 | as |
|
| Biochimie [ bi-o-chi-mi-e ] VEZI SINONIME PENTRU biochimie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului biochimie în mai multe dicționareDefinițiile pentru biochimie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BIOCHIMIE: BIOCHIMÍE (< limba franceza {i}) substantiv feminin Știință care studiază organizarea, structurarea și transformarea combinațiilor chimice în organisme vii. Este formată din biochimie statică sau descriptivă (descrie combinațiile chimice din organismele vii) și biochimie dinamică (cercetarea metabolismului). Primele concepții științifice privind starea de boală, ereditatea, regimul de viață, influența mediului înconjurător asupra organismului se datoresc lui Hipocrat din Kos, Galenus din Pergam, Ibn-Sina (Avicena), Paracelsus, Van Helmont ș.a. Descoperirile ulterioare au pregătit premisele pe baza cărora Lavoisier a demonstrat rolul oxigenului în procesele arderii și în respirația plantelor și animalelor, cercetările sale fondînd subramuri ale disciplinei (b. vegetală și biochimie animală). Realizarea primelor sinteze in vitro (în franceză Wöhler, ureea, 1828; N.N. Zinin, anilina, 1842; H. Kolbe, acidul acetic, 1845 ș.a.) a demonstrat posibilitățile nelimitate ale sintezei organice, îndreptînd preocupările către elaborarea unor metode noi de determinare, calitativă și cantitativă, a produselor rezultate în cursul reacțiilor biochimice, în această perioadă biochimie constituindu-se ca știință de sine stătătoare. În secolul 20, principalele direcții de cercetare au avut ca obiect: acizii nucleici, proteinele, enzimele, alcaloizii, carotenoidele, antibioticele, contracția musculară ș.a. Rezultate obținute au răsplătit activitatea unor chimiști, biochimiști și medici (L. Pauling, H. Corey, J.H. Northrop, J.C. Kendrew, M.F. Perrutz, S. Moore, W. Stein ș.a.) cu Premiul Nobel. În ultimele decenii s-au dezvoltat și cercetări de biochimie industrială și biochimie cosmică. În România, contribuții în domeniu au avut: C. Davila, A. Bernath, I. Athanasiu, despre Călugăreanu, E. Riegler, vezi Ciocîlteu, E. Macovschi, C. Bodea, C. Rabega ș.a. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIOCHIMIE: BIOCHIMÍE substantiv feminin Parte a chimiei care studiază compoziția chimică a materiei vii și procedeele chimice care se petrec în această materie; chimie biologică. Biochimia ramură a științei desconsiderată și slab dezvoltată în trecut – este chemată să aducă o puternică contribuție în studierea unor probleme de bază ale biologiei, fiziologiei, medianei, științei agricole etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2699. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BIOCHIMIE: BIOCHIMÍE forme Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul compoziției chimice a materiei vii în corelație cu procesele ei biologice; chimie biologică. [articulat biochimia; genitiv dativ biochimiei; silabe -mi-e] /<fr. biochimie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIOCHIMIE: BIOCHIMÍE substantiv feminin Parte a chimiei care studiază compoziția chimică a materiei vii și procesele chimice care se petrec în această materie. [ pronunție: bi-o-] – După limba franceza biochimie. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru biochimie: biochimíe substantiv feminin [Atestat: MACAROVICI, CH. 16 / P: bi-o-chi-mi-e / Plural: biochimieii / Etimologie: franceza biochimie] Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BIOCHIMIE: BIOCHIMÍE substantiv feminin Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor chimice ce se petrec în organismele vii; chimie biologică. [conform limba franceza biochimie]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIOCHIMIE: BIOCHIMÍE substantiv feminin Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. [ pronunție: bi-o-] – Din limba franceza biochimie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIOCHIMIE: BIOCHIMÍE substantiv feminin Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. [ pronunție: bi-o-] – Din limba franceza biochimie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BIOCHIMIE: BIOCHIMÍE substantiv feminin știință care studiază structura și procesele chimice specifice materiei vii; chimie biologică. (< limba franceza biochimie) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru biochimie: biochimíe (bi-o-) substantiv feminin, articulat biochimía, genitiv dativ biochimíi, articulat biochimíei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru biochimie: biochimíe substantiv feminin (silabe bi-o-) → chimie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIOCHIMIE: BIOCHIMIE substantiv chimie biologică. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BIOCHIMIE' biocéntricbiocentrísmBIOCERÁMICĂbiochímicBIOCHIMÍEbiochimístbiochimístăBIOCHORÍEbiocibernétic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BIOCHIMIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului biochimie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 16 / P: bi-o-chi-mi-e / Plural: biochimieii / Etimologie: franceza biochimie] Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei. |
GRAMATICA cuvântului BIOCHIMIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului biochimie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BIOCHIMIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE biochimie? Vezi cuvântul biochimie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul biochimie?[ bi-o-chi-mi-e ] Se pare că cuvântul biochimie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BIOCHIMIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala și prepoziție în ciuda cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
