 | as |
|
| Biogen [ bi-o-gen ] VEZI SINONIME PENTRU biogen PE ESINONIME.COM definiția cuvântului biogen în mai multe dicționareDefinițiile pentru biogen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru biogen: biogén, biogenă [Atestat: LTR / P: bi-o- / Plural: biogeni, biogene / Etimologie: franceza biogène] 1 a (despre roci) Care rezultă din țesuturi vii. 2 a Care crește ca parazit pe o plantă. 3 a (despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe pământ. 4 sn Îngrășământ agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. Forme diferite ale cuvantului biogen: biogenă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIOGEN: BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adjectiv (Despre roci) Care rezultă din activitatea unor țesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obținut din culturi de bacterii care îmbogățește solul în azot și se folosește ca îngrășământ în agricultură. [ pronunție: bi-o-] – în franceză biogène (<gr.). Forme diferite ale cuvantului biogen: biogen-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIOGEN: BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adjectiv 1. (Despre roci) Care rezultă din țesuturi vii. 2. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe Pământ. ♦ (Substantivat, n.) Îngrășământ agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. [ pronunție: bi-o-] – Din limba franceza biogène. Forme diferite ale cuvantului biogen: biogen-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIOGEN: BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adjectiv (Despre roci) Care rezultă din țesuturi vii. ♦ (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe Pământ. ♦ (Substantivat, n.) Îngrășământ agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. [ pronunție: bi-o-] – Din limba franceza biogène. Forme diferite ale cuvantului biogen: biogen-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BIOGEN: BIOGÉN, -Ă adjectiv (Despre roci) Care a luat naștere din viețuitoare. ♦ (substantiv neutru) Preparat obținut din culturi de bacterii, care îmbogățesc solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. [< limba franceza biogène, < greacă bios – viață, gennan – a naște]. Forme diferite ale cuvantului biogen: biogen-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BIOGEN: BIOGÉN, -Ă I. adjectiv 1. esențial pentru menținerea vieții. 2. produs prin acțiunea organismelor vii. II. substantiv neutru preparat din culturi de bacterii, care îmbogățește solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. (< limba franceza biogène) Forme diferite ale cuvantului biogen: biogen-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIOGEN: BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adjectiv (Despre roci) Care rezultă din activitatea unor țesuturi vii (de plante sau de animale). Calcarele biogene se formează prin depunerea carbonatului de calciu din cochiliile anumitor animale marine sau de ape dulci. Forme diferite ale cuvantului biogen: biogen-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru biogen: biogén adjectiv masculin (silabe bi-o-), plural biogéni; forme singular biogénă, plural biogéne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru biogen: biogén (bi-o-) adjectiv masculin, plural biogéni; forme biogénă, plural biogéne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BIOGEN' biofórbiofotogenézăbiofotónBIOGÁZbiogénbiogeneratórbiogenéticBIOGENÉTICĂbiogenéză |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL biogen Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului biogen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Biogén, biogenă [Atestat: LTR / P: bi-o- / Plural: biogeni, biogene / Etimologie: franceza biogène] 1 a despre roci Care rezultă din țesuturi vii. |
GRAMATICA cuvântului biogen? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului biogen. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul biogen poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE biogen? Vezi cuvântul biogen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul biogen?[ bi-o-gen ] Se pare că cuvântul biogen are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ societate anonimă pe acțiuni?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
