 | as |
|
| Bei [ be-i ] VEZI SINONIME PENTRU bei PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bei în mai multe dicționareDefinițiile pentru bei din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BEI: BEI, bei, substantiv masculin 1. (Învechit) Guvernator al unvii oraș sau al unei provincii turcești sau supuse turcilor» avînd rangul de pașă cu un singur tui. Se iscă verb reflexiv:ajbă cumplită, mai înainte ca prințesa Irina să ajungă a pricepe dacă ar avea foloase mai mari.... de pe urma beiului de Bamos. PAS, L. I 113. Hassan ajurat Să zacă de spaimă o lună, Văzut-au și beii că fuga e bună Și bietului pașă dreptate i-au dativ COȘBUC, P. I 207. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Romînești; prinț. Strigă pașa-al Diiului...: Turcește- te, Iancule, Turcește-te, beiule, Beiule, creștinule. TEODORESCU, P. P. 480. ♦ Boier mare. Și la beiul, și la Smadoviceanca gem hambarele. DUMITRIU, B. forme 20. Vă poftesc, beiule, să vă întoarceți veseli [de la vînătoare], chiar dacă nu veți avea dobîndă. SADOVEANU, O. A. II 217. • Expresia: A dormi cît un bei = a dormi bine, mult și adînc. Cerbul... se culca acolo pe loc și dormea cît un bei. CREANGĂ, P. 224. • (Grecism învechit, în apelativul onorific) Bei-mu = domnul meu. Mă întrebi, bei-mu, dacă am drepturi la pensie? ALECSANDRI, T. I 382. 2. Demnitar sau guvernator al unui principat autonom (care depindea odinioară de Turcia), supus unei suzeranități străine. Beiul Tunisiei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bei: bei substantiv masculin [Atestat: MOXA, 405 / V: beg, beu, (7-10) be / Plural: bei / Etimologie: tc bey] 1 Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 2 (În Evul Mediu) Domnitor al unui principat autonom supus suzeranitățiiTurciei. 3 (Înv) Titlu dat de turci domnilor țărilor românești. 4 (Pex) Prinț oriental. 5 (În epoca fanariotă, îf bei-mu, ca formulă de politețe) Domnul meu. 6 (Înv; Mol) Boier mare. 7 Parte scobită a arșicului. 8 Poziție a arșicului cu partea scobită în sus. 9-10 (Îs) bei buza și sicciu- Varietăți ale jocului cu arșice. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BEI: BEI (< limba turcă) substantiv masculin 1. Titlu nobiliar în țările din Orientul Apropiat și Mijlociu. A circulat și sub formele de beg și bek. 2. (În ev. medicina în Imp. Otoman) Guvernator al unei provincii turcești sau al unui teritoriu supus turcilor. 3. (În secolul 19-20, în Turcia) Titlu acordat unor ofițeri superiori și unor înalți funcționari. 4. (Între 1705 și 1957, în Tunisia) Titlu purtat de conducătorul ereditar. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bei: béi (béi), substantiv masculin – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Muntenia și Moldova – 2. Unghi concav la arșice. – Mr. bei. limba turcă beg sau bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), conform limba neogreacă μπέης, albaneză bek, limba bulgară bei. Forme diferite ale cuvantului bei: beibéi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BEI: BEI, bei, substantiv masculin 1. (învechit) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii turcești sau supuse turcilor. ♦ Titlu dat de turci domnilor țărilor românești; prin extensie prinț. 2. Demnitar sau guvernator al unui principat autonom supus unei suveranități străine. Beiul Tunisiei. – limba turcă bey. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BEI: BEI bei m. învechit 1) Titlu nobiliar, purtat în țările din Orientul Apropiat și cel Mijlociu. 2) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 3) Titlu dat de turci domnitorilor din Principatele Dunărene. /<turc. bey Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BEI: BEI substantiv < limba turcă bey sau beg, vechiu titlu princiar la turci. 1. Beiu, St., (act.); -lescu. 2. Beia b. (17 B IV 120). 3. conform Beina (VM). 4. Din blg. Бeикo, derivat din limba turcă bey, (Weig): Beicu, E., act.; Beica t; Beicea vecin (17 B IV 511). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BEI: BEI, bei, substantiv masculin Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor țărilor românești; prin extensie prinț oriental. – Din limba turcă bey. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BEI: BEI, bei, substantiv masculin Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române; prin extensie prinț oriental. – Din limba turcă bey. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bei: bei substantiv masculin, plural bei, articulat béii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bei: bei substantiv masculin, plural bei, articulat béii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BEI' behníțăBEHRENSBEHRINGBEHTEREVbeiBÉICĂbeicáchebeichetuíBEIDAUD |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bei Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bei dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bei substantiv masculin [Atestat: MOXA, 405 / V: beg, beu, 7-10 be / Plural: bei / Etimologie: tc bey] 1 Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 9-10 Îs bei buza și sicciu- Varietăți ale jocului cu arșice. BEI bei m. |
GRAMATICA cuvântului bei? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bei. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bei poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bei? Vezi cuvântul bei desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bei?[ be-i ] Se pare că cuvântul bei are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL bei Inţelegi mai uşor cuvântul bei dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A dormi cît un bei = a dormi bine, mult și adînc Grecism învechit, în apelativul onorific Bei-mu = domnul meu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fișă de evidență?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bei are forma: bei
