rolul de apendice al burgheziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 1/1.

2. Mică prelungire, sub formă de sac înfundat, a tubului intestinal, aflată în partea de jos ă cecului.

3. Parte suplimentară, finală, a unei publicații; supliment, anexă, adaos. În apendicele lucrărilor științifice se dau indicații bibliografice.

– Accentuat și; (1) apendíce.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



APENDICE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APENDICE:
APÉNDICE substantiv neutru

1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia.
♦ Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.

2. Prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec.
♦ Parte lipită de un organ.

3. Supliment, adaos la o lucrare; anexă. [accentuat și apendíce, plural -ce, (substantiv masculin) -ci. / < limba franceza , italiana appendice, conform latina appendix

– adaus, ceva atârnat].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

APENDICE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APENDICE:
APÉNDICE, apendice, substantiv neutru

1. (În forma accentuată apendíce) Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului2.

2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia.

3. Adaos, anexă, supliment la o publicație.

4. (fonetică) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [accentuat și: apendíce]

– Din limba franceza appendice, latina appendix, -icis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

APENDICE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APENDICE:
APÉNDICE, apendice, substantiv neutru

1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului.

2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia.

3. Adaos, anexă, supliment la o publicație.

4. (fonetică) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [accentuat și: apendíce]

– Din limba franceza appendice, latina appendix, -icis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



apendice
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apendice:
apéndice snm [Atestat: P. MAIOR, istorie 31 / V: (înv) -ix / A: -dice / Plural: apendiceice, -ici / Etimologie: franceza appendice, lat appendix] 1 Parte secundară a unui obiect pe care îl completează și a cărui prelungire este. 2 (Atm; șîs) apendice vermicular sau ileo-cecal Mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului. 3 (Pan) Anexă la sfârșitul unei cărți.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

apendice
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru apendice:
*apendíce n., plural tot așa, (latina appéndix, appéndicis; limba franceza appendice). Suplement la sfîrșitu uneĭ lucrărĭ. Orĭ-ce parte care servește ca prelungire a părțiĭ principale. anatomie Apendicele vermiform saŭ cecal, o prelungire ca un mic deget de mănușă (4-12 centimetri) la partea de jos a intestinuluĭ gros.

– Fals apéndice.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

APENDICE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APENDICE:
APÉNDICE, apendice, substantiv neutru

1. Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului.

2. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia.

3. Adaos la o publicație; anexă, supliment. [accentuat și: apendíce]

– în franceză appendice (neologism din limba latină appendix, -icis).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

APENDICE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APENDICE:
APÉNDICE apendice n.

1) Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului.

2) Parte suplimentară la o publicație; anexă.

3) Ceea ce constituie o completare a unui lucru, a unui organ sau a unei acțiuni principale. /<fr. appendice, latina appendix, apendiceicis

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

apendice
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru apendice:
apendice n.

1. partea dependentă de una principală;

2. supliment la sfârșitul unei opere, adaos;

3. anatomie apendicele cecumului în forma unui deget de mănușă.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APENDICE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APENDICE:
APENDICE substantiv adaos, anexă, completare, supliment. (apendice la o dispoziție.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

apendice
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apendice:
apéndice1 (adaos) substantiv neutru, plural apéndice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

apendice
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apendice:
apéndice substantiv neutru, plural apéndice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'APENDICE'
APELPISÍEapelpisíreAPELPISÍTAPENDICAPÉNDICEAPÉNDICE/APENDÍCEAPENDICECTOMÍEAPENDICÍTĂAPENDICOSTOMÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL APENDICE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apendice dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MAIOR, istorie 31 / V: înv -ix / A: -dice / Plural: apendiceice, -ici / Etimologie: franceza appendice, lat appendix] 1 Parte secundară a unui obiect pe care îl completează și a cărui prelungire este.
2 Atm; șîs apendice vermicular sau ileo-cecal Mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
APÉNDICE apendice n.
Appendice, latina appendix, apendiceicis.
Apendice la o dispoziție.



GRAMATICA cuvântului APENDICE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apendice.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul APENDICE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul APENDICE sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul apendice are forma: apéndice
VEZI PLURALUL pentru APENDICE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE apendice?
Vezi cuvântul apendice desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apendice?
[ a-pen-di-ce ]
Se pare că cuvântul apendice are patru silabe



© 2024 qDictionar.com
});


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL APENDICE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu răutate?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
polialcool
laolaltă, împreună
în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios
nume dat în imperiul otoman dregătorului care îndeplinea funcția de prim-sfetnic al sultanului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app