 | as |
|
| Binemerita [ bi-ne-me-ri-ta ] VEZI SINONIME PENTRU binemerita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului binemerita în mai multe dicționareDefinițiile pentru binemerita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a binemerita (forma la infinitiv) A binemerita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BINEMERITA: BINEMERITÁ verb I. intranzitiv (Rar, mai ales la perf. c.; urmat de determinări introduse plin prepoziție «de la») A cîștiga dreptul la recunoștința cuiva. A binemeritat de la patrie. ALECSANDRI, T. I 247. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru binemerita: binemeritá (a binemerita) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu binemérit, persoana a doua singular: tu binemériți, 3 binemérită; conjunctiv prezent 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse) Forme diferite ale cuvantului binemerita: binemeritaa binemerita Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINEMERITA: BINEMERITÁ verb I. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „ de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Bine + merita. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BINEMERITA: BINEMERITÁ verb intr. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva. (< bine + merita) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru binemerita: binemeritá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu binemérit, persoana a treia singular: el / ea și plural binemérită Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BINEMERITA' binefáptăBINEÎNȚELÉSbineînvoíbineméritbinemeritábinemeritáreBINEMERITÁTBINEMIROSITÓRbineșór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL binemerita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului binemerita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Binemeritá a binemerita verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu binemérit, persoana a doua singular: tu binemériți, 3 binemérită; conjunctiv prezent 3 să binemérite mai frecvent la timpuri trecute și compuse. |
GRAMATICA cuvântului binemerita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului binemerita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul binemerita poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE binemerita? Vezi cuvântul binemerita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binemerita?[ bi-ne-me-ri-ta ] Se pare că cuvântul binemerita are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a călca pe cineva pe bătătură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul binemerita se conjugă: ei ele binemérită
