eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție intelege


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
înţelege [ în-ţe-le-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU înţelege PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului intelege în mai multe dicționare

Definițiile pentru intelege din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a înțelege
Verbul: a înțelege (forma la infinitiv)
A înțelege conjugat la timpul prezent:
  • eu înțeleg
  • tu înțelegi
  • el ea înțelege
  • noi înțelegem
  • voi înțelegeți
  • ei ele înțeleg
VEZI VERBUL a înțelege CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGE:
ÎNȚELÉGE, înțelég, verb

III.

1. tranzitiv A pătrunde cu mintea, a prinde sensul, înțelesul unei idei, al unei noțiuni, al unei situații etc.; a pricepe. Biruiții înțelegeau ce mînă-i lovește. SADOVEANU, O. VII

12. O clătinătură și un duruit stîmpărat se simte în vagon; după asta înțelege și Moș Gheorghe că sînt plecați. spaniolă POPESCU, M. G. 31. Dar cum ai verb reflexiv:ea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare Cum că eu sînt nemuritor Și tu ești muritoare? EMINESCU, O. I 172. Cînd am început a înțelege cele ce se petrec în lume, intrase de curînd, în cursul timpului, un secol nou, secolul al XIX-lea. GHICA, S. A. 27.
       • (În forma interogativă, însoțind o poruncă, pentru a o întări) Dacă pînă mîne demineață n-a fi podul gata, moșnege, are să-ți steie capul unde-ți stau talpele. Înțelesu-m-ai? CREANGĂ, P. 84. Luați un nevod și o pușcă cu voi și mergeți la lucru; iar dacă le veți zări cumva, zvîr și poc!... M-ați înțeles? ALECSANDRI, T. I 251.
       • (La perf. c., ca răspuns la o poruncă, în semn că se va executa) Am înțeles = da.
       • Expresia: Mă-nțelegi! se folosește cînd vorbitorul verb reflexiv:ea să atragă atenția interlocutorului asupra celor spuse sau cînd presupune că interlocutorul pricepe o aluzie sau o insinuare. A da (cuiva) să înțeleagă (sau a înțelege, de înțeles) că... = a face (pe cineva) să priceapă ceva prin aluzii sau gesturi, fără a se exprima explicit. Dă a înțălege că dreptățile politice... erau a se întinde preste tot. RUSSO, S. 121. Așa ceva înțeleg și eu = așa da, admit, aprob, găsesc pe placul meu.
       • absolut Stătu o clipă fără să înțeleagă. DUMITRIU, N. 104. (expresie) Bate șaua (ca) să-nțeleagă iapa vezi iapă.
       • reflexiv pasiv (în expresie) Se înțelege (de la sine) = este evident, natural, limpede, lămurit; firește, bineînțeles. Ce privești zîmbind în unde? Ești frumoasă, se-nțelege. EMINESCU, O. I 210.
♦ A fi de acord, a accepta, a primi. Eu înțeleg să vă apăr viața, onoarea. C. PETRESCU, C. vezi 101. Iartă-mă, zic; înțeleg să combați pe haimanale, dar să susții că sînt ale mele... CARAGIALE, M. 179.
       • Expresia: A nu înțelege de glumă = a lua în nume de rău o glumă, a nu o primi cu bunăvoință.
♦ A interpreta. Cum trebuie înțeles acest lucru?
♦ A avea un anumit punct de vedere cu privire la ceva. Cum înțelegi să rezolvi această problemă?
♦ A pricepe o limbă străină. Voi vă ziceți romîni, ș-apoi vorbiți o limbă pe care eu n-o înțeleg. NEGRUZZI, S. I 245.
       • reflexiv pasiv Intru în vorbă cu maiorul negru; dar mă înțeleg foarte greu căci abia știe verb reflexiv:eo două cuvinte franceze. BART, S. M. 27.
       • reflexiv reciproc. Van den Vandel se înțelege destul de bine romînește cu mine. C. PETRESCU, A. 452. (figurat) Și paserile se înțeleg între ele. Dumneavoastră poate nu mă veți crede. GÎRLEANU, L. 12.

2. tranzitiv (Cu privire la persoane) A-și face o idee justă despre mentalitatea, ideile, sentimentele, caracterul, intențiile sau activitatea cuiva; a-și da seama de motivele care determină comportarea cuiva (transpunîndu-se în situația lui). Nu te înțeleg, tovarășe Filip.

– Ei, nu mă înțelegi... SAHIA, N. 31. Țe-nțeleg, te simt aproape... Cu ochii gînditori și galeși. VLAHUȚĂ, O. A. 49. Visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Cînd aș sta pierdut pe gînduri, peste umăr mi-ar privi, Aș simți-o că-i aproape și ar ști c-o înțeleg. EMINESCU, O. I 157.
       • reflexiv reciproc. Își întorceau privirile unul către altul, înțelegîndu-se fără cuvinte. SADOVEANU, M. C. 88.
♦ reflexiv reciproc. A trăi în bună înțelegere, în armonie.

3. tranzitiv (De obicei urmat de o completivă directă) A constata, a vedea, a observa. A! Nu mă verb reflexiv:ea țara? Nu mă verb reflexiv:eți voi, cum înțeleg? NEGRUZZI, S. I 139. (Cu pronunțare regională) Judecata și gustul se vor isca în ziua aceea în care vom înțălege că literatura este pîinea zilnică a unui neam. RUSSO, S. 91.
       • reflexiv pasiv Cînd s-a înțeles din cerdac că sosește oaspete de devale, jupîneasa Marușca a dat glas. SADOVEANU, forme J. 614.
♦ (Regional) A afla, a auzi. A fi vai de capul tău de-oi mai înțelege eu ceva despre tine. SBIERA, P. 241.

4. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A ajunge la învoială, a cădea de acord, a se învoi, a conveni, a se împăca (cu cineva). Ințelege-te cu moș Alexa baciul și vindeți cît trebuie din oile canarale (= îngrășate) ca să faceți bani. SADOVEANU, B. 44. Se înțelese cu el la cuvinte. ISPIRESCU, M. vezi 55.
       • reflexiv reciproc. Nădăjduiesc că ne vom înțelege amîndoi. NEGRUZZI, S. I 7.

5. tranzitiv (Mai ales în propoziții negative, complementul fiind «nimic») A se alege sau a rămîne cu ceva, a cîștiga, a profita; a simți. Nu ia banii cu țîrîita, că nu înțelege nimic așa. VLAHUȚĂ, O. A. III 188.

– Forme gramaticale: perfectul simplu înțelesei, participiu înțeles.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

înțelege
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înțelege:
înțelége (înțelég, înțelés), verb –

1. A-și face o idee clară despre ceva, a pricepe. –

2. A cunoaște, a-și da seama de ceva. –

3. A afla, a ști. –

4. A profita, a se alege cu ceva. –

5. A admite, a accepta. –

6. (reflexiv) A se împăca, a conviețui în bună învoială cu cineva. –

7. (reflexiv) A ajunge la învoială, a cădea de acord, a bate palma, a se învoi. –

8. (reflexiv) A avea sens, a se pricepe. –

9. (reflexiv) A se subînțelege, a se avea în vedere.

– Mr. nțăleg, megl. anțileg, istr. anțeleg. latina intĕllĭgĕre (Pușcariu 880; Candrea-Dens., 873; REW 4482; DAR), conform albaneză dëlgoń. În celelalte limbi romanice a fost înlocuit cu intendere și comprehendere.

– derivat neînțeles, adjectiv (fără sens; care nu poate fi înțeles); înțeles, substantiv neutru (sens; semnificație; motiv; rațiune); subînțelege, verb (a presupune, a fi înțeles de la sine), pe baza limba franceza sousentendre; înțelegere, substantiv feminin (acord; învoială, comuniune de idei; rațiune, inteligență, pătrundere, facultatea de a înțelege; cunoaștere, sens, semnificație); neînțelegere, substantiv feminin (dezacord; conflict); înțeleguț, adjectiv (învechit, știut, cunoscut); înțeleguț, substantiv neutru (învechit, cunoaștere, inteligență); înțelegător, adjectiv (inteligent; care are înțelegere); neînțelegător, adjectiv (lipsit de înțelegere; neascultător).

– derivat neol. inteligent, adjectiv, din limba franceza intelligent; neinteligent, adjectiv (prost); inteligență, substantiv feminin, din latina intelligentia; inteligibil, adjectiv, din limba franceza intelligible; subînțeles, substantiv neutru, pe baza limba franceza sous-entendu. Înțelepciune, substantiv feminin, (știință, capacitate de înțelegere, chibzuință, prudență; cunoaștere, știință, doxă), reproduce latina intellectiōnem (Pușcariu 881; Candrea-Dens., 875; DAR); înțelept, adjectiv (care este înzestrat cu înțelepciune; învechit, cunoscător; învechit, cumpătat, socotit, așezat; prevăzător, chibzuit; adverb, cu înțelepciune) provine din participiu intellectus, în al cărui uz a fost înlocuit de forma înțeles, analogică lui drege, dres sau merge, mers (Pușcariu 880; Candrea-Dens., 874; DAR).

– derivat neînțelept, adjectiv (imprudent, nebun); înțelepțesc, adjectiv (înțelept, chibzuit); înțelepțește, adverb (cu înțelepciune); neînțelepțește, adverb (în chip imprudent); înțelepți, verb (a cuminți, a face chibzuit); înțelepție, substantiv feminin (înțelepciune, judecată, chibzuință); preaînțelept, adjectiv (înțelept), pe baza limba slavă (veche) prĕmądrŭ; preaînțelepciune, substantiv feminin (învechit, înțelepciune), pe baza limba slavă (veche) premadrosti.
Forme diferite ale cuvantului intelege: înțelég intelegeîn

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ÎNȚELEGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGE:
ÎNȚELEGE verb

1. a se dumeri, a se lămuri, a pricepe, a ști, (regional) a se nădăi, (figurat) a se trezi. (Tot nu ai intelege ce am verb reflexiv:ut să-ți spun.)

2. a intui, a sesiza, (livresc) a priza, (figurat) a dibui, a mirosi, a prinde, (învechit figurat) a pricepe. (I-a intelege intențiile.)

3. a percepe, a pricepe, a sesiza, (figurat) a pătrunde. (A intelege sensul celor citite.)

4. a interpreta. (Cum intelege acest context?)

5. a auzi, a pricepe. (Nu intelege să mă lași în pace?)

6. a-și explica, a pricepe. (Pur și simplu nu intelege cum a dispărut.)

7. a concepe, a pricepe. (Nu intelege cum s-a întîmplat astfel.)

8. a cunoaște, a pricepe, a ști. (intelege franceza?)

9. a asculta. (Cine nu intelege de cuvînt, o pățește.)

10. a se împăca, (popular) a se îngădui, a se învoi, (regional) a se pogodi, (prin Banat) a se bărăbări, (Transilvania și Banat) a se nărăvi. (Se intelege bine împreună.)

11. a se învoi, a se vorbi, (popular) a se pogodi, (învechit și regional) a se grăi. (S-au intelege să meargă împreună acolo.)

12. a conveni, a se învoi, (popular) a se ajunge, a se uni, (prin Muntenia) a se îndogăți, (Banat) a se toldui, (învechit) a se lovi, a pristăni, a se tîrgui, a se tocmi, a veni, (grecism învechit) a se simfonisi. (Se intelege asupra prețului.)

13. a se învoi, a pactiza. (S-a intelege cu inamicul.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNȚELEGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGE:
ÎNȚELÉGE, înțelég, verb

III.

1. tranzitiv A-și face, a avea o idee clară și exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe.
       • Expresia: Așa (mai) înțeleg și eu = așa da, așa e pe placul meu. A înțelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (și a aproba) cauzele comportării cuiva. (Mă) înțelegi?, se spune cuiva pentru a verifica înțelegerea celor spuse. (Mă) înțelegi!, marchează o situație în care există un substrat. (reflexiv) Se înțelege de la sine = este evident. (intranzitiv) A înțelege de glumă = a nu se supăra pentru o glumă făcută pe socoteala lui.
♦ A-și da seama de ceva.
♦ A pricepe o limbă străină.
♦ A constata, a vedea, a observa, a băga de seamă.
♦ A gândi, a reflecta, a concepe.

2. reflexiv recipr. A ajunge la învoială, a cădea de acord, a se împăca, a conveni cu cineva.
♦ A conviețui în bună învoială, a se înțelege, a se învoi.

3. tranzitiv (În expresie) A nu înțelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva. [perfectul simplu înțelesei, participiu înțeles]

– latina intelligere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNȚELEGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNȚELEGE:
ÎNȚELÉGE, înțelég, verb

III.

1. tranzitiv A-și face, a avea o idee clară și exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe.
       • Expresia: Așa (mai) înțeleg și eu = așa da, așa e pe placul meu. A înțelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (și a aproba) cauzele comportării cuiva. (Mă) înțelegi?, se spune cuiva pentru a verifica înțelegerea celor spuse. (Mă) înțelegi!, marchează o situație în care există un substrat. (reflexiv) Se înțelege de la sine = este evident. (intranzitiv) A înțelege de glumă = a nu se supăra pentru o glumă făcută pe socoteala lui.
♦ A-și da seama de ceva.
♦ A pricepe o limbă străină.
♦ A constata, a vedea, a observa, a băga de seamă.
♦ A gândi, a reflecta, a concepe.

2. reflexiv recipr. A ajunge la învoială, a cădea de acord, a se împăca, a conveni cu cineva.
♦ A conviețui în bună învoială, a se înțelege, a se învoi.

3. tranzitiv (În expresie) A nu înțelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva. [perfectul simplu înțelesei, participiu înțeles]

– latina intelligere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

înțelege
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înțelege:
înțelége (a intelege) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înțelég, persoana întâi plural: noi înțelégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu înțeleséi, persoana întâi plural: noi înțeléserăm; participiu înțelés
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

înțelege
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înțelege:
înțelége verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înțelég, persoana întâi plural: noi înțelégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu înțeleséi, persoana întâi plural: noi înțeléserăm; participiu înțelés
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INTELEGE'
INTELECTUALIZÁTintelectualménteÎNȚELEGĂTÓRînțelegătúrăÎNȚELÉGEÎNȚELÉGEREînțelegútînțelegútăÎNȚELENÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înțelege
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înțelege dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Tot nu ai înțelege ce am verb reflexiv:ut să-ți spun.
I-a înțelege intențiile.
A înțelege sensul celor citite.
Cum înțelege acest context? 5.
Nu înțelege să mă lași în pace? 6.
Pur și simplu nu înțelege cum a dispărut.
Nu înțelege cum s-a întîmplat astfel.
înțelege franceza? 9.
Cine nu înțelege de cuvînt, o pățește.
Se înțelege bine împreună.
S-au înțelege să meargă împreună acolo.
Se înțelege asupra prețului.
S-a înțelege cu inamicul.
A înțelege sensul celor citite.
Cum înțelege acest context? 5.
Nu înțelege să mă lași în pace? 6.
Pur și simplu nu înțelege cum a dispărut.
Nu înțelege de ce s-a întâmplat astfel.
înțelege franceza? 9.
Cine nu înțelege de cuvânt, o pățește.
Se înțelege bine împreună.
Se înțelege asupra prețului.
înțelége a înțelege verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înțelég, persoana întâi plural: noi înțelégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu înțeleséi, persoana întâi plural: noi înțeléserăm; participiu înțelés.

GRAMATICA cuvântului înțelege?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înțelege.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înțelege poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul înțelege sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE înţelege?
Vezi cuvântul înţelege desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înţelege?
[ în-ţe-le-ge ]
Se pare că cuvântul înţelege are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL înțelege
Inţelegi mai uşor cuvântul înțelege dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
, ca răspuns la o poruncă, în semn că se va executa Am înțeles = da
= a face pe cineva să priceapă ceva prin aluzii sau gesturi, fără a se exprima explicit
Așa ceva înțeleg și eu = așa da, admit, aprob, găsesc pe placul meu
reflexiv pasiv în expresie Se înțelege de la sine = este evident, natural, limpede, lămurit; firește, bineînțeles
A nu înțelege de glumă = a lua în nume de rău o glumă, a nu o primi cu bunăvoință
Așa mai înțeleg și eu = așa da, așa e pe placul meu
A înțelege pe cineva = a a pricepe ce spune cineva; b a pricepe și a aproba cauzele comportării cuiva
Reflexiv Se înțelege de la sine = este evident
Intranzitiv A înțelege de glumă = a nu se supăra pentru o glumă făcută pe socoteala lui
Tranzitiv În expresie A nu înțelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva
Așa mai înțeleg și eu = așa da, așa e pe placul meu
A înțelege pe cineva = a a pricepe ce spune cineva; b a pricepe și a aproba cauzele comportării cuiva
Reflexiv Se înțelege de la sine = este evident
Intranzitiv A înțelege de glumă = a nu se supăra pentru o glumă făcută pe socoteala lui
Tranzitiv În expresie A nu înțelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înțelege

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în legătură cu verbe de mișcare în vârful sau pe vârfurile degetelor sau picioarelor?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
tip de vers iambic, dimetru caracteristic odelor atribuite lui anacreon
stare a relațiilor dintre state, creată prin luarea de măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni
tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni
lucrare amplă pentru orchestră, având de obicei un conținut programatic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app