Definiție armatura

Cautăm definiția cuvântului armatura în mai multe dicționare

Definițiile pentru armatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru armătură:
armătúră substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 172 / V: -mat- / Plural: armaturari / Etimologie: franceza armature, lat armatura] 1 (Înv) Armură (1). 2 (Pop) Echipament folosit în lupte. 3 (Înv) Arsenal. 4 (Înv; îs) Ofițer cu -ra Ofițer care are în supraveghere și gestionare armamentul unei unități militare. 5 (Înv; lpl) Stemă (a unei țări). 6 Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcție (de beton armat). 7 Construcție care susține o galerie subterană. 8 Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații din țevi (sau conducte). 9 Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de control, comandă și siguranță ale unei instalații sau ale unei mașini. 10 Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. 11 înveliș protector al unui cablu electric. 12 (Blg; îs)

– bucală Totalitatea pieselor anatomice ale aparatului bucal al insectelor și crustaceelor. 13 (Muz) Armură (5).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ARMĂTURĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARMĂTURĂ:
ARMĂTÚRĂ, armături, substantiv feminin

1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat).
♦ Construcție care susține o galerie subterană.

2. Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.

3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc.
♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric.
♦ Înveliș protector al unui cablu electric.

4. Carcasă metalică, rigidă pe care se încarcă treptat argilă sau pastă de ipsos în modelarea unei sculpturi.

5. (muzică) Armură (4).

6. (biologie; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor.

– Din limba franceza armature, latina armatura (după armă).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARMĂTURĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARMĂTURĂ:
ARMĂTÚRĂ, armături, substantiv feminin

1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat).
♦ Construcție care susține o galerie subterană.

2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte.

3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc.
♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric.
♦ Înveliș protector al unui cablu electric.

4. (biologie; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor.

– Din limba franceza armature, latina armatura (după armă).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARMĂTURĂ

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMĂTURĂ:
ARMĂTÚRĂ substantiv feminin

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.

2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.

3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.

4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.

5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.

6. armatura (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.

7. (figurat) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3). (< limba franceza armature, latina armatura)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ARMĂTURĂ

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMĂTURĂ:
ARMĂTÚRĂ armaturai forme

1) Ansamblu de bare metalice, care întăresc o construcție de beton armat.

2) Ansamblul elementelor de susținere a unei lucrări miniere subterane.

3) Totalitate a pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi, conducte etc.

4) Totalitate a aparatelor de control (de comandă, de siguranță etc.), montate la o instalație sau la o mașină.

5) Îmbrăcăminte metalică de protecție a unui cablu electric.

6) Fiecare dintre conductoarele unui condensator electric. [G.-D. armăturii] /<lat. armatura, limba franceza armature
Forme diferite ale cuvantului armatura: armaturai
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ARMĂTURĂ

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARMĂTURĂ:
ARMĂTÚRĂ, armături, substantiv feminin

1. Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcție de beton armat.
♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
♦ Piesă sau dispozitiv folosit într-o instalație pentru realizarea unei legături mecanice.
♦ Construcție care susține o galerie subterană.

2. (învechit) Serviciu dintr-o unitate militară care se ocupa cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului.

– în franceză armature (neologism din limba latină armatura).
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ARMĂTURĂ

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARMĂTURĂ:
ARMĂTÚRĂ, armături, substantiv feminin

1. Totalitatea barelor metalice puse în construcțiile de beton armat pentru a le mări rezistența.
♦ Construcție de lemn, de zidărie etc. care servește la susținerea galeriilor subterane.

2. (Învechit) Serviciu într-o unitate militară, care se ocupă cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului și muniției. Ofițer cu armătura.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ARMĂTURĂ

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMĂTURĂ:
ARMĂTÚRĂ substantiv feminin Ansamblu de bare metalice care se pun la construcțiile de beton armat pentru a le întări.
♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
♦ Construcție de lemn, de zidărie etc., servind la întărirea pereților unei galerii subterane. [plural -ri. / conform limba franceza armature, italiana , latina armatura, după armă].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

armatură

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru armatură:
*armatúră forme, plural ĭ (latina armatura). Armură, totalitatea armelor unuĭ soldat. Legăturile metalice care susțin o clădire ș. a. Placa metalică a condensatoarelor electrice. muzică Accident (diez, bemol) pus pe portativ după cheĭe.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ARMATURĂ

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMATURĂ:
ARMATÚRĂ substantiv feminin

1. (muzică) Totalitatea accidenților muzicali (diezi, bemoli) puși la cheie spre a indica tonalitatea; armură (4).

2. Armătură. [plural -ri. / conform limba franceza armature, italiana , latina armatura].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ARMATURĂ

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMATURĂ:
ARMATÚRĂ armaturai forme muzică Totalitate a semnelor de alterație puse la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale; armură. /<fr. armature, italiana armatura
Forme diferite ale cuvantului armatura: armaturai
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

armatură

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru armatură:
armatură forme

1. totalul armelor unui soldat;

2. placă metalică la un condensator electric;

3. (rar) armoarii: armăturele Basarabiei NEGR. [latina ARMATURA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARMATURĂ

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARMATURĂ:
ARMATÚRĂ, armaturi, substantiv feminin (muzică) Totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate.

– în franceză armature (neologism din limba latină armatura).
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ARMATURĂ

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARMATURĂ:
ARMATÚRĂ, armaturi, substantiv feminin Totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

armătură

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru armătură:
armătúră forme, plural ĭ (latina armatura. vezi armatură. Armele unuĭ soldat orĭ uneĭ armate, armament.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ARMĂTURĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMĂTURĂ:
ARMĂTURĂ substantiv (muzică) armură, (învechit) signatură. (armatura servește la identificarea tonalității.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ARMATURĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARMATURĂ:
ARMATÚRĂ, armaturi, substantiv feminin (muzică) Armură (4).

– Din limba franceza armature, latina armatura.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARMATURĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARMATURĂ:
ARMATÚRĂ, armaturi, substantiv feminin (muzică) Armură (4).

– Din limba franceza armature, latina armatura.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

armatură

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru armatură:
armatúră (semne pe portativ) substantiv feminin, genitiv dativ articulat armatúrii; plural armatúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

armătură

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru armătură:
armătúră (tehnică, biologie) substantiv feminin, genitiv dativ articulat armătúrii; plural armătúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

armătură

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru armătură:
armătúră (tehnică) substantiv feminin, genitiv dativ articulat armătúrii; plural armătúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

armatură

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru armatură:
armatúră (muzică) substantiv feminin, genitiv dativ articulat armatúrii; plural armatúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

armătură

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru armătură:
armătură, armături, substantiv feminin (er.)

1. penis erect.

2. erecție.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ARMATURĂ

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMATURĂ:
ARMATÚRĂ substantiv feminin armură (3). (< italiana armatura)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ARMĂTURĂ

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ARMĂTURĂ:
ARMĂTÚRĂ substantiv verbal armură.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

armatură

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru armatură:
armatúră sfvz armătură
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

armătură

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru armătură:
armătură substantiv verbal ARSENAL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'ARMATURA'

Armata Ultra armatán armatól ARMATÓR ARMĂTÚRĂ ARMĂTÚRI ARMAVIR armazár ARMEÁN

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL armătură

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului armătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

172 / V: -mat- / Plural: armăturări / Etimologie: franceza armature, lat armatura] 1 Înv Armură 1.

ARMĂTÚRĂ armăturăi forme 1 Ansamblu de bare metalice, care întăresc o construcție de beton armat.

ARMATÚRĂ armăturăi forme muzică Totalitate a semnelor de alterație puse la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale; armură.

Armătură servește la identificarea tonalității.

GRAMATICA cuvântului armătură?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului armătură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul armătură poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul armătură sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul armatură are forma: armatúri

VEZI PLURALUL pentru armătură la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE armătură?

Vezi cuvântul armătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul armătură?

[ ar-mă-tu-ră ]
Se pare că cuvântul armătură are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL armătură

Inţelegi mai uşor cuvântul armătură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Biologie; în sintagma Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor

Armatura bucală = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL armătură

VEZI SINONIME PENTRU armătură PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagmele grădină de copii?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
stâncă în mare < oland
regulă potrivit căreia suma mai multor vectori este vectorul care închide conturul poligonal din așezarea cap la cap a acestora
grădiniță de copii
cocoșat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?