eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție asta iarna


EXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Iarnă [ iar-nă ]
VEZI SINONIME PENTRU iarnă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului asta iarna în mai multe dicționare

Definițiile pentru asta iarna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IARNĂ:
IÁRNĂ, ierni, substantiv feminin

1. Anotimpul cel mai friguros care urmează după toamnă și precede primăvara, reprezentînd (în emisfera boreală) intervalul de timp cuprins între solstițiul din preajma lui 22 decembrie și echinocțiul din preajma lui 21 martie. Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, cîmp de cristal, iaz de oglindă. GÎRLEANU, L. 18. E iarnă, cum e dînsa mai aspră-n firea ei, Iar negrul întunerec purtat de norii grei Stă mort. COȘBUC, P. II 185. Amîndoi bătrînii aceștia erau albi ca iarna. CREANGĂ, P. 73. (Alegoric) Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă. ALECSANDRI, O. 168.
       • figurat Cu ochii mari și-albaștri, cu părul dat în vînt, Tu-n iernile vieții ești zi de primăvară. COȘBUC, P. I 159.
♦ (Adverbial, în forma iarna) În timpul iernii, în cursul iernii. Iarna, de gerul cel amarnic trăsnea grinda în odaie, crîșcau lemnele și pietrele. EMINESCU, N. 41. Umblă vara desculță Și iarna cu opincuță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 437.
       • Locuţiune adverbiala La iarnă = cînd va veni iarna sau în timpul iernii viitoare. Ba s-a-nsura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară. CREANGĂ, P. 141. De cu iarnă = fiind încă iarnă. Macul se seamănă cît se poate mai de cu iarnă. Astă-iarnă = iarna trecută. E dus de astă-iarnă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 321. Iarna asta = iarna prezentă; (conținînd ideea de apropiere în timp) iarna trecută sau viitoare.
       • locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care apare iarna, care se practică iarna. Haine de iarnă. Sport de iarnă.

2. figurat (Socotind iarna anotimpul cel mai greu al anului) An. Port în spate 80 de ierni.

– plural și: ierne (NEGRUZZI, S. I 245).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

iarnă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru iarnă:
iárnă (iérni) substantiv feminin

– Anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. latina (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), conform italiana (in)verno, limba franceza hiver, spaniolă invierno, portugheză inverno. plural ierne e învechit derivat ierna, verb (a petrece iarna; a fi iarnă; a paște vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct latina hibernāre, conform mr. arnedz (Pușcariu 768; DAR); iernător, adjectiv (care iernează); iernat, substantiv neutru (faptul de a ierna); iernăreț, adjectiv (de iarnă); iernos, adjectiv (de iarnă); iernatic, adjectiv (de iarnă); iernoșa, verb reflexiv (a se apropia iarna); înierna, verb (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, verb (a se apropia primăvara).
Forme diferite ale cuvantului iarna: iérni

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

IARNĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IARNĂ:
IÁRNĂ, ierni, substantiv feminin

1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie.
       • locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna.
       • Locuţiune adverbiala De cu iarnă = fiind încă iarnă.
♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii.

2. figurat An.

– latina hiberna [tempora].

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

IARNĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IARNĂ:
IÁRNĂ, ierni, substantiv feminin

1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie.
       • locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. Locuţiune adverbiala De cu iarnă = fiind încă iarnă.
♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii.

2. figurat An.

– latina hiberna [tempora].

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

iarnă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru iarnă:
iarnă forme anotimpul cel mai rece, începe la 22 Decemvrie și sfârșește la 22 Martie; figurat iarna bătrâneții AL. [latina (TEMPORA) HIBERNA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IARNA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IARNA:
IÁRNA adverb În timpul iernii; pe timp de iarnă. /<lat. hibernum
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

iarnă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru iarnă:
iárnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat iérnii; plural ierni
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

iarnă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iarnă:
iárnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat iérnii; plural ierni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Iarna
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Iarna:
Iarna ≠ vara
Definiție sursă: Dicționar de antonime

iarna
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iarna:
*iárna adverb
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ASTA IARNA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

GRAMATICA cuvântului iarna?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului iarna.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul iarna poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul iarna sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE iarnă?
Vezi cuvântul iarnă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul iarnă?
[ iar-nă ]
Se pare că cuvântul iarnă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL iarna
Inţelegi mai uşor cuvântul iarna dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala La iarnă = cînd va veni iarna sau în timpul iernii viitoare
De cu iarnă = fiind încă iarnă
Astă-iarnă = iarna trecută
Iarna asta = iarna prezentă; conținînd ideea de apropiere în timp iarna trecută sau viitoare
locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care apare iarna, care se practică iarna
locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna
Locuţiune adverbiala De cu iarnă = fiind încă iarnă
locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna
Locuţiune adverbiala De cu iarnă = fiind încă iarnă

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL iarna

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Roza vânturilor?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a face intrigi
a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi
a reprezentare grafică a regimului vânturilor într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu; b reprezentare grafică, în formă de stea, a direcțiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera dire
însărcinat cu paza; de gardă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app