eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bacalaureat


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bacalaureat [ ba-ca-la-u-rea-t ]
VEZI SINONIME PENTRU bacalaureat PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului bacalaureat în mai multe dicționare

Definițiile pentru bacalaureat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
BACALAUREAT
   
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, substantiv

1. substantiv neutru Examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior.
       • Titlu obținut în urma acestui examen.

2. S. m. și forme Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [ pronunție: -la-u-re-at]

– Din limba franceza baccalauréat.
Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



BACALAUREAT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT, -Ă

I. substantiv neutru examen de absolvire a liceului, care urmărește să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală și de maturitate intelectuală; titlul obținut; bac3 (2).

II. substantiv masculin forme posesor al unui asemenea titlu. (<fr. baccalauréat, latina baccalaureatus)
Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă bacalaureati.

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

BACALAUREAT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT substantiv neutru Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la o facultate; titlu obținut de absolventul unui astfel de examen. // substantiv masculin și forme Absolvent care a trecut examenul de bacalaureat. [pronume -la-u-re-at, plural -te. / < limba franceza baccalauréat].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

bacalaureat
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bacalaureat:
bacalaureát, bacalaureată [Atestat: DA ms / P: bacalaureatla-u-re-at / Plural: bacalaureaturi / Etimologie: franceza baccalaureat] 1 sn Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la facultate. 2 sn Titlu obținut de absolventul unui bacalaureat (1). 3 substantiv masculin și feminin Absolvent care a trecut bacalaureatul (1).
Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureată

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



BACALAUREAT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT2, -Ă, bacalaureați, -te, substantiv masculin și forme Persoană care a trecut examenul de bacalaureat. După ce mai băură cîte un pahar, Anton, cu gust de vorbă, melancolic, dădu iar din cap, uitîndu-se la bacalaureatul cel scund. SADOVEANU, O. VI 219.

– Pronunțat: -la-u-re-at.
Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BACALAUREAT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, substantiv neutru, substantiv masculin și forme

1. substantiv neutru Examen de absolvire a liceului.
♦ Titlu obținut în urma acestui examen.

2. S. m. și forme Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [ pronunție: -la-u-re-at]

– Din limba franceza baccalauréat.
Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BACALAUREAT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT1, bacalaureate, substantiv neutru (În vechea organizare a învățâmîntului) Examen general pe care îl treceau absolvenții liceului spre a se bucura de anumite drepturi.
♦ Titlu obținut în urma acestui examen.

– Pronunțat: -la-u-re-at.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BACALAUREAT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT1 substantiv neutru (În vechea organizare a învățământului) Examen general pe care îl treceau absolvenții liceului.
♦ Titlu obținut în urma acestui examen. [ pronunție: -la-u-re-at]

– în franceză baccalauréat (neologism din limba latină baccalaureatus).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BACALAUREAT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT2, -Ă, bacalaureați, -te, substantiv masculin și forme (În trecut) Persoană care a trecut examenul de bacalaureat. [ pronunție: -la-u-re-at]

– în franceză baccalauréat (neologism din limba latină baccalaureatus).
Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BACALAUREAT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT2 bacalaureattă, (bacalaureatți, bacalaureatte) m. și forme Persoană care a susținut examenul de absolvire și a obținut diploma pentru gradul respectiv. [silabe -la-u-re-at] /<fr. baccalaureat
Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureattă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BACALAUREAT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT:
BACALAUREÁT1 bacalaureate n.

1) Examen general, susținut la absolvirea liceului.

2) Titlu obținut în urma acestui examen. [silabe -la-u-re-at] /<fr. baccalaureat
Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureate

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bacalaureat
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bacalaureat:
bacalaureat n. întâiul grad universitar după terminarea studiilor liceale. ║ m. cel ce a trecut examenul de bacalaureat.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

bacalaureat
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bacalaureat:
bacalaureát (persoană) substantiv masculin (silabe -la-u-re-at), plural bacalaureáți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bacalaureat
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bacalaureat:
bacalaureát (examen) substantiv neutru (silabe -la-u-re-at), plural bacalaureáte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bacalaureat
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bacalaureat:
bacalaureát1 (persoană) (-la-u-re-at) substantiv masculin, plural bacalaureáți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bacalaureat
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bacalaureat:
bacalaureát2 (examen) (-la-u-re-at) substantiv neutru, plural bacalaureáte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BACALAUREAT'
Băcă/ințBACÁLBACÁLĂBACALÂMBACALAUREÁTbacalaureátăbacálbașabacaleábacaleár

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BACALAUREAT
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bacalaureat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Bacalaureát, bacalaureată [Atestat: DA ms / P: bacalaureatla-u-re-at / Plural: bacalaureaturi / Etimologie: franceza baccalaureat] 1 sn Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la facultate.
BACALAUREÁT2 bacalaureattă, bacalaureatți, bacalaureatte m.
BACALAUREÁT1 bacalaureate n.
A reușit la bacalaureat.

GRAMATICA cuvântului BACALAUREAT?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bacalaureat.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BACALAUREAT poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BACALAUREAT sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul bacalaureat are forma: bacalaureáți
    VEZI PLURALUL pentru BACALAUREAT la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bacalaureat?
Vezi cuvântul bacalaureat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bacalaureat?
[ ba-ca-la-u-rea-t ]
Se pare că cuvântul bacalaureat are şase silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BACALAUREAT

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Gros la sau în ceafă sau cu ceafa groasă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a dispărut, s-a făcut nevăzut
a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale
bădăran
parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare; rahis
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?