eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție birui


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Birui [ bi-ru-i ]
VEZI SINONIME PENTRU birui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului birui în mai multe dicționare

Definițiile pentru birui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a birui
Verbul: a birui (forma la infinitiv)
A birui conjugat la timpul prezent:
  • eu birui
  • tu birui
  • el ea biruie
  • noi biruim
  • voi biruiți
  • ei ele biruie
VEZI VERBUL a birui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIRUI:
BIRUÍ, birui, verb IV. tranzitiv (Folosit și absolut)

1. A învinge, a înfrînge, a supune (un dușman); a ieși biruitor. Conjurații... au hotărît ca lovitura să fie dată la Oteteleșanca. Aceasta... nu s-a împotrivit, căci era întru totul alături de tabăra care avea să biruie. PAS, L. I 112.
       • (Poetic) Soarele biruise cu desăvîrșire, risipind negurile și umplînd de strălucire tăpșanul Timișului. SADOVEANU, forme J. 334. În sfîrșit, din lupta oarbă Ziua biruie senină; Se desfășură Toledo Ca o falnică grădină. IOSIF, T. 78.
       • locuțiune adjectiv De nebiruit = care nu poate fi învins, invincibil. Marșul tinereții de nebiruit urca, s-apropia tot mai mult de inima satului. CAMILAR, N. 223.
♦ figurat (Cu privire la sentimente, pasiuni etc.) A înfrîna, a stăpîni. Luasem năravul, pe care nu mi-l puteam birui, de a mă refugia la baltă. SADOVEANU, N. forme 52. Biruie-ți durerea. RUSSO, S. 148.
♦ A îndupleca. Fie-sa îl birui cu rugăciunile. ISPIRESCU, L.

15.
♦ figurat (Subiectul este o emoție, un sentiment etc.; cu primire la oameni) A copleși. Era gata să-l biruie ciuda, dar se stăpîni. DUMITRIU, B. forme 66. Mai pe urmă au fost biruit de fire și au ațipit puțin. SBIERA, P. 60.

2. (Construit cu o completivă directă) A fi în stare, a putea, a izbuti, a răzbi, a ajunge (să... ). [Lui Grigore Mîndrea] casa i-a rămas urzită numai din lemne și n-a mai biruit s-o isprăvească. SADOVEANU, M. C. 70. Cine biruie să spună toate cîte-au fost? RETEGANUL, P. I 63.
♦ intranzitiv (Transilvania, urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A ieși la liman, a o scoate la capăt; a prididi. Petre nu biruia cu răspunsurile. REBREANU, R. I 137.

– prezent industrie și: biruiesc (CAMILAR, N. I 313).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BIRUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIRUI:
BIRUI verb

1. a bate, a înfrînge, a întrece, a învinge, (popular) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (învechit și regional) a supune, (învechit) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (Îi birui pe dușmani.)

2. a bate, a cîștiga, a izbîndi, a învinge, (învechit) a vinci. (A birui în luptă.)

3. a depăși, a înfrînge, a învinge, a răzbi, (livresc) a surmonta. (A birui toate dificultățile.)

4. a(-și) înfrîna, a(-și) înfrînge, a(-și) învinge, a(-și) stăpîni, (popular și fam.) a(-și) struni. (Și-a birui emoția.)

5. a(-l) ajunge, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (învechit) a(-l) preacovîrși, (figurat) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a birui somnul.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

birui
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru birui:
biruí [Atestat: CORESI, EV. 21/29 / prezentul indicativ: biruiiesc / Etimologie: mg birni] 1 verb tranzitiv: (C. indică un dușman, un adversar, un viciu etc.) A învinge. 2 verb reflexiv: (Fig) A-și înfrânge patimile. 3 verb tranzitiv: A fi copleșit. 4 verb tranzitiv: (C. e o greutate fizică) A putea duce. 5 verb reflexiv: (Înv; Trs; mgm) A se ridica. 6 verb tranzitiv: A izbuti. 7 verb tranzitiv: A rezolva. 8 verb tranzitiv: (C. e o durere, un necaz etc.) A răbda. 9 vta (înv; c. e un ținut, o țară) A stăpâni. 10 verb reflexiv: (Înv) A se supune (cuiva). 11 verb tranzitiv, reflexiv: (Șîe) A se birui bine A fi bogat. 12 verb reflexiv: (Ban) A-și măsura puterile.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BIRUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIRUI:
BIRUÍ, biruiesc, verb IV. tranzitiv

1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.).
♦ figurat (A-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc.
♦ figurat A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc.

2. (popular, mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). [prezent industrie și: bírui]

– Din limba maghiară birni.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BIRUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIRUI:
BIRUÍ, bírui, verb IV. tranzitiv

1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.)
♦ figurat A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc.
♦ figurat A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc.

2. (popular, mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...).

– Din limba maghiară birni.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BIRUI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIRUI:
BIRUÍ, bírui, verb IV. tranzitiv

1. A învinge, a înfrânge (un dușman, un adversar etc.).
♦ figurat A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc.
♦ figurat (Despre sentimente, emoții etc.) A-l copleși.

2. A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). Cine biruie să spună toate câte-au fost? (RETEGANUL).

– limba maghiară birni.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

birui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru birui:
biruí (a birui) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea biruiéște / bíruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biruiá; conjunctiv prezent 3 să biruiáscă / să bíruie
Forme diferite ale cuvantului birui: biruia birui

Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

birui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru birui:
biruí verb, industrie și conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural bíruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biruiá
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BIRUI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BIRUI:
BIRUÍ verb vezi cârmui, conduce, dirigui, domni, guverna, stăpâni.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

birui
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru birui:
birui verb vezi CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GUVERNA. STĂPÎNI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BIRUI'
Bîrt/oiBirtolomeibirțuibirắuBIRUÍBiruințăBIRUÍREBiruitBiruitor

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL birui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului birui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Îi birui pe dușmani.
A birui în luptă.
A birui toate dificultățile.
Și-a birui emoția.
L-a birui somnul.
21/29 / prezentul indicativ: biruiiesc / Etimologie: mg birni] 1 verb tranzitiv: C.
11 verb tranzitiv, reflexiv: Șîe A se birui bine A fi bogat.
Îi birui pe dușmani 2.
Biruí a birui verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea biruiéște / bíruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biruiá; conjunctiv prezent 3 să biruiáscă / să bíruie.

GRAMATICA cuvântului birui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului birui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul birui poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul birui sa indeplinească rolul de: verb
  • group icon La plural verbul birui se conjugă: ei ele bíruie

CUM DESPART ÎN SILABE birui?
Vezi cuvântul birui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul birui?
[ bi-ru-i ]
Se pare că cuvântul birui are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL birui
Inţelegi mai uşor cuvântul birui dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv De nebiruit = care nu poate fi învins, invincibil

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL birui

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Acid fluorhidric?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc polar
dojană făcută de un arhiereu
acid rezultat din combinarea fluorului cu hidrogenul
act care cuprinde datele referitoare la situația militară a cuiva și care se eliberează după perioada de satisfacere a serviciului militar; livret al utilajului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app