 | as |
|
| Bacalaureat [ ba-ca-la-u-rea-t ] VEZI SINONIME PENTRU bacalaureat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bacalaureat în mai multe dicționareDefinițiile pentru bacalaureat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, substantiv 1. substantiv neutru Examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior. • Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și forme Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [ pronunție: -la-u-re-at] – Din limba franceza baccalauréat. Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT, -Ă I. substantiv neutru examen de absolvire a liceului, care urmărește să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală și de maturitate intelectuală; titlul obținut; bac3 (2). II. substantiv masculin forme posesor al unui asemenea titlu. (<fr. baccalauréat, latina baccalaureatus) Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă bacalaureati. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT substantiv neutru Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la o facultate; titlu obținut de absolventul unui astfel de examen. // substantiv masculin și forme Absolvent care a trecut examenul de bacalaureat. [pronume -la-u-re-at, plural -te. / < limba franceza baccalauréat]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bacalaureat: bacalaureát, bacalaureată [Atestat: DA ms / P: bacalaureatla-u-re-at / Plural: bacalaureaturi / Etimologie: franceza baccalaureat] 1 sn Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la facultate. 2 sn Titlu obținut de absolventul unui bacalaureat (1). 3 substantiv masculin și feminin Absolvent care a trecut bacalaureatul (1). Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT2, -Ă, bacalaureați, -te, substantiv masculin și forme Persoană care a trecut examenul de bacalaureat. După ce mai băură cîte un pahar, Anton, cu gust de vorbă, melancolic, dădu iar din cap, uitîndu-se la bacalaureatul cel scund. SADOVEANU, O. VI 219. – Pronunțat: -la-u-re-at. Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, substantiv neutru, substantiv masculin și forme 1. substantiv neutru Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și forme Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [ pronunție: -la-u-re-at] – Din limba franceza baccalauréat. Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT1, bacalaureate, substantiv neutru (În vechea organizare a învățâmîntului) Examen general pe care îl treceau absolvenții liceului spre a se bucura de anumite drepturi. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. – Pronunțat: -la-u-re-at. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT1 substantiv neutru (În vechea organizare a învățământului) Examen general pe care îl treceau absolvenții liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. [ pronunție: -la-u-re-at] – în franceză baccalauréat (neologism din limba latină baccalaureatus). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT2, -Ă, bacalaureați, -te, substantiv masculin și forme (În trecut) Persoană care a trecut examenul de bacalaureat. [ pronunție: -la-u-re-at] – în franceză baccalauréat (neologism din limba latină baccalaureatus). Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT2 bacalaureattă, (bacalaureatți, bacalaureatte) m. și forme Persoană care a susținut examenul de absolvire și a obținut diploma pentru gradul respectiv. [silabe -la-u-re-at] /<fr. baccalaureat Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureattă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BACALAUREAT: BACALAUREÁT1 bacalaureate n. 1) Examen general, susținut la absolvirea liceului. 2) Titlu obținut în urma acestui examen. [silabe -la-u-re-at] /<fr. baccalaureat Forme diferite ale cuvantului bacalaureat: bacalaureate Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bacalaureat: bacalaureat n. întâiul grad universitar după terminarea studiilor liceale. ║ m. cel ce a trecut examenul de bacalaureat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bacalaureat: bacalaureát (persoană) substantiv masculin (silabe -la-u-re-at), plural bacalaureáți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bacalaureat: bacalaureát (examen) substantiv neutru (silabe -la-u-re-at), plural bacalaureáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bacalaureat: bacalaureát1 (persoană) (-la-u-re-at) substantiv masculin, plural bacalaureáți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bacalaureat: bacalaureát2 (examen) (-la-u-re-at) substantiv neutru, plural bacalaureáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BACALAUREAT' Băcă/ințBACÁLBACÁLĂBACALÂMBACALAUREÁTbacalaureátăbacálbașabacaleábacaleár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BACALAUREAT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bacalaureat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bacalaureát, bacalaureată [Atestat: DA ms / P: bacalaureatla-u-re-at / Plural: bacalaureaturi / Etimologie: franceza baccalaureat] 1 sn Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la facultate. BACALAUREÁT2 bacalaureattă, bacalaureatți, bacalaureatte m. BACALAUREÁT1 bacalaureate n. A reușit la bacalaureat. |
GRAMATICA cuvântului BACALAUREAT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bacalaureat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BACALAUREAT poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bacalaureat? Vezi cuvântul bacalaureat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bacalaureat?[ ba-ca-la-u-rea-t ] Se pare că cuvântul bacalaureat are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BACALAUREAT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gros la sau în ceafă sau cu ceafa groasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bacalaureat are forma: bacalaureáți
