eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bir


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bir [ bir ]
VEZI SINONIME PENTRU bir PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bir în mai multe dicționare

Definițiile pentru bir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIR:
BIR, biruri, substantiv neutru (Învechit și arhaizant)

1. Dare, impozit. Gindește-te că mîine îi vadeaua birului și vine să ne împlinească și n-ai o para chioară

– are să ne vinză și cenușa din vatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 55. Ai mai strîns ceva din banii birului? ALECSANDRI, T. I 259. Dar de frica birului Trecu apa Jiului. TEODORESCU, P. P. 321.
       • Expresia: A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi, a o șterge dintr-un loc (pentru a scăpa de o răspundere sau de o pedeapsă). Prietenii tăi dăduseră în verb reflexiv:emea asta bir cu fugiții. PAS, Z. I 64.

2. Tribut. Dau ca bir [mamei-pădurilor] tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N. 7.

3. (Popular) Taxă. În curtea hanului, în căruțe și pe sub căruțe, se cuibăriseră pentru somn o seamă dintre țăranii veniți la tîrg... Alții au plătit birul hangiului, așa că se tolăniseră înăuntru pe rogojini. PAS, L. I 67.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

bîr
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bîr:
bîr interjecție –

1. Strigăt cu care ciobanii își adună și conduc turmele. –

2. Indică o senzație de frig intens. Creație expresivă; pentru diferitele sale sensuri, conform Pușcariu, Dacor., I, 84-6. Cu prima accepție, rr bilabial se folosește în mai multe limbi, conform spaniolă arre; la al doilea, însăși vibrația imită tremuratul. conform și Philippide, II, 700. Dat fiind caracterul evident expresiv, pare curioasă încercarea lui Densusianu, GS, I, 58, de a explica acest cuvînt prin iraniană (conform Rosetti, II, 111). derivat bîrîiac, substantiv masculin (miel); bîrîi, verb (a striga oile; a vorbi împiedicat, a mormăi; a trosni). Ultimul uz (conform Sadoveanu, au bîrîit ca un tunet alte potîrnichi) pare o greșeală datorită confuziei cu pîrîi. Variante a bărăi, care apare în unele dicționare, ar putea fi o ortografie greșită.
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

bir
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bir:
bir sn [Atestat: TETRAEV. (1574), 230 / Plural: biruri / Etimologie: mg bér] 1 (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Impozit perceput de domnie de la țărani și meșteșugari Si: (nob) birușcă. 2 (Pop; pgn) Impozit. 3 (Trs; înv) Leafa. 4 (Pfm; îe) A da bir cu fugiții A dispărea (în mod laș). 5 (Înv; îs) -u(-i) greu Dans țărănesc. 6 Melodie după care se execută acest dans. 7 (Îpp; îs) -ul miresei Banii (sau darurile) care se strâng de la meseni pentru noii căsătoriți. 8 (Înv) Tribut.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BIR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIR:
BIR s.

1. dare, impozit, (rar) contribuție, impunere, (învechit și regional) porție, slujbă, (Maramures) sazolic, (Banat) ștaier, (învechit) adău, adet, dabilă, dajdie, madea, mirie, nevoie, obicei, orînduială, rînduială, seamă. (bir către statul feudal.)

2. (istorie) tribut, (învechit) nevoie. (Refuzase să plătească bir turcilor.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BÎR.
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BÎR.:
BÎR. conform exclamația bîrr.

1. Bîr, Florica act.

2. Bîra (Dm; C Ștef; Paș; 17 B I 152).

3. Bîră și Băra, 1690 (Has); Ion Duran zis Bîra din Băicoi, 1830 (Acte Sc).

4. Bîre boier (13

– 15 B 131).

5. Bîran s.

6. Bîreș (16 B III 211).

7. Bîrul (13-15 B 195).

8. + -lea: vezi Bîrlă.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

BIR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIR:
BIR, biruri, substantiv neutru (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova)

1. Dare percepută în bani de către domnie de la țărani și meșteșugari; prin generalizare (popular) impozit.
       • Expresia: A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un locuțiune

2. (învechit) Tribut.

– Din limba maghiară bér.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

bir
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bir:
bir n., plural urĭ (ung. bér, simbrie, chirie, de unde și limba bulgară sîrb. bir, rut. byr). Tribut. (Vechĭ). Impozit, contribuțiune: a plăti biru. A da bir cu fugițiĭ, a fugi de unde trebuĭa să rămîĭ. Un fel de horă oltenească și melodia eĭ. (Izv. Sept. 1923, 17).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BIR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIR:
BIR, biruri, substantiv neutru

1. Impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; prin generalizare (popular) impozit.
       • Expresia: A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un locuțiune

2. (învechit) Tribut.

– Din limba maghiară bér.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BIR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BIR:
BIR biruri n.

1) (în evul mediu) Impozit perceput de la țărani și orășeni.

2) istorie Dare (în bani) încasată de către domnitor pentru Poarta Otomană; tribut. * A da bir cu fugiții a fugi de undeva; a se face nevăzut. /<ung. bér
Forme diferite ale cuvantului bir: biruri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bir
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bir:
bir n.

1. dare personală către Stat (plătită odinioară numai de țărani): sunt sătul de biruri grele AL.; biru-i greu, numele unei hore;

2. tributul ce țările române plătiau odată Porții ( vezi haraciu). [Ung. BÉR, chirie].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÎR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BÎR:
BÎR interjecție Strigăt cu care ciobanul îndeamnă sau alungă oile.
       • (Adesea ca refren în poezia populară) Frunză verde peliniță, Bîr, oiță, bîr, Dragă mi-e oaia plăviță, Bîr, oiță, bîr. ALECSANDRI, T. II 613.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BIR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIR:
BIR, biruri, substantiv neutru (învechit și arhaic)

1. Dare, impozit.
       • (Astăzi în expresie) A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi dintr-un locuțiune

2. Tribut.

– limba maghiară bér.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bîr
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bîr:
bîr interjecție cu care cĭobanu mînă oile (Și litv. búr-búr, interjecție de chemat oile; albaneză berr, oaĭe, italiana Romagna berr, berbece, ș.a.).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

bir
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bir:
bir substantiv neutru, plural bíruri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bir
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bir:
bir substantiv neutru, plural bíruri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BIR'
BIPOLARÍSMbipolaritátebiprísmăbipuiBIRBIRAbirácbirăiáșbirăít

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bir
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bir dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
1574, 230 / Plural: biruri / Etimologie: mg bér] 1 în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova Impozit perceput de domnie de la țărani și meșteșugari Si: nob birușcă.
4 Pfm; îe A da bir cu fugiții A dispărea în mod laș.
Bir către statul feudal.
Refuzase să plătească bir turcilor.
Bir către statul feudal.
BIR biruri n.
* A da bir cu fugiții a fugi de undeva; a se face nevăzut.

GRAMATICA cuvântului bir?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bir.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bir poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bir sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul bir are forma: bíruri
VEZI PLURALUL pentru bir la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bir?
Vezi cuvântul bir desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bir?
[ bir ]
Se pare că cuvântul bir are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL bir
Inţelegi mai uşor cuvântul bir dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi, a o șterge dintr-un loc pentru a scăpa de o răspundere sau de o pedeapsă
A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi în mod laș dintr-un locuțiune 2
A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi în mod laș dintr-un locuțiune 2
Astăzi în expresie A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi dintr-un locuțiune 2

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bir

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Valvulă sigmoidă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor
fond destinat plăților pentru personalul în acord
fiecare dintre cutele membranoase situate la originea arterei aorte și a arterei pulmonare
registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app