eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție autocritic


PROPOZIȚII DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Autocritic [ a-u-to-cri-tic ]
VEZI SINONIME PENTRU autocritic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului autocritic în mai multe dicționare

Definițiile pentru autocritic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru autocritic:
autocrític, autocritică [Atestat: despre ZAMFIRESCU, R. 246 / P: a-uautocritic / Plural: autocriticici, -ice / Etimologie: auto1- + critic] 1 substantiv feminin Critică a propriei persoane.

2. substantiv feminin Metodă de educare comunistă și de îmbunătățire a activității constând în critica propriei activități sau a propriei comportări, în recunoașterea sinceră a greșelilor și lipsurilor, arătând cauzele și modalitățile de îndreptare. 3-4 a De autocritică (1-2). 5-6 a Privitor la autocritică (1-2). 7 a Stabilit prin autocritică (2). 8 a Pătruns de spirit autocritic (2).
Forme diferite ale cuvantului autocritic: autocritică

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

AUTOCRITIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUTOCRITIC:
AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -ce, substantiv feminin, adjectiv

1. S. forme Analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii.

2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [ pronunție: a-u-]

– Auto1- + critic(ă) (sensul 1 după limba rusă samokritika).
Forme diferite ale cuvantului autocritic: autocritic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

AUTOCRITIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUTOCRITIC:
AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -e, adjectiv Făcut sau stabilit pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. Agitatorii trebuie să biciuiască lipsurile în muncă, să cultive cu îndrăzneală spiritul critic și autocritic și îndeosebi critica de jos. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/6.
Forme diferite ale cuvantului autocritic: autocritic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

AUTOCRITIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUTOCRITIC:
AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -ce, substantiv feminin, adjectiv

1. S. forme Analiză critică a activității și a comportării proprii.

2. Adj. Bazat pe autocritică; de autocritică. [ pronunție: a-u-]

– Auto1- + critic (sensul 1 după limba rusă samokritika).
Forme diferite ale cuvantului autocritic: autocritic-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AUTOCRITIC
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUTOCRITIC:
AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -e, adjectiv Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică.

– Din auto1- + critic.
Forme diferite ale cuvantului autocritic: autocritic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

AUTOCRITIC
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTOCRITIC:
AUTOCRÍTIC, -Ă

I. adjectiv bazat pe autocritică.

II. substantiv feminin analiză critică a propriei activități. (< limba franceza autocritique, după limba rusă samokritika)
Forme diferite ale cuvantului autocritic: autocritic-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

autocritic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru autocritic:
*autocrític, -ă adjectiv (auto- și critic). De autocritică. S. forme, plural ĭ și e. Critică pe care țĭ-o facĭ singur.
Forme diferite ale cuvantului autocritic: autocritic-ă artîrdis

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

AUTOCRITIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTOCRITIC:
AUTOCRÍTIC autocriticcă (autocriticci, autocriticce) Care ține de autocritică; propriu autocriticii. În spirit autocritic. /auto + critic
Forme diferite ale cuvantului autocritic: autocriticcă autocriticci autocriticce

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

AUTOCRITIC
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTOCRITIC:
AUTOCRÍTIC, -Ă adjectiv Bazat pe autocritică, pătruns de spiritul autocriticii. [conform limba franceza autocritique].
Forme diferite ale cuvantului autocritic: autocritic-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

autocritic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru autocritic:
autocrític (a-u-to-cri-) adjectiv masculin, plural autocrítici; forme autocrítică, plural autocrítice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

autocritic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru autocritic:
autocrític adjectiv (silabe a-u-to-cri-) → critic
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'AUTOCRITIC'
autocratísmAUTOCRÁTORautocratoricautocratoríeautocríticautocriticáautocriticáreautocriticátautocromíe

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL autocritic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului autocritic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Autocrític, autocritică [Atestat: despre ZAMFIRESCU, R.
246 / P: a-uautocritic / Plural: autocriticici, -ice / Etimologie: auto1- + critic] 1 substantiv feminin Critică a propriei persoane.
AUTOCRÍTIC autocriticcă autocriticci, autocriticce Care ține de autocritică; propriu autocriticii.
În spirit autocritic.

GRAMATICA cuvântului autocritic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului autocritic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul autocritic poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul autocritic sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE autocritic?
Vezi cuvântul autocritic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul autocritic?
[ a-u-to-cri-tic ]
Se pare că cuvântul autocritic are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Modificare analogică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
set de aparate tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere montate într-un corp comun; sistem audio
minister
schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător
totalitatea planetelor care se mișcă în jurul soarelui
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app