 | as |
|
| Apologetic [ a-po-lo-ge-tic ] VEZI SINONIME PENTRU apologetic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apologetic în mai multe dicționareDefinițiile pentru apologetic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru apologetic: apologétic, -ă, apologetici, -ce adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de o apologie. 2. S. forme Apărare sau justificare a unei idei, doctrine, orânduiri sociale etc. 3. S. forme Ramură a teologiei sistematice care are ca scop apărarea și justificarea credinței creștine împotriva adversarilor prin probe raționale sau argumente logice; a fost inițiată în secolul 2-3 de către Iustin martirul și filozoful Origen, Tertulian ș.a. – Din limba franceza apologétique (< greacă apologhitikos). Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologetic-ă Definiție sursă: Dicționar religios |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APOLOGETIC: APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -ce, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. 2. S. forme Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. forme Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine prin argumente raționale și istorice. – Din limba franceza apologétique. Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologetic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apologetic: apologétic, apologetică [Atestat: DA / Plural: apologeticici, -ice / Etimologie: franceza apologetique, lat apologeticus] 1-2 a Care constituie o apologie a ceva (sau a cuiva). 3 a De laudă. 4 substantiv feminin Ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului împotriva atacurilor ce i se aduc acesteia. 5-8 substantiv feminin (Fig) Glorificare (servilă și interesată) a cuiva (sau a ceva). Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologetică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APOLOGETIC: APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -ce, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. 2. S. forme Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. forme Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine. – Din limba franceza apologétique. Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologetic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APOLOGETIC: APOLOGÉTIC, -Ă I. adjectiv care conține o apologie. II. substantiv feminin 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc. (< limba franceza apologétique) Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologetic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru apologetic: *apologétic, -ă adjectiv (vgr. apologetikós). De apologie: discurs apologetic. S. forme, plural ĭ și e. Acea parte a teologiiĭ care apără creștinizmu de atacurĭ. adverb În mod apologetic. Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologetic-ă -itoáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APOLOGETIC: APOLOGÉTIC, -Ă adjectiv Care conține o apologie; de apologie. [conform limba franceza apologétique, latina apologeticum, greacă apologetikos]. Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologetic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APOLOGETIC: APOLOGÉTIC apologeticcă (apologeticci, apologeticce) Care ține de apologie; propriu apologiei. /<fr. apologétique, latina apologeticus Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologeticcă apologeticci apologeticce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APOLOGETIC: APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -e, adjectiv Care conține o apologie, care ține de apologie. – în franceză apologétique. Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologetic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APOLOGETIC: APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -e, adjectiv Care conține o apologie, care ține de apologie. Forme diferite ale cuvantului apologetic: apologetic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apologetic: apologétic adjectiv masculin, plural apologétici; forme singular apologétică, plural apologétice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apologetic: apologétic adjectiv masculin, plural apologétici; forme apologétică, plural apologétice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru apologetic: apologetic a. care conține o apologie: discurs apologetic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APOLOGETIC: APOLOGETIC adjectiv (învechit) panegiric. (Un discurs apologetic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'APOLOGETIC' apóloAPOLODOR din DamascAPOLÓGAPOLOGÉTAPOLOGÉTICapologéticăAPOLOGETÍSMAPOLOGÍEapologísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL APOLOGETIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apologetic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Apologétic, apologetică [Atestat: DA / Plural: apologeticici, -ice / Etimologie: franceza apologetique, lat apologeticus] 1-2 a Care constituie o apologie a ceva sau a cuiva. APOLOGÉTIC apologeticcă apologeticci, apologeticce Care ține de apologie; propriu apologiei. Un discurs apologetic. Un discurs apologetic. |
GRAMATICA cuvântului APOLOGETIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apologetic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul APOLOGETIC poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE apologetic? Vezi cuvântul apologetic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apologetic?[ a-po-lo-ge-tic ] Se pare că cuvântul apologetic are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL APOLOGETIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se lămuri buștean?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
