 | as |
|
| Auditiv [ a-u-di-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU auditiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului auditiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru auditiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru auditiv: auditív, auditivă a [Atestat: GHEREA, Hristos III, 234 / Plural: auditivi, auditive / Etimologie: franceza auditif] 1-5 De auz (1-2, 7-9). 6-10 Al auzului (1-2, 7-9). 11-15 Care aparține auzului (1-2, 7-9). 16-20 Referitor la auz (1-2, 7-9). 21-25 Caracteristic auzului (1-2, 7-9). 26 (Îs) Tip auditiv Persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete. Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUDITIV: AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adjectiv Care ține de auz, privitor la auz, în legătură cu auzul. Nervi auditivi. Senzație auditivă. – Pronunțat: a-u-. Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUDITIV: AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adjectiv Care aparține auzului, privitor la auz. [ pronunție: a-u-] – Din limba franceza auditif, italiana auditive. Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUDITIV: AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adjectiv Care aparține auzului, privitor la auz. [ pronunție: a-u-] – Din limba franceza auditif, italiana auditive. Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru auditiv: *auditív, -ă adjectiv (despre latina auditus, auzit, cu sufixu -iv; limba franceza auditif). Al auzuluĭ, acustic: nervu auditiv. Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditiv-ă artîrdis Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUDITIV: AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adjectiv Care ține de auz, privitor la auz. [ pronunție: a-u-] – în franceză auditif. Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUDITIV: AUDITÍV auditivă (auditivi, auditive) Care ține de auz; propriu auzului. Canal auditiv. /<fr. auditif Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditivă auditivi auditive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru auditiv: auditív adjectiv masculin (silabe a-u-), plural auditívi; forme singular auditívă, plural auditíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru auditiv: auditiv a. ce ține de auz: nervul auditiv, care transmite creierului sunetele. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru AUDITIV: AUDITÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza auditif): în sintagma fonetică auditivă (vezi). Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru auditiv: auditív (a-u-) adjectiv masculin, plural auditívi; forme auditívă, plural auditíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUDITIV: AUDITÍV, -Ă adjectiv Referitor la auz. [< limba franceza auditif]. Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUDITIV: AUDITÍV, -Ă adjectiv referitor la auz. (< limba franceza auditif) Forme diferite ale cuvantului auditiv: auditiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'AUDITIV' AUDITÁREaudíțieAUDIȚIE COLORÁTĂAUDIȚIÚNEauditívAUDITÓRAUDITÓRIUauditríceaueală |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AUDITIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului auditiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Auditív, auditivă a [Atestat: GHEREA, Hristos III, 234 / Plural: auditivi, auditive / Etimologie: franceza auditif] 1-5 De auz 1-2, 7-9. 26 Îs Tip auditiv Persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete. AUDITÍV auditivă auditivi, auditive Care ține de auz; propriu auzului. Canal auditiv. |
GRAMATICA cuvântului AUDITIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului auditiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AUDITIV poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE auditiv? Vezi cuvântul auditiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul auditiv?[ a-u-di-tiv ] Se pare că cuvântul auditiv are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și înghiți amarul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
