 | as |
|
| Bibliotecă [ bi-bli-o-te-că ] VEZI SINONIME PENTRU bibliotecă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului biblioteca în mai multe dicționareDefinițiile pentru biblioteca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIBLIOTECĂ: BIBLIOTÉCĂ, biblioteci, substantiv feminin 1. Instituție în care se adună și se păstrează, într-o anumită ordine, cărți, reviste, ziare, etc. pentru a fi utilizate de cititori. Biblioteca Academiei Republicii Populare Romîne. ▭ Canalul cel mal important prin care cartea poate să ajungă în masa cititorilor este rețeaua de biblioteci. Ele sînt menite să fie unități active ale revoluției noastre culturale, adevărate focare de răspîndire a culturii socialiste la orașe și sate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr: 333, 2/4. ♦ Colecție particulară de cărți și periodice. Am citit și eu poezia asta într-o revistă din biblioteca tatei. SADOVEANU, N. forme 120. Am alergat la biblioteca tatălui meu, care era într-o ladă mare purure deschisă, în coridor. NEGRUZZI, S. I 10. 2. Cameră (într-o locuință particulară sau în localul unei instituții) în care se păstrează cărțile; depozit de cărți. ♦ Mobilă cu rafturi (uneori închisă în formă de dulap) în care se păstrează cărțile. O bibliotecă de stejar. 3. (Urmat de determinări arătînd destinația, cuprinsul etc.) Nume sub care editurile tipăresc uneori serii de cărți identice ca aspect și purtînd un număr de ordine, de obicei cu scopul de popularizare. Biblioteca pentru toți. Biblioteca radiofonistului. – Pronunțat: -bli-o-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bibliotecă: *bibliotécă forme, plural ĭ (vgr. bibliothéke, despre biblion, carte, și théke, dulap. vezi teacă). Colecțiune de cărțĭ și manuscripte. Locu unde-s așezate. Dulap de cărțĭ. figurat E o bibliotecă vie, e un om erudit. – În vechime, era celebră biblioteca din Alexandria Egiptuluĭ, care cuprindea 700.000 de volume și a fost arsă de califu Omar. Astăzĭ, îs însemnate: la Paris, Biblioteca Națională, a Arsenalului, a Camereĭ Deputaților, Mazarină și a Sfintei Genoveva; în Germania, La lipsca, Drezda și München; în Anglia, a Muzeuluĭ Britanic (British Museum) și Bodleĭana din Oxford; în Spania, a Escorialuluĭ; în Italia, a Vaticanuluĭ, Ambroziana din Milano și Laurențiana din Florența. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIBLIOTECĂ: BIBLIOTÉCĂ, biblioteci, substantiv feminin 1. Dulap sau mobilă specială cu rafturi pentru păstrarea cărților. 2. Încăpere, sală în care se păstrează și se citesc cărțile. 3. Colecție de cărți, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Instituție de cultură care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor. 4. Colecția de cărți (tipărite de o editură), care prezintă un caracter unitar din punct de vedere grafic și tematic. 5. (informatică) Colecție centralizată de programe sau componente ale acestora, stocată și organizată în scopul facilitării activității de programare. [ pronunție: -bli-o-] – Din limba franceza bibliothèque, latina bibliotheca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bibliotecă: bibliotécă substantiv feminin [Atestat: (a. 1828) URICARIUL VII, 181/ V:-tică / A: -ótecă / P: bibliotecabli- obiblioteca / Plural: bibliotecaeci / Etimologie: franceza bibliotheque, lat bibliotheca] 1 Dulap sau mobilă cu rafturi pentru ținut cărți. 2 Încăpere în care se păstrează și se citesc cărți. 3 Colecție de cărți, periodice, foi volante, imprimate etc. 4 Instituție care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor. 5 (Fig; îs) biblioteca ambulantă Persoană care are cunoștințe vaste. 6 (Îm; înv; șîs -ca Grimaud după numele unei forme de cărți de joc) Cărți de joc. 7 Nume dat unei serii de cărți cu caractere comune, publicate de aceeași editură. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BIBLIOTECĂ: BIBLIOTÉCĂ bibliotecaci forme 1) Colecție (publică sau particulară) de cărți, publicații periodice, manuscrie etc., clasificate și aranjate într-o anumită ordine pentru a facilita utilizarea lor de către cititori. 2) Instituție care adăpostește o asemenea colecție, punând-o la dispoziția cititorilor. 3) Mobilă cu rafturi pentru păstrarea cărților. 4) Colecție de publicații cu o anumită tematică, scoasă de o editură în volume identice ca format și ca aspect. [G.-D. bibliotecii; silabe -bli-o-] /<lat. bibliotheca, limba franceza bibliothéque Forme diferite ale cuvantului biblioteca: bibliotecaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIBLIOTECĂ: BIBLIOTÉCĂ, biblioteci, substantiv feminin 1. Instituție în care se adună și se păstrează cărți, periodice etc., pentru a fi utilizate de cititori. ♦ Colecție particulară de cărți și periodice. 2. Cameră, sală în care se păstrează (și se citesc) cărțile. ♦ Mobilă cu rafturi în care se păstrează cărțile. 3. (Urmat de determinări) Colecție de cărți (tipărite de o editură) identice ca aspect și ținând de aceeași specialitate. [ pronunție: -bli-o-] – în franceză bibliothèque (neologism din limba latină bibliotheca). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIBLIOTECĂ: BIBLIOTÉCĂ, biblioteci, substantiv feminin 1. Dulap sau mobilă specială cu rafturi de ținut cărți. 2. Încăpere, sală în care se păstrează și se citesc cărțile. 3. Colecție de cărți, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Instituție care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor. 4. Nume dat unei serii de cărți care prezintă caractere comune și sunt publicate de aceeași editură. – Din limba franceza bibliothèque, latina bibliotheca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BIBLIOTECĂ: BIBLIOTÉCĂ substantiv feminin 1. Colecție (publică sau particulară) de cărți, de manuscrise, de publicații periodice etc. aranjate și clasate într-o anumită ordine. ♦ Instituție, local care adăpostește o astfel de colecție. 2. Nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare. [pronume -bli-o-, plural -ci. / < latina bibliotheca, limba franceza bibliothèque, italiana biblioteca, conform greacă biblion – carte, theke – dulap]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BIBLIOTECĂ: BIBLIOTÉCĂ substantiv feminin 1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește. • mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților. 2. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare. 3. colecție de programe într-o unitate de informatică. (< limba franceza bibliotèque, latina bibliotheca) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru bibliotecă: bibliotecă, biblioteci substantiv feminin 1. (argoul lumii interlope) pachet nou de cărți de joc. 2. cârciumă. 3. băutură. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bibliotecă: bibliotécă substantiv feminin (silabe -bli-o-), genitiv dativ articulat bibliotécii; plural bibliotéci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bibliotecă: bibliotécă (bi-bli-o-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bibliotécii; plural bibliotéci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BIBLIOTECA' bibliomaníebibliometríebiblioráftBIBLIORÁMAbibliotécăbibliotecárbibliotecárăbiblioteconómicbiblioteconomíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bibliotecă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bibliotecă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1828 URICARIUL VII, 181/ V:-tică / A: -ótecă / P: bibliotecăbli- obibliotecă / Plural: bibliotecăeci / Etimologie: franceza bibliotheque, lat bibliotheca] 1 Dulap sau mobilă cu rafturi pentru ținut cărți. 5 Fig; îs bibliotecă ambulantă Persoană care are cunoștințe vaste. BIBLIOTÉCĂ bibliotecăci forme 1 Colecție publică sau particulară de cărți, publicații periodice, manuscrie etc. |
GRAMATICA cuvântului bibliotecă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bibliotecă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bibliotecă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bibliotecă? Vezi cuvântul bibliotecă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bibliotecă?[ bi-bli-o-te-că ] Se pare că cuvântul bibliotecă are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a da publicității?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bibliotecă are forma: bibliotéci
