eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție benign


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Benign [ be-nign ]
VEZI SINONIME PENTRU benign PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului benign în mai multe dicționare

Definițiile pentru benign din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru benign:
benígn, -ă adjectiv (latina benignus, despre bene, bine și gígnere, a produce. vezi malign). Blînd, indulgent: caracter benign. Fără gravitate, ușor: friguri benigne. Care vindecă fără durere: remediŭ benign. Dulce, favorabil, plăcut: climă benignă. adverb În mod benign.
Forme diferite ale cuvantului benign: benign-ă -itoáre
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

benign
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru benign:
benign, benignă a [Atestat: RALEA, E. O. 176 / V: (înv) benignin, benignă / Etimologie: lat benignus, franceza bénin, -igne] 1 Blând. 2 Indulgent. 3 (despre boli) Fără gravitate Si: ușor. 4 (despre medicamente) Care vindecă fără durere.
Forme diferite ale cuvantului benign: benignă
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BENIGN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BENIGN:
BENÍGN benignă (benigni, benigne)

1) (despre boli, tumori etc.) Care nu prezintă gravitate; fără consecințe grave.

2) figurat Care este lipsit de gravitate, de intensitate; ușor; inofensiv. /<lat. benignus
Forme diferite ale cuvantului benign: benignă benigni benigne
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BENIGN
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BENIGN:
BENÍGN, -Ă adjectiv (medicină; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave.
♦ Bun, cumsecade, de bine. [< latina benignus, conform limba franceza bénigne].
Forme diferite ale cuvantului benign: benign-Ă
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BENIGN
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BENIGN:
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adjectiv (Despre boli, în opoziție cu malign) Ușor, lipsit de gravitate, care nu dă complicații. Tumoare benignă.
Forme diferite ale cuvantului benign: benign-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BENIGN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BENIGN:
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adjectiv (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor.

– Din latina benignus, limba franceza bénin, -igne.
Forme diferite ale cuvantului benign: benign-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BENIGN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BENIGN:
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adjectiv (Despre boli) Lipsit de gravitate; ușor.

– Din latina benignus, limba franceza bénin, -igne.
Forme diferite ale cuvantului benign: benign-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BENIGN
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BENIGN:
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adjectiv (Despre boli) Fără gravitate; ușor.

– latina literar benignus (în franceză bénin, -igne).
Forme diferite ale cuvantului benign: benign-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BENIGN
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BENIGN:
BENÍGN, -Ă adjectiv (despre boli) care nu dă complicații sau stări grave. (< latina benignus, limba franceza bénigne)
Forme diferite ale cuvantului benign: benign-Ă
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

BENIGN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BENIGN:
BENIGN adjectiv (medicina) curabil, ușor, vindecabil. (Formă benign a unei boli.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

benign
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru benign:
benígn adjectiv masculin, plural benígni; forme singular benígnă, plural benígne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

benign
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru benign:
benígn adjectiv masculin, plural benígni; forme benígnă, plural benígne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Benign
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Benign:
Benign ≠ malign
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'BENIGN'
BENIBeni/aBeniaminbenícBenignbenignitáteBENINbeninézBENIOFF

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Benign
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului benign dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Benign, benignă a [Atestat: RALEA, E.
176 / V: înv benignin, benignă / Etimologie: lat benignus, franceza bénin, -igne] 1 Blând.
BENÍGN benignă benigni, benigne 1 despre boli, tumori etc.
Formă benign a unei boli.
Formă benign a unei boli.

GRAMATICA cuvântului Benign?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului benign.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Benign poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Benign sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE benign?
Vezi cuvântul benign desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul benign?
[ be-nign ]
Se pare că cuvântul benign are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Benign

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cu înconjur sau cu înconjururi?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
forme ordinară al cărei numitor este o putere a lui 10 ex
cu mare greutate
pe ocolite, pe departe, indirect
artiștii care dansează în grupuri într-un balet
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app