 | as |
|
| Bîjbîi [ bîj-bî-i ] VEZI SINONIME PENTRU bîjbîi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bijbii în mai multe dicționareDefinițiile pentru bijbii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BÎJBÎI: BÎJBÎÍ, bîjbî́i, verb IV. intranzitiv 1. A umbla șovăitor, nesigur (într-un loc unde nu se vede bine), orbecăind sau căutînd pe dibuite cu mîinile. închise cărțile și se duse în dormitor. Era întuneric și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui, își aprinse luminarea. VLAHUȚĂ, O. A. 106. Buimăcit, speriat, bîjbîi o toană cu mîinile pe pereți pînă să găsesc ușa. VLAHUȚĂ, O. A. Tot bîjbîind ei prin amurg, dete peste palaturile băiatului. ISPIRESCU, L. 389. • figurat Cînd lumina difuză înainta treptat, apăreau, ca după o cortină, vapoarele care bîjbîiau prin neguri ca să-și găsească drumul pentru a intra în portugheză BART, E. 387. 2. A mișuna, a furnica, a roi. Delescu... se plecă la urechea nevestei sale și îi șopti... încet cîteva cuvinte... – Mai încet! ce dracul îmi spargi urechile, și lumea bîjbîie împrejurul nostru! DELAVRANCEA, S. 142. Aicea cînd am intrat, Ce-am văzut cînd m-am uitat? Bîjbîiau Șerpoaicele Și erau Ca acele, Broaștele Ca nucile, Năpîrci Ca undrelele. TEODORESCU, P. P. 518. – prezent industrie și: bîjbîiesc. – Variantă: bojbăí (SBIERA, P. 272, CREANGĂ, P. 267) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bîjbîi: bîjbîí (bî́jbîi, bîjbîít), verb – 1. A bolborosi, a bombăni. – 2. A furnica, a mișuna, a forfoti. – 3. A căuta pe dibuite. – Variante bîjbăi, bojbăi. Creație expresivă, bazată pe o consonanță ce pare a indica ideea de bălăbăneală, conform bîlbii, fojgăi, gîlgii, moșmondi, italiana bisbigliare, limba franceza bisbille, spaniolă bisbisar (REW 1350; Pușcariu, Lr., 100). derivat bîjbîială, substantiv feminin (bîjbîire; la oi, amețeală); bîjbîitor, adjectiv (care bîjbîie, care merge bîjbîind); bîjbîitură, substantiv feminin (mers sau căutare pe dibuite); bojbîc, substantiv masculin (bîlbîit); bozgîndi, verb (a pipăi), a cărui alternanță consonantică o amintește pe cea a lui moșmîndi. Forme diferite ale cuvantului bijbii: bî́jbîi bijbiibî Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BÎJBÎI: BÎJBÎI verb a dibui, a orbecăi, a pipăi, (învechit și regional) a orbeca, (regional) a horhăi, a moșcoti. (bijbii prin întuneric.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bîjbîi: bîjbîi verb vezi AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BIJBII' BIISKbî́jaBIJAGÓSbijbăBÎJBÎÍBÎJBÎIÁLĂBÎJBÎÍREBÎJBÎÍTBÎJBÎITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bîjbîi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bîjbîi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bîjbîi prin întuneric. |
GRAMATICA cuvântului bîjbîi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bîjbîi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bîjbîi poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bîjbîi? Vezi cuvântul bîjbîi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bîjbîi?[ bîj-bî-i ] Se pare că cuvântul bîjbîi are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Coadă de topor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
