eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție atoate intelegere


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
înţelegere [ în-ţe-le-ge-re ]
VEZI SINONIME PENTRU înţelegere PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului atoate intelegere în mai multe dicționare

Definițiile pentru atoate intelegere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE:
ÎNȚELÉGERE, înțelegeri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei.

1. Facultate, putere de a pricepe, de a pătrunde un fenomen, o situație, o idee. Deodată, privind pieziș la ochii ei, avu înțelegerea că ea de mult bănuiește toate. SADOVEANU, B. 160. Să se ducă la școlile de adulți ca să învețe și să-și ascută înțelegerea. id. E. 26. Poeziile pe care le învață [copiii] pe dinafară... rămîn departe de înțelegerea lor. VLAHUȚĂ, O. A. 188.
♦ (Învechit) Pricepere. Mihai avea destulă înțelegere spre a constitui acest stat. BĂLCESCU, O. II 289.

2. Bunăvoință față de situatia (grea a) cuiva, faptul de a lua parte la necazurile cuiva, de a le împărtăși. În ochii lui Matei, pînă atunci reci și răi ca niște ochi de șarpe, scăpără o luminiță de înțelegere, de interes. GALAN, B. I 413. Robenii, ori de cîte ori le-a stat în putință, s-au arătat oameni cu suflet și cu înțelegere pentru cumpenile vieții. id. Z. R. 45.

3. Aranjament, acord, învoială. Pe estradă, după înțelegere, s-a urcat întîi Toma Ganovici, pe verb reflexiv:emuri ceferist. GALAN, Z. R. 17.
       • Expresia: A lua înțelegere (cu cineva) = a cădea de acord, a ajunge la învoială (cu cineva asupra unui lucru). Venea să ia înțelegere cu Bologa în privința serviciului de noapte. REBREANU, P. S. 63.
♦ Relații pașnice, prietenie, pace. Oamenii sovietici sînt încredințați că colaborarea culturală internațională contribuie la progresul științei, culturii, artei, la înțelegerea între popoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 1/3.
       • Bună înțelegere = acord deplin.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNȚELEGERE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE:
ÎNȚELEGERE s.

1. percepere, pricepere, sesizare, (învechit) pricepătură, știutură. (intelegere situației.)

2. cunoaștere, percepție, pricepere. (Proces de intelegere.)

3. pătrundere, pricepere, (livresc) comprehensiune, (învechit) vedere. (Înzestrat cu o intelegere deosebită.)

4. gîndire, intelect, judecată, minte, rațiune, (figurat) cap. (Are o intelegere extrem de limpede.)

5. conștiință. (intelegere datoriei împlinite.)

6. bunăvoință, îngăduință, mărinimie, milă, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (turcism învechit) musaadea. (A demonstrat multă intelegere.)

7. (popular) îngăduință. (intelegere față de necazurile cuiva.)

8. acord, armonie, împăciuire, pace, unire, (livresc) concert, concordie, (popular) potriveală. (intelegere ce domnea între ei.)

9. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (învechit și popular) legătură, (popular) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (învechit) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (argotic) șustă. (Conform intelegere...)

10. învoială, (regional) tocmă, (prin Banat) pogoadă, (prin Olt. și Banat) pogodeală. (Au ajuns la intelegere în privința prețului.)

11. (juridic) acord, consens, (învechit) soglăsuire. (Între părți a intervenit o intelegere.)

12. acord, învoială, vorbă. (Așa ne-a fost intelegere?)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNȚELEGERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE:
ÎNȚELÉGERE, înțelegeri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei.
♦ Pricepere, iscusință, inteligență, rațiune.

2. Bunăvoință, compasiune față de situația (grea a) cuiva.

3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire.
♦ Tratat, document încheiat între două sau mai multe state, organisme etc.

4. Pace, armonie1.

– vezi înțelege.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNȚELEGERE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE:
ÎNȚELÉGERE intelegerei forme

1) vezi A ÎNȚELEGE și A SE ÎNȚELEGE.

2) Facultatea de a înțelege lucrurile.

3) Atitudine binevoitoare; bunăvoință.

4) Comunitate de vederi asupra unui lucru; convenție; acord.

5) Situație, caracterizată prin relații bune; stare de concepții comune asupra unei chestiuni; consens. [G.-D. înțelegerii] /v. a (se) înțelege
Forme diferite ale cuvantului intelegere: intelegerei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÎNȚELEGERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE:
ÎNȚELÉGERE, înțelegeri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei.
♦ (învechit) Pricepere, iscusință, inteligență, rațiune.

2. Bunăvoință, compasiune față de situația (grea a) cuiva.

3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire.

4. Pace, armonie1.

– vezi înțelege.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

înțelegere
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înțelegere:
înțelégere forme Pricepere, inteligență: înțelegerea lucrurilor. Învoĭală, acord, concordie: a trăi în (bună) înțelegere. Legăturĭ secrete: a avea înțelegere cu conspiratoriĭ. A lua înțelegere cu cineva, a te înțelege, a te învoi, a conveni.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

înțelegere
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înțelegere:
înțelegere forme

1. acțiunea, puterea și starea de a înțelege: înțelegerea lucrurilor;

2. figurat acord de sentimente, unire de vederi: trăiesc în bună înțelegere;

3. legături secrete: a avea înțelegere cu conspiratorii.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNȚELEGERE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGERE:
ÎNȚELÉGERE substantiv verbal deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

înțelegere
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înțelegere:
înțelegere substantiv verbal DEȘTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENȚĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAȚIUNE. SPIRIT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

înțelegere
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înțelegere:
înțelégere substantiv feminin, genitiv dativ articulat înțelégerii; plural înțelégeri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

înțelegere
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înțelegere:
înțelégere substantiv feminin, genitiv dativ articulat înțelégerii; plural înțelégeri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Înțelegere
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Înțelegere:
Înțelegere ≠ neînțelegere
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'ATOATE INTELEGERE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Înțelegere
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înțelegere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Înțelegere situației.
Proces de Înțelegere.
Înzestrat cu o Înțelegere deosebită.
Are o Înțelegere extrem de limpede.
Înțelegere datoriei împlinite.
A demonstrat multă Înțelegere.
Înțelegere față de necazurile cuiva.
Înțelegere ce domnea între ei.
Conform Înțelegere.
Au ajuns la Înțelegere în privința prețului.
Între părți a intervenit o Înțelegere.
Așa ne-a fost Înțelegere?.
Înțelegere situației.
Proces de Înțelegere.
Înzestrat cu o Înțelegere deosebită.
A demonstrat multă Înțelegere.
Înțelegere față de necazurile cuiva.
Conform Înțelegere.
Așa ne-a fost Înțelegere?.
ÎNȚELÉGERE Înțelegerei forme 1 vezi A ÎNȚELEGE și A SE ÎNȚELEGE.

GRAMATICA cuvântului Înțelegere?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înțelegere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Înțelegere poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Înțelegere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul înțelegere are forma: înțelégeri

CUM DESPART ÎN SILABE înţelegere?
Vezi cuvântul înţelegere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înţelegere?
[ în-ţe-le-ge-re ]
Se pare că cuvântul înţelegere are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Înțelegere
Inţelegi mai uşor cuvântul înțelegere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A lua înțelegere cu cineva = a cădea de acord, a ajunge la învoială cu cineva asupra unui lucru
Bună înțelegere = acord deplin

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Înțelegere

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Limbă vie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
transilvania foc viu
mari unități militare constituite în spania din voluntari de diferite naționalități în războiul din 1936-1939
limbă care se vorbește în mod curent în prezent, limbă în circulație
regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app