 | as |
|
| Apoteoză [ a-po-te-o-ză ] VEZI SINONIME PENTRU apoteoză PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apoteoza în mai multe dicționareDefinițiile pentru apoteoza din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a apoteoza (forma la infinitiv) A apoteoza conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APOTEÓZĂ: APOTEÓZĂ, apoteoze, substantiv feminin (În antichitatea greco-Romană) Divinizare, trecere în rîndul zeilor (a unui erou sau a unui împărat); slăvire, preamărire. Ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză. VLAHUȚĂ, O. A. UI 79. Acei pitici... aveau regii lor, purtau războaie, și poeții lor nu găseau în univers destule metafore... pentru apoteoza eroilor. EMINESCU, N 66. ♦ figurat Preamărire a cuiva ajuns în culmea gloriei, prin acordare de onoruri extraordinare; încununare fastuoasă a unui eveniment. (Poetic) Atunci cînd oamenii acestui ținut se ivesc pe fondul albastru al munților din zare, lumea pare deodată o frescă, prin proporții, prin frumusețe, printr-o înfățișare totală de apoteoză. BOGZA. C. O. 280. – Pronunțat: -te-o-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APOTEOZA: APOTEOZÁ, apoteozez, verb I. tranzitiv (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat. ♦ figurat A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APOTEÓZĂ: APOTEÓZĂ substantiv feminin (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (figurat) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< limba franceza apothéose, conform latina, greacă apotheosis – trecere în rândul zeilor]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APOTEÓZĂ: APOTEÓZĂ substantiv feminin 1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor. 2. (figurat) preamărire, slăvire, glorificare. 2. denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. (< limba franceza apothéose, latina, greacă apotheosis) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APOTEÓZĂ: APOTEÓZĂ, apoteoze, substantiv feminin (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ figurat Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [ pronunție: -te-o-] – Din limba franceza apothéose, latina apotheosis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APOTEÓZĂ: APOTEÓZĂ, apoteoze, substantiv feminin (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ figurat Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [ pronunție: -te-o-] – Din limba franceza apothéose, latina apotheosis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APOTEOZA: APOTEOZÁ, apoteozez, verb I. tranzitiv (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rândul zeilor; a diviniza. ♦ figurat A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [ pronunție: -te-o-] – în franceză apothéoser. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APOTEOZA: APOTEOZÁ, apoteozez, verb I. tranzitiv (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ figurat A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [ pronunție: -te-o-] – Din limba franceza apothéoser. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APOTEOZA: APOTEOZÁ, apoteozez, verb I. tranzitiv (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ figurat A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [ pronunție: -te-o-] – Din limba franceza apothéoser. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APOTEÓZĂ: APOTEÓZĂ, apoteoze, substantiv feminin (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ figurat Preamărire, slăvire, glorificare. [ pronunție: -te-o-] – în franceză apothéose (neologism din limba latină apotheosis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APOTEOZA: APOTEOZÁ verb I. trecut (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (figurat) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apoteoza: apoteozá, v [Atestat: DA / P: apoteozate-o- / prezentul indicativ: -zéz / Etimologie: apoteoză] 1 (Ant) A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 2 (Fig) A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APOTEOZA: APOTEOZÁ verb trecut 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (figurat) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< limba franceza apothéoser) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru apoteoză: *apoteóză forme, plural e (vgr. apothéosis, despre theós, zeu). Punerea în rîndu zeilor, deificare, divinizare: apoteoza luĭ Ercule. figurat Onorurĭ extraordinare făcute cuĭva. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apoteoză: apoteóză substantiv feminin [Atestat: EMINESCU, N. 66 / Plural: apoteozaze / Etimologie: franceza apothéose, lat apotheosis] 1 (Ant) Punere în rândul zeilor. 2 (Pex) Onoruri extraordinare acordate cuiva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru apoteoză: apoteoză substantiv verbal DIVINIZARE. ELOGIERE. GLORIFICARE. LAUDĂ. LĂUDARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru APOTEOZA: APOTEOZÁ verb vezi cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru apoteoza: apoteoza verb vezi CINSTI. CÎNTA. DIVINIZA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apoteoza: apoteozá verb (silabe -te-o-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu apoteozéz, persoana a treia singular: el / ea și plural apoteozeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apoteoză: apoteóză substantiv feminin (silabe -te-o-), genitiv dativ articulat apoteózei; plural apoteóze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apoteoză: apoteóză (-te-o-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat apoteózei; plural apoteóze Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apoteoza: apoteozá (a apoteoza) (rar) (-te-o-) verb, indicativ prezent 3 apoteozeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'APOTEOZA' APOTÉCIEAPOTÉCIUAPOTÉMĂAPOTEÓTICAPOTEOZÁAPOTEOZÁREapoteozátapoteozézapotícă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL apoteoza Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apoteoza dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Apoteozá, v [Atestat: DA / P: apoteozate-o- / prezentul indicativ: -zéz / Etimologie: apoteoză] 1 Ant A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 66 / Plural: apoteozaze / Etimologie: franceza apothéose, lat apotheosis] 1 Ant Punere în rândul zeilor. Apoteozá a apoteoza rar -te-o- verb, indicativ prezent 3 apoteozeáză. |
GRAMATICA cuvântului apoteoza? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apoteoza. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul apoteoza poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE apoteoză? Vezi cuvântul apoteoză desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apoteoză?[ a-po-te-o-ză ] Se pare că cuvântul apoteoză are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL apoteoza |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ substantivat; în expresie a lua pe cineva sau a o lua cu încetișorul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul apoteoza se conjugă: ei ele apoteozeáză
