 | as |
|
| Arbitrar [ ar-bi-trar ] VEZI SINONIME PENTRU arbitrar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului arbitrar în mai multe dicționareDefinițiile pentru arbitrar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARBITRAR: ARBITRÁR, -Ă, arbitrari, -e, adjectiv Care pornește dintr-o hotărîre luată după propria apreciere sau după bunul plac al cuiva, fără a ține seamă de părerea altuia; samavolnic. Paginile istoriei Moldovei și Valahiei, de vor fi scrise de o mînă tare, nepărtinitoare și independentă, vor fi pline de actele arbitrare ale acestor noi despoți [fanarioții]. BĂLCESCU, O. I 71. • (Substantivat) Negînd existența unor legi obiective ale vieții sociale în socialism, unii economiști au susținut că statul poate «să creeze», «să transforme» legile economice ale socialismului. În fond, această concepție duce la admiterea anarhiei și a fatalismului în viața socială, la arbitrar și aventură în politică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 52. ♦ (Făcut) la întîmplare, fără nici un sistem; întîmplător. Marx a dovedit că societatea se dezvoltă potrivit anumitor legi obiective, care acționează independent de voința oamenilor; prin aceasta istoria societății a încetat de a mai fi o îngrămădire arbitrară și haotică de fapte și întîmplări și s-a transformat într-o știință. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru arbitrar: arbitrár, arbitrară [Atestat: (a. 1848) URICARIUL X, 1/9/ V: (înv) -iu (pl: -iuri), -ie / Plural: arbitrari, arbitrare/ Etimologie: franceza arbitraire, lat arbitrarius] 1 a Care pornește dintr-o hotărâre individuală, fără a ține cont de părerea altora, de adevăr etc. Si: abuziv. 2 av Samavolnic. 3 a (Mat; îs) Cantitate arbitrară Cantitate căreia i se atribuie o valoare oarecare. 4 a Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 5 a (Mat; despre constante, numere, funcții etc.) Care este ales la întâmplare Si: oarecare. 6-7 sn Faptă, acțiune, situație arbitrară (1,4). 8 sn (Jur) Judecată proprie liberă, nesupusă nici unui articol de lege. Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrară Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARBITRAR: ARBITRÁR, -Ă, (1, 2) arbitrari, -e, adjectiv, (3) arbitraruri, substantiv neutru 1. Adj. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 3. substantiv neutru Faptă, acțiune, situație arbitrară (1, 2). – Din limba franceza arbitraire, latina arbitrarius. Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARBITRAR: ARBITRÁR, -Ă, arbitrari, -e, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 3. substantiv neutru Faptă, acțiune, situație arbitrară (1, 2). – Din limba franceza arbitraire, latina arbitrarius. Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru arbitrar: *arbitrár, -ă adjectiv (latina arbitrarius; limba franceza arbitraire). Care nu știe de lege, despotic, samovolnic: guvern arbitrar. adverb În mod arbitrar, autoritar, turcește: a proceda arbitrar. substantiv neutru, plural urĭ. Despotizm, samovolnicie. (Rar și arbitrarietate, format ca contrarietate, varietate). vezi ucaz. Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrar-ă arăpíme Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARBITRAR: ARBITRÁR, -Ă, arbitrari, -e, adjectiv Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia; samavolnic. ♦ (Făcut) la întâmplare; întâmplător. – în franceză arbitraire (neologism din limba latină arbitrarius). Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARBITRAR: ARBITRAR adjectiv, adverb 1. adjectiv abuziv, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (învechit) volnic. (O măsură arbitrar.) 2. adverb abuziv, samavolnicește. (Procedează arbitrar.) 3. adjectiv întîmplător. (O alegere arbitrar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARBITRAR: ARBITRÁR arbitrară (arbitrari, arbitrare) 1) (despre oameni) Care acționează după bunul plac, neluând în seamă pe nimeni. 2) Care este făcut la întâmplare. [silabe -bi-trar] /<fr. arbitraire, latina arbitrarius Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrară arbitrari arbitrare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARBITRAR: ARBITRÁR, -Ă I. adjectiv 1. (făcut) după bunul plac, abuziv, samavolnic. 2. (făcut) la întâmplare. II. substantiv neutru faptă, acțiune, situație arbitrară (I). (< limba franceza arbitraire, latina arbitrarius) Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ARBITRAR: ARBITRÁR, -Ă adjectiv (< limba franceza arbitraire, conform latina arbitrarius): în sintagma caracter arbitrar (al semnuiui lingvistic) – vezi semn lingvistic. Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrar-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru arbitrar: arbitrar a. care nu ascultă de nici o lege: putere arbitrară. ║ n. putere despotică, act ilegal al guvernului. ║ adverb după bunul plac. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARBITRAR: ARBITRÁR, -Ă adjectiv 1. (Făcut) la întâmplare. 2. (Făcut) după bunul plac; samavolnic. [< limba franceza arbitraire, conform latina arbitrarius]. Forme diferite ale cuvantului arbitrar: arbitrar-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arbitrar: arbitrár (după bunul plac) adjectiv masculin (silabe -trar), plural arbitrári; forme singular arbitráră, plural arbitráre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arbitrar: arbitrár1 (după bunul plac) (-bi-trar) adjectiv masculin, plural arbitrári; forme arbitráră, plural arbitráre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arbitrar: arbitrár substantiv neutru (silabe -trar), plural arbitráruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arbitrar: arbitrár2 (-bi-trar) substantiv neutru, plural arbitráruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARBITRAR' arbitragístarbitrágiuARBITRÁJARBITRÁLARBITRÁRarbitrárearbitraricéștearbitrárieARBITRARIETÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL arbitrar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului arbitrar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Arbitrár, arbitrară [Atestat: a. 1848 URICARIUL X, 1/9/ V: înv -iu pl: -iuri, -ie / Plural: arbitrari, arbitrare/ Etimologie: franceza arbitraire, lat arbitrarius] 1 a Care pornește dintr-o hotărâre individuală, fără a ține cont de părerea altora, de adevăr etc. 3 a Mat; îs Cantitate arbitrară Cantitate căreia i se atribuie o valoare oarecare. O măsură arbitrar. Procedează arbitrar. O alegere arbitrar. ARBITRÁR arbitrară arbitrari, arbitrare 1 despre oameni Care acționează după bunul plac, neluând în seamă pe nimeni. O alegere arbitrar. |
GRAMATICA cuvântului arbitrar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului arbitrar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul arbitrar poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE arbitrar? Vezi cuvântul arbitrar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arbitrar?[ ar-bi-trar ] Se pare că cuvântul arbitrar are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL arbitrar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Geologie; în sintagma zonă de cementație?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul arbitrar are forma: arbitráruri
