 | as |
|
| Articulare [ ar-ti-cu-la-re ] VEZI SINONIME PENTRU articulare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului articulare în mai multe dicționareDefinițiile pentru articulare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru articulare: articulare (articulație), asigurarea unei execuții clare, răspicate a discursului muzical. În arta cântului, noțiunea împrumută semnificația și unele modalități tehnice de vorbire. În arta instr., diferite moduri de a. asigură claritatea expunerii și o largă alegere a mijloacelor expresive. Între termenii staccatto și louré* care constituie de ex. extremele noțiunii de a. la vl. – instrumentiștii dispun de o fină gradație în folosirea acestei tehnici. Estetica enesciană, reactualizând termenul louré, a conferit stilului violonistic o mare comunicativitate, prin adevărate inflexiuni de grai. vezi frazare. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru articulare: articuláre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / Plural: articularelari / Etimologie: articula] 1 Pronunțarea unui sunet, unui cuvânt Si: (rar) articulație (5). 2 (Muz) Exprimare corectă și clară a textului unui cântec. 3 (Rar) Articulație (1). 4 Punere a articolului la un substantiv sau altă parte de vorbire Si: (iuz) articulație (6). 5 (Fig) Înlănțuire ca rezultat al unei potriviri. 6 (Jur) Argumentare bazată pe articole de lege. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARTICULARE: ARTICULÁRE, articulări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) articula. 1. Rostire deslușită a sunetelor, realizată cu ajutorul organelor vorbirii. Articularea vocalei «o». ▭ E asudat și prăfuit; mișcările îi sînt nesigure, ca și articularea vorbelor. CARAGIALE, O. II 212. 2. Legare a articolului de un substantiv, adjectiv, pronume posesiv sau numeral. Articularea adjectivelor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARTICULARE: ARTICULARE substantiv articulație, emitere, pronunțare, pronunție, rostire, (învechit) prozodie. (articulare sunetelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARTICULARE: ARTICULÁRE, articulări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) articula; (rar) articulație. – vezi articula. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARTICULARE: ARTICULÁRE, articulări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) articula; articulație. – vezi articula. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARTICULARE: ARTICULÁRE substantiv feminin Acțiunea de a articula și rezultatul ei. [< articula]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru articulare: articuláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat articulării; plural articulări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARTICULARE: ARTICULÁRE, articulări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) articula. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru articulare: articuláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat articulắrii; plural articulắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARTICULARE' ARTICOLÁȘARTÍCULARTICULÁARTICULÁRARTICULÁREARTICULÁTARTICULÁTEARTICULÁȚIEARTICULAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ARTICULARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului articulare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Articuláre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / Plural: articularelari / Etimologie: articula] 1 Pronunțarea unui sunet, unui cuvânt Si: rar articulație 5. Articulare sunetelor. |
GRAMATICA cuvântului ARTICULARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului articulare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ARTICULARE poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE articulare? Vezi cuvântul articulare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul articulare?[ ar-ti-cu-la-re ] Se pare că cuvântul articulare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ARTICULARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ieși sau a rămâne mofluz?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul articulare are forma: articulări
