eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bitumen


PROPOZIȚIIEXPRESII DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bitumen [ bi-tu-men ]
VEZI SINONIME PENTRU bitumen PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bitumen în mai multe dicționare

Definițiile pentru bitumen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale dă următoarea definitie pentru bitumen:
bitumen, (limba engleză= bitumen) compus natural format dintr-un amestec de hidrocarburi cu grade diferite de viscozitate. B. este un produs care rezultă prin transformarea materiei organice și stă la originea formării petrolului și gazelor naturale. După modul de zăcământ, se disting b. fixe (polibitumene); șist. bituminoase (disodile, menilite) și b. libere (anabitumene), lichide (țiței), gazoase (gaze naturale) și solide (parafine naturale, ozocherită, asfalt). B. în stare fluidă umplu porii rocilor în care se găsesc (nisipuri, gresii), se acumulează în goluri (calcare cavernoase) sau de-a lungul unor sisteme de fisuri.
Definiție sursă: Dicționar de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale



BITUMEN
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BITUMEN:
BITÚMEN (< germană, latina) substantiv neutru (geologie) Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace în oxigen.
Bitumen gazos = gaze naturale.
Bitumen lichid = petrol.
Bitumen solid = nume generic pentru asfalt, ozocherită, parafine naturale etc.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

bitumen
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bitumen:
bitúmen substantiv neutru

– Material provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii vegetale. latina bitumen (secolul XIX). Cuvînt rar; în locul lui se folosește asfalt. În schimb, se folosește derivat bituminos, adjectiv, din limba franceza bitumineux.

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

BITUMEN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BITUMEN:
BITÚMEN, bitumene, substantiv neutru Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea în oxigen a resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace.

– Din germana Bitumen, latina bitumen.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



bitumen
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bitumen:
bitumén1 sn [Atestat: DEX2 / Plural: bitumene / Etimologie: ger Bitumen, lat bitumen] Material bogat în hidrocarburi provenit din transformarea, în condiții naturale, a cerii și a rășinii vegetale.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BITUMEN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BITUMEN:
BITÚMEN substantiv neutru Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii de origine vegetală.

– Din germana Bitumen, latina bitumen.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BITUMEN
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BITUMEN:
BITÚMEN substantiv neutru Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea, în condiții naturale, a cerii și a rășinii plantelor.

– germana Bitumen (neologism din limba latină bitumen).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BITUMEN
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BITUMEN:
BITÚMEN substantiv neutru Material compus dintr-un amestec de hidrocarburi, provenit din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. [plural -nuri. / < latina bitumen].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BITUMEN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BITUMEN:
BITÚMEN n. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea naturală în pământ a resturilor organice. /<lat. bitumen
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BITUMEN
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BITUMEN:
BITÚMEN substantiv masculin Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea, în condiții naturale, a cerii și a rășinii plantelor.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BITUMEN
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BITUMEN:
BITÚMEN substantiv neutru material bogat în hidrocarburi, din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. (< latina bitumen)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

bitumen
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bitumen:
bitúmen substantiv neutru, plural bitúmene
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bitumen
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bitumen:
bitúmen substantiv neutru, plural bitúmene
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bitumen
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bitumen:
bitumén2 sn vezi bitum
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'BITUMEN'
bitumáBITUMÁJBITUMÁREbitumebitúmenBITUMÍNEbituminiférBITUMINÍTbituminizáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bitumen
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bitumen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Bitumén1 sn [Atestat: DEX2 / Plural: bitumene / Etimologie: ger Bitumen, lat bitumen] Material bogat în hidrocarburi provenit din transformarea, în condiții naturale, a cerii și a rășinii vegetale.



GRAMATICA cuvântului bitumen?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bitumen.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bitumen poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bitumen sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul bitumen are forma: bitúmene
VEZI PLURALUL pentru bitumen la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bitumen?
Vezi cuvântul bitumen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bitumen?
[ bi-tu-men ]
Se pare că cuvântul bitumen are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL bitumen
Inţelegi mai uşor cuvântul bitumen dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Gazos = gaze naturale
Lichid = petrol
Solid = nume generic pentru asfalt, ozocherită, parafine naturale etc



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Adjectival; în expresie divan sau adunare ad-hoc?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic
zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental
fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 la iași și la bucurești și au cerut unirea țărilor românești
imediat, numaidecât, repede, fără întârziere
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app