 | as |
|
| Arc [ arc ] VEZI SINONIME PENTRU arc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului arc în mai multe dicționareDefinițiile pentru arc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARC: ARC, arcuri și (2) arce, substantiv neutru 1. Armă primitivă alcătuită dintr-o vargă flexibilă de lemn sau de metal încovoiată și dintr-o coardă prinsă de cele două extremități; era folosită la aruncarea săgeților. Și eu mă uit la vechile-mi poeme Ca un tanchist la suliță și arc. BENIUC, vezi 133. O pocitanie de om umbla cu arcul după vînat paseri. CREANGĂ, P. 244. Un arc de aur pe-al ei umăr. Ea [Diana] trece mîndră la vînat Și peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. EMINESCU, O. I 229. Lănci scînteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt, Și ca nouri de aramă... vin săgeți de pretutindeni. EMINESCU, O. I 148. ♦ figurat Tot ceea ce are formă încovoiată (ca a unui arc). Observă în fugă arcul sprîncenei și mărimea curioasă a pleoapelor. despre ZAMFIRESCU, R. 171. În farmecul dulcelui somn Sub arcuri de ramuri in floare, Lăsat-ai pe-al codrului domn. NECULUȚĂ, Ț. despre 59. ♦ (Poetic) Cișmeaua aceea a Păcurarului era un monument alcătuit dintr-o lespede de piatră... străpunsă de o țeavă de aramă prin care se arunca, într-un arc, izvor limpede. SADOVEANU, Z. C. 94. Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe EMINESCU, O. IV 96. 2. Porțiune anumită dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. În același cerc sau în două cercuri egale, la unghiuri la centru egale corespund arce egale și coarde egale. GEOMETRIA plural 71. 3. Deschizătură în formă arcuită într-o construcție. Și pe-a degetelor vîrfuri în ietacul tăinuit Intră – unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76. • Arc de triumf = a) construcție monumentală în forma unui mare portic arcuit, ridicată în amintirea unui fapt însemnat; b) construcție decorativă provizorie, formînd o arcadă, da obicei la intrarea într-o localitate, ridicată cu prilejul sărbătoririi unui eveniment. ♦ (Poetic) Boltă. O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie Și în mormînt albastru și-n pînze argintie, în mausoleu-ți mîndru, al cerurilor arc, Tu adorai și dulce al nopților monarc! EMINESCU, O. I 69. 4. Piesă elastică formată din lame de oțel suprapuse (la vagoane, automobile, trăsuri) sau dintr-o sîrmă de oțel îndoită în spirală, care se întrebuințează ca dispozitiv pentru amortizarea șocurilor și realizarea unei bune suspensii. vezi drot. Arcurile canapelei. ▭ Cupeaua a fost desfăcută din toate încheiturile, cercetată de meșter cum cercetează doctorul pe un bolnav, i s-au dres beteșugurile, i s-au pus alte arcuri. PAS, L. I 84. • Expresia: Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă, ageră. ♦ Piesă elastică de oțel special care, prin destindere, pune în mișcare un mecanism; resort. Arc de ceasornic. 5. (În expresie) Arc electric sau arc voltaic = formă a transportului de sarcină electrică în medii fluide, care are înfățișarea de coloană gazoasă incandescentă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru arc: arc sn [Atestat: CORESI, PS., ap. HEM 1485 / V: (îrg) harc / Plural: (1-6, 9-12) -uri, (7- 8) -ce / Etimologie: moștenit din latinescul arcuș] 1 Armă de aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă flexibilă încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii. 2 (Rar; îe) A avea mai multe (sau alte) coarde la arc A dispune de mai multe mijloace pentru atingerea scopului. 3 (Pan) Ceea ce are forma încovoiată ca a unui arc (1). 4 (Pfm; îs) -ul ochiului Iris. 5 (Muz) Linie curbă care leagă notele. 6 (Med; îs) arc reflex Ansamblul elementelor nervoase care asigură transmiterea unei excitații până la un ganglion nervos și reacția consecutivă inconștientă a unui mușchi. 7 Porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. 8 (Aht) (Element de) construcție în formă arcuită Cf boltă. 9 (Îs) - de triumf (sau, rar, triumfal) Construcție monumentală în formă de portic arcuit, împodobită cu basoreliefuri, inscripții, clădită în amintirea sau pentru sărbătorirea unei victorii. 10 Construcție decorativă provizorie în formă de arc (9), împodobită cu verdeață, lampioane etc. 11 (Muz; pop) Arcuș. 12 (Pop; rar) Pirostrii. 13 Resort. 14 (La ceas) Piesă din oțel special care suportă eforturi de încovoiere și care, prin destindere, pune în mișcare mecanismul Si: (fir de) păr. 15 Resort în formă de spirală pentru amortizarea șocurilor produse de rostogolirea roților. 16 (La fotolii, canapele) Droturi. 17 (Îs) – electric (sau voltaic) Descărcare electrică foarte luminoasă între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 18 (Fam; îe) Parc-ar fi pe -uri Se spune despre o persoană sprintenă (și suplă). 19 (Fam; îae) Se spune despre o persoană care are permanent ceva de făcut. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARC: ARC, arcuri, și (2) arce, substantiv neutru 1. Armă primitivă (folosită la aruncarea săgeții) alcătuită dintr-o vargă flexibilă de lemn sau de metal de formă încovoiată și dintr-o coardă prinsă de cele două extremități. ♦ figurat Tot ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei (despre ZAMFIRESCU). 2. Porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. Arc de cerc. ♦ Element de construcție în formă arcuită; boltă. • Arc de triumf = construcție care formează un portic arcuit sau o arcadă, ridicată în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat. 3. Piesă elastică de metal care suportă eforturi de încovoiere, alcătuită din benzi, lame elastice (câte una ori mai multe suprapuse) sau din bare răsucite în spirală, folosită ca legătură elastică între două piese, pentru a amortiza șocurile sau pentru a pune în mișcare un mecanism ori organe de mașini. Arc de automobil. • Expresia: Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă. 4. (În expresie) Arc electric (sau voltaic) = descărcare electrică luminoasă care străpunge un izolant, de obicei un gaz, între doi electrozi calzi. – latina arcus. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARC: ARC, arcuri, și (2) arce, substantiv neutru 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii. ♦ prin analogie Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. Arc de cerc. ♦ (Element de) construcție în formă arcuită. • Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări. Arc de automobil. • Expresia: Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă. 4. (În sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. (fiziologie; în sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor. – latina arcus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARC: ARC, arcuri, (2) arce, substantiv neutru 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii. ♦ prin analogie Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. Arc de cerc. ♦ (Element de) construcție în formă arcuită. * Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări. Arc de automobil. • Expresia: Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă. 4. (În sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. (fiziologie; în sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor. – latina arcus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARC: ARC substantiv neutru 1. armă (primitivă) de aruncat săgeți. • tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (matematică) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc. 3. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc. ♦ arc de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; arc-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; arc-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. arc voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese. 6. arc reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor. (< latina arcus, limba franceza arc) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARC: ARC1 arcuri n. 1) Armă primitivă folosită la aruncarea săgeților, formată dintr-o vergea flexibilă, ale cărei capete curbate sunt ținute de o coardă. A trage cu arcul. 2) Element de rezistență al unei construcții. • arc de triumf construcție în formă de portic, înălțată în amintirea unui eveniment important. 3) Piesă elastică de oțel fixată între corpul unui vehicul și osiile roților acestuia, care servește pentru amortizarea șocurilor; resort. arc de automobil. 4) arc electric descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferința cercului. arcul sprâncenei. /<lat. arcus Forme diferite ale cuvantului arc: arcuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ARC: ARC substantiv 1. Arca b. (Giur 266; Tis 300; 17 B I 144, 330; Cat); – olt., 1484 (Gorj 114); Arca, fiul lui Arca, 1483 (Ț-Rom 343; 16 B II 291; 17 B II 389); – C-tin (RI V 74). 2. Arcă, 1505 (16 B I 29); 1590 (Flor 84); – N., olt. (Sur VI). 3. Cu h (aspirat): Harca, olt. (AO XVII. 310); Harcul, Hlie, mold., 1746 (RI II 148); Hărcul (Sur XXII). 4. Arcescul, Iorga (Drj IV); Arcești substantiv (Giur 271). 5. Arcoe, Ion, rumîn, 1693 (AO XVIII 474); boier (17 B I 498); Arcoaia, Arcuțescu, Arcuțești (Cras 72 – 3). 6. Arcariul (Tec I). 7. Arcaciul t. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru arc: arc n., plural urĭ și e (latina arcus, italiana spaniolă pg. arco, pv. limba franceza arc). O armă primitivă cu care se aruncaŭ săgețile. ( vezi sahaĭdac). Dreavă. Fie-care din resorturile de oțel pe care se sprijină trăsurile (în Muntenia est și harc). Acoladă tipografică. Orĭ-ce lucru încovoĭat: arc voltaic. geometrie Porțiune de circumferența. arhaic Ziditură în formă de arc. Arc de triunf, monument ca o poartă în formă de arc ornat cu sculpturĭ și înscripțiunĭ în amintirea unor strălucite biruințe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARC: ARC s. 1. (prin Banat, Transilvania și Maramures) pușcă. (arc cu săgeți.) 2. resort, (regional) drot. (arc la o dormeză.) 3. (tehnic) coardă. (arc la un mecanism.) 4. arcadă, boltă, boltitură, (învechit) sclip. (arc la o construcție.) 5. (fizică) arc electric = arc voltaic; arc voltaic = arc electric. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ARC: ARC substantiv verbal acoladă, arcuș, boltă, cer, firmament. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru arc: arc substantiv verbal ACOLADĂ. ARCUȘ, BOLTĂ. CER. FIRMAMENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arc: arc substantiv neutru, plural (geometrie) árce, /(resoarte) árcuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arc: arc1 (porțiune de curbă) substantiv neutru, plural árce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arc: arc2 (resort) substantiv neutru, plural árcuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARC' Arbutus unedoArbutus x andrachnoidesARBÚZARBUZĂRÍEARCARC2 árcearc de triúmfÁRCĂÁRCĂ árce |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL arc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului arc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2 Rar; îe A avea mai multe sau alte coarde la arc A dispune de mai multe mijloace pentru atingerea scopului. 6 Med; îs arc reflex Ansamblul elementelor nervoase care asigură transmiterea unei excitații până la un ganglion nervos și reacția consecutivă inconștientă a unui mușchi. ARC1 arcuri n. A trage cu arcul. • arc de triumf construcție în formă de portic, înălțată în amintirea unui eveniment important. Arc de automobil. 4 arc electric descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. Arcul sprâncenei. Arc cu săgeți. Arc la o dormeză. Arc la un mecanism. Arc la o construcție. Arc cu săgeți. Arc la o dormeză. |
GRAMATICA cuvântului arc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului arc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul arc poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE arc? Vezi cuvântul arc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arc?[ arc ] Se pare că cuvântul arc are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL arc Inţelegi mai uşor cuvântul arc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Arc de triumf = a construcție monumentală în forma unui mare portic arcuit, ridicată în amintirea unui fapt însemnat; b construcție decorativă provizorie, formînd o arcadă, da obicei la intrarea într-o localitate, ridicată cu prilejul sărbătoririi unui eveniment În expresie Arc electric sau arc voltaic = formă a transportului de sarcină electrică în medii fluide, care are înfățișarea de coloană gazoasă incandescentă Arc de triumf = construcție care formează un portic arcuit sau o arcadă, ridicată în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat În expresie Arc electric sau voltaic = descărcare electrică luminoasă care străpunge un izolant, de obicei un gaz, între doi electrozi calzi Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat În sintagma Arc electric sau voltaic = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate Fiziologie; în sintagma Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor * Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat În sintagma Arc electric sau voltaic = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate Fiziologie; în sintagma Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor ♦ arc de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; arc-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; arc-rampant = arc cu reazemele denivelate Arc voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate Arc reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor Fizică arc electric = arc voltaic; arc voltaic = arc electric Fizică arc electric = arc voltaic; arc voltaic vezi arc electric |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL arc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cărțile pe față?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul arc are forma: árce
