eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție auxiliar


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Auxiliar [ a-u-xi-li-ar ]
VEZI SINONIME PENTRU auxiliar PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului auxiliar în mai multe dicționare

Definițiile pentru auxiliar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru auxiliar:
auxiliár, auxiliară [Atestat: MAIORESCU, L. 141 / P: a-u-xi-li-ar / Plural: auxiliari, auxiliare / Etimologie: franceza auxiliaire, lat auxiliaris] 1-2 sn, a (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de cel principal. 3-4 sn, a (Gnn) (Parte de vorbire) care exprimă raporturile între cuvinte. 5-6 sn, a (Grm; șîs) verb auxiliar (Verb) cu care se formează timpurile compuse ale verbelor. 7 a (Mat) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. 8-9 smf, a (Persoană) care ajută pe cineva la ceva. 10 a (Îs) Corp (sau trupe) -e Soldați care luptă sub steagul unei alte națiuni. 11 a (Îs) ServiciuServiciu militar (de birou) îndeplinit de persoane inapte pentru serviciul de front.13 smf, a (Persoană) care aparține unui serviciu auxiliar (11).
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliară

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

AUXILIAR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUXILIAR:
AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adjectiv Care ajută, care dă concursul la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător. Material auxiliar. Piesă auxiliară.
       • Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor verbale compuse. «A avea», «a fi» și «a voi» sînt, prin unele forme ale lor, verbe auxiliare.
       • (Substantivat) Un dicționar este un auxiliar prețios pentru cunoașterea unei limbi.
♦ (matematică) Cu ajutorul căruia se poate simplifica și rezolva mai ușor o problemă. Linii auxiliare. Unghi auxiliar. Funcție auxiliară.

– Pronunțat: a-u-xi-li-ar.
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

AUXILIAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUXILIAR:
AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj., substantiv neutru (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; (element) ajutător.
♦ (Parte de vorbire) care exprimă raporturi între cuvinte; (verb) care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse.

2. Adj. (matematică) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [ pronunție: a-u-gzi-li-ar]

– Din limba franceza auxiliaire, latina auxiliaris.
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliar-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AUXILIAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUXILIAR:
AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj., substantiv neutru (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; (element) ajutător.
♦ (Parte de vorbire) care exprimă raporturi între cuvinte; (verb) care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse.

2. Adj. (matematică) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [ pronunție: a-u-gzi-li-ar]

– Din limba franceza auxiliaire, latina auxiliaris.
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

AUXILIAR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUXILIAR:
AUXILIÁR, -Ă

I. adjectiv, substantiv neutru (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
♦ verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: auxiliar de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii.
       • (matematică) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor.

II. substantiv masculin ostaș roman aparținând unui auxilium. (< limba franceza auxiliare, latina auxiliaris)
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliar-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

auxiliar
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru auxiliar:
*auxiliár, -ă adjectiv (latina auxiliaris, despre auxilium, ajutor). Care ajută: armată auxiliară. Serviciu auxiliar, serviciu oamenilor care nu-s destul de robuștĭ p. serviciu militar, dar care-s luați în timp de războĭ p. lucrărĭ maĭ ușoare. gramatică Verbe auxiliare saŭ ajutătoare), acelea care le ajută pe altele în compozițiune: am fost, a fi mers, voĭ trece, urmează să vină.
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliar-ă artîrdis

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

AUXILIAR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUXILIAR:
AUXILIÁR, -Ă adjectiv Care ajută la ceva, de ajutor; aflat pe plan secundar; ajutător.
♦ (gramatică) Verb auxiliar = verb cu care se formează timpurile și modurile verbale compuse.
♦ (matematică) Cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. // substantiv neutru Ajutor, sprijin. [pronume a-u-xi-li-ar. / conform limba franceza auxiliaire, latina auxiliaris < auxilium

– ajutor].
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliar-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

AUXILIAR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUXILIAR:
AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător.
       • Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse.
♦ (matematică) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [ pronunție: a-u-xi-li-ar]

– în franceză auxiliaire (neologism din limba latină auxiliaris).
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

AUXILIAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUXILIAR:
AUXILIÁR auxiliară (auxiliari, auxiliare) Care are o funcție secundară; ajutător. Material auxiliar.
       • Verb auxiliar verb cu ajutorul căruia de formează timpurile și modurile verbal compuse. [silabe a-u-xi-li-ar] /<fr. auxiliaire, latina auxiliaris
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliară auxiliari auxiliare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

AUXILIAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AUXILIAR:
AUXILIAR adjectiv, s.

1. adjectiv ajutător. (Verb auxiliar.)

2. substantiv ajutor, sprijin. (Un auxiliar prețios.)

3. adjectiv accesoriu, anex, secundar, subsidiar. (Element auxiliar într-un mecanism.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

AUXILIAR
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru AUXILIAR:
AUXILIÁR, -Ă adjectiv (conform limba franceza auxiliaire, latina auxiliaris < auxilium

– ajutor): în sintagmele limbă auxiliară și verb auxiliar (vezi).
Forme diferite ale cuvantului auxiliar: auxiliar-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

auxiliar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru auxiliar:
auxiliár adjectiv masculin (silabe a-u-, -li-ar) [x pronume gz], plural auxiliári; forme singular auxiliáră, plural auxiliáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

auxiliar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru auxiliar:
auxiliár1 [x pronume gz] (a-u-, -li-ar) adjectiv masculin, plural auxiliári; forme auxiliáră, plural auxiliáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

auxiliar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru auxiliar:
auxiliár substantiv neutru (silabe a-u-, -li-ar) [x pronume gz], plural auxiliáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

auxiliar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru auxiliar:
auxiliár2 [x pronume gz] (a-u-, -li-ar) substantiv neutru, plural auxiliáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'AUXILIAR'
AUXANOGRÁFAUXANOGRÁMĂAUXANOMÉTRUAUXÍLIAAUXILIÁRauxilíuAUXÍLIUMauxínăAUXO-

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL auxiliar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului auxiliar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Auxiliár, auxiliară [Atestat: MAIORESCU, L.
141 / P: a-u-xi-li-ar / Plural: auxiliari, auxiliare / Etimologie: franceza auxiliaire, lat auxiliaris] 1-2 sn, a Element care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de cel principal.
5-6 sn, a Grm; șîs verb auxiliar Verb cu care se formează timpurile compuse ale verbelor.
AUXILIÁR auxiliară auxiliari, auxiliare Care are o funcție secundară; ajutător.
Material auxiliar.
       • Verb auxiliar verb cu ajutorul căruia de formează timpurile și modurile verbal compuse.
Verb auxiliar.
Un auxiliar prețios.
Element auxiliar într-un mecanism.
Verb auxiliar.
Un auxiliar prețios.
Element auxiliar într-un mecanism.

GRAMATICA cuvântului auxiliar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului auxiliar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul auxiliar poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul auxiliar sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul auxiliar are forma: auxiliáre

CUM DESPART ÎN SILABE auxiliar?
Vezi cuvântul auxiliar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul auxiliar?
[ a-u-xi-li-ar ]
Se pare că cuvântul auxiliar are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL auxiliar
Inţelegi mai uşor cuvântul auxiliar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor verbale compuse
♦ verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: auxiliar de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii
♦ gramatică Verb auxiliar = verb cu care se formează timpurile și modurile verbale compuse
Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL auxiliar

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Om de știință?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ființă, om care trăiește
funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor
savant, învățat
drahmă; conform limba engleză dram ahdel
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app