 | as |
|
| Arătură [ a-ră-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU arătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aratura în mai multe dicționareDefinițiile pentru aratura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARĂTURĂ: ARĂTÚRĂ, arături, substantiv feminin 1. Acțiunea de a ar a, de a lucra pămîntul; arat. Dezmiriștitul și arătura adîncă de toamnă sînt lucrările de bază ale pămîntului, fără de care nu se poate obține o recoltă bogată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. Asta îi trezea amintiri nedeslușite de la alte arături, și omul simțea o plăcere care-l făcea să strîngă pumnii pe lemnul lucios, rotund al coarnelor plugului. DUMITRIU, vezi L. 7. Trebuie să muncești la arătura cîmpului. ISPIRESCU, U. 24. Fie, neico, cîți or verb reflexiv:ea, Că tot nu-s ca dumneata, Nici la stat, nici la făptură, Nici la joc, nici l-arătură. HODOȘ, P. P. 81. 2. Pămînt arat, țarină. Călcau mai mult prin arătură decît prin mijlocul șoselei. PAS, L. I 34. Țăranii au împînzit cîmpul și arăturile de toamnă. SAHIA, N. 27. Boii mergeau iute, iute, dar lăsaseră drumul mațe și o luaseră acum prin arătură. SANDU-ALDEA, U. P. 214. De venea apa mare, arăturile lui le îneca. ISPIRESCU, L. 206. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru arătură: arătúră substantiv feminin [Atestat: (a. 1579) ap. HEM 1476 / Plural: araturari / Etimologie: lat aratura] 1 Munca aratului1 (1). 2-3 (Îs) Loc de aratura Teren arabil (1-2). 4 (Rar) Recolta de pe un loc arat2 și semănat. 5 Câmp cultivat Si: ogor, țarină. 6 Timpul aratului1 (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru arătură: arătúră (arătúri), substantiv feminin – Arat, acțiunea și rezultatul lui a ara. latina ărātūra (Pușcariu 110; REW 602 a; DAR); conform italiana aratura, vezi limba franceza areüre,, cat., spaniolă, portugheză aradura. conform ara. Forme diferite ale cuvantului aratura: arătúri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARĂTURĂ: ARĂTURĂ s. 1. arare, arat, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire. (N-a ieșit azi la aratura.) 2. ogor, țarină (popular) răzor, (regional) plan. (aratura este terenul arat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARĂTURĂ: ARĂTÚRĂ, arături, substantiv feminin 1. Acțiunea de a ara; arat. 2. Pământ arat; ogor, țarină. – latina aratura. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARĂTURĂ: ARĂTÚRĂ, arături, substantiv feminin 1. Acțiunea de a ara; arat1. 2. Pământ arat. – Ara + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARĂTURĂ: ARĂTÚRĂ, arături, substantiv feminin 1. Acțiunea de a ara; arat1. 2. Pământ arat. – Ara + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARĂTURĂ: ARĂTÚRĂ araturai forme 1) vezi A ARA. aratura de toamnă. 2) Pământ arat. /a ara + sufix araturaătură Forme diferite ale cuvantului aratura: araturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru arătură: arătúră forme, plural ĭ. Felu de a ara. Loc arat: un sat între arăturĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru arătură: arătură forme 1. pământul arat; 2. aratul câmpului. [latina ARATURA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arătură: arătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat arătúrii; plural arătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arătură: arătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat arătúrii; plural arătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARATURA' aratóriuARĂTÓSarătoșéniearătoșíeARĂTÚRĂARAUCÁNaraucánăARAUCÁRIAAraucaria angustifolia |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL arătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului arătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii HEM 1476 / Plural: arăturări / Etimologie: lat aratura] 1 Munca aratului1 1. 2-3 Îs Loc de arătură Teren arabil 1-2. N-a ieșit azi la arătură. Arătură este terenul arat. N-a ieșit azi la arătură. Arătură este terenul arat. ARĂTÚRĂ arăturăi forme 1 vezi A ARA. Arătură de toamnă. /a ara + sufix arăturăătură. |
GRAMATICA cuvântului arătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului arătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul arătură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE arătură? Vezi cuvântul arătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arătură?[ a-ră-tu-ră ] Se pare că cuvântul arătură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL arătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ tranzitiv în expresie a bolovăni ochii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul arătură are forma: arătúri
