 | as |
|
| Bancrută [ ban-cru-tă ] VEZI SINONIME PENTRU bancrută PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bancruta în mai multe dicționareDefinițiile pentru bancruta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bancruta (forma la infinitiv) A bancruta conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bancrută: bancrútă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre I, 488 / V: (reg) crot sn, (înv) -cărú- / Plural: bancrutate / Etimologie: franceza banqueroute] 1 Faliment (însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor) prin proasta administrare sau prin operațiuni frauduloase. 2 (Îs) -simplă Bancrută (1) pricinuită de proasta gestiune și considerată ca delict. 3 (Îs) - frauduloasă Bancrută (1) pricinuită de fraudă și considerată drept crimă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BANCRUTĂ: BANCRÚTĂ bancrutae forme economie Stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele; faliment. bancruta simplă. • bancruta frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. [silabe banc-ru-] /<fr. banqueroute, germana Bankrotte Forme diferite ale cuvantului bancruta: bancrutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BANCRUTĂ: BANCRÚTĂ, (rar) bancrute, substantiv feminin (În orînduirea capitalistă) Situația unui comerciant falit, care s-a făcur vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna* creditorilor. Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANCRUTĂ: BANCRÚTĂ substantiv feminin Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< limba franceza banqueroute, conform germana Bankrott, italiana bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BANCRUTĂ: BANCRÚTĂ, bancrute, substantiv feminin (În orânduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – în franceză banqueroute. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BANCRUTĂ: BANCRÚTĂ, bancrute, substantiv feminin Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din limba franceza banqueroute. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BANCRUTĂ: BANCRUTĂ substantiv (finanțe) crah, faliment, (învechit și regional) selamet, (învechit) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluzlîc, (învechit, în Transilvania) cridă. (bancruta unei mari întreprinderi capitaliste.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANCRUTĂ: BANCRÚTĂ substantiv feminin situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< limba franceza banqueroute, italiana bancarotta) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BANCRUTĂ: BANCRÚTĂ, bancrute, substantiv feminin Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din limba franceza banqueroute. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bancruta: bancrutá vi [Atestat: DA / V: (reg) -cro- / prezentul indicativ: bancrutatéz / Etimologie: ger Banknottieren] A da faliment. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bancruta: bancrutá verb (silabe mf. banc-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu bancrutéz, persoana a treia singular: el / ea și plural bancruteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BANCRUTA: BANCRUTÁ, bancrutez, verb I. intranzitiv (Rar.) A da faliment. – Din germana bankrottieren. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BANCRUTA: BANCRUTÁ, bancrutez, verb I. intranzitiv A da faliment. – Din germana bankrottieren. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANCRUTA: BANCRUTÁ verb I. intr. A da faliment. [conform germana bankrottieren]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANCRUTA: BANCRUTÁ verb intr. a da faliment. (< germana bankrottieren) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BANCRUTA: BANCRUTA verb (finanțe) (învechit) a mofluza. (Negustorul a bancruta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bancrută: bancrútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bancrútei; plural bancrúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bancruta: bancrutá (a bancruta) (rar) verb, indicativ prezent 3 bancruteáză Forme diferite ale cuvantului bancruta: bancrutaa bancruta Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bancrută: bancrútă substantiv feminin (silabe mf. banc-), plural bancrúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bancrută: bancrută forme faliment (= limba franceza banqueroute). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BANCRUTĂ: BANCRÚTĂ substantiv verbal faliment. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BANCRUTA' bancrotábancrotárebancrotátBANCRÚTBANCRUTÁBANCRUTÁRbancrutárebancrutátBANCRUTIÉR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BANCRUTĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bancrută dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bancrútă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre I, 488 / V: reg crot sn, înv -cărú- / Plural: bancrutĂte / Etimologie: franceza banqueroute] 1 Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor prin proasta administrare sau prin operațiuni frauduloase. BANCRÚTĂ bancrutĂe forme economie Stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele; faliment. BancrutĂ simplă. • bancrutĂ frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. BancrutĂ unei mari întreprinderi capitaliste. Bancrutá vi [Atestat: DA / V: reg -cro- / prezentul indicativ: bancrutĂtéz / Etimologie: ger Banknottieren] A da faliment. Negustorul a bancrutĂ. Bancrutá a bancrutĂ rar verb, indicativ prezent 3 bancruteáză. |
GRAMATICA cuvântului BANCRUTĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bancrută. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BANCRUTĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bancrută? Vezi cuvântul bancrută desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bancrută?[ ban-cru-tă ] Se pare că cuvântul bancrută are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BANCRUTĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a-i dezlega sau, reflexiv, a i se dezlega cuiva limba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul bancruta se conjugă: ei ele bancruteáză
