eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bijutier


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bijutier [ bi-ju-ti-er ]
VEZI SINONIME PENTRU bijutier PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bijutier în mai multe dicționare

Definițiile pentru bijutier din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BIJUTIER:
BIJUTIÉR bijutieri m.

1) Lucrător specializat în confecționarea bijuteriilor; giuvaiergiu.

2) Vânzător de bijuterii; giuvaiergiu. [silabe -ti-er] /<fr. bijoutier
Forme diferite ale cuvantului bijutier: bijutieri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BIJUTIER
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIJUTIER:
BIJUTIÉR, bijutieri, substantiv masculin Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [ pronunție: -ti-er.]

– Din limba franceza bijoutier.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BIJUTIER
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIJUTIER:
BIJUTIÉR, bijutieri, substantiv masculin Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [ pronunție: -ti-er]

– Din limba franceza bijoutier.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BIJUTIER
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIJUTIER:
BIJUTIÉR, bijutieri, substantiv masculin Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [ pronunție: -ti-er.]

– în franceză bijoutier.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bijutier
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bijutier:
bijutiér substantiv masculin [Atestat: DA ms / Plural: bijutieri / Etimologie: franceza bijoutier] 1-2 Persoană care face sau vinde bijuterii Si: giuvaergiu.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BIJUTIER
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIJUTIER:
BIJUTIÉR, bijutieri, substantiv masculin Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu.

– Pronunțat: -ti-er.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BIJUTIER
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BIJUTIER:
BIJUTIÉR substantiv masculin cel care execută sau vinde bijuterii; giuvaergiu. (< limba franceza bijoutier)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

BIJUTIER
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BIJUTIER:
BIJUTIÉR substantiv masculin Giuvaergiu. [pronume -ti-er. / < limba franceza bijoutier].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

bijutier
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bijutier:
bijutiér substantiv masculin (silabe -ti-er), plural bijutiéri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bijutier
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bijutier:
*bijutiér m. (în franceză bijoutier). Gĭuvaĭergiŭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BIJUTIER
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIJUTIER:
BIJUTIER substantiv giuvaergiu, (regional) argintar.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

bijutier
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bijutier:
bijutiér (-ti-er) substantiv masculin, plural bijutiéri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bijutier
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bijutier:
bijutier m. giuvaergiu.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'BIJUTIER'
bijúbijúcăBIJUTERÍEbijuteriiBIJUTIÉRBIKANERBIKEbikerbikíni

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bijutier
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bijutier dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
BIJUTIÉR bijutieri m.
Bijutiér substantiv masculin [Atestat: DA ms / Plural: bijutieri / Etimologie: franceza bijoutier] 1-2 Persoană care face sau vinde bijuterii Si: giuvaergiu.

GRAMATICA cuvântului bijutier?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bijutier.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bijutier poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bijutier sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul bijutier are forma: bijutiéri
VEZI PLURALUL pentru bijutier la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bijutier?
Vezi cuvântul bijutier desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bijutier?
[ bi-ju-ti-er ]
Se pare că cuvântul bijutier are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bijutier

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da mâncare la boboci?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a merge cu pași nesiguri, greu
procedură necontencioasă; procedură necontencioasă vezi procedură grațioasă
a vomita
orificiu prin care se bagă cheia în broască
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app