 | as |
|
| Bizantin [ bi-zan-tin ] VEZI SINONIME PENTRU bizantin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bizantin în mai multe dicționareDefinițiile pentru bizantin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BIZANTIN: BIZANTÍN, -Ă (< limba franceza , latina) adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aparține Bizanțului sau Imp. Bizantin, Bizantin, privitor la Bizanț sau la Imp. Bizantin. ♦ Artă bizantin = denumire dată artei dezvoltate în secolul 6-15 pe terit. Imp. Bizantin. În evoluția sa cunoaște trei perioade mari: prima cuprinde secolul 6-9, a doua secolul 10-12 și a treia secolul 13-15. S-a format pe baza artei creștine vechi, căreia i s-au adăugat elemente proprii artei Orientului elenistic (Egipt, Siria, Persia). În general, este o artă de curte somptuoasă, caracterizată printr-o mare varietate de forme și prin bogăția ornamentației. Se dezvoltă arhitectura religioasă, civilă și militară. Printre cele mai importante monumente: biserica Sfînta Sofia din Constantinopol (532-537), biserica San Vitale din Ravenna (532), biserica mănăstirii Daphni din Atena (secolul 12) etc. În cadrul picturii se remarcă trei tendințe, corespunzătoare celor trei perioade mari: istorică, dogmatică și narativă. Cunosc o mare înflorire pictura de manuscris și de icoane și pictura monumentală (mozaicul și fresca). Din sculptură nu au mai rămas decît piese mărunte, lucrate în relief scund sau traforaj, realizate în metal, fildeș și în piatră. În artele decorative o dezvoltare aparte au țesăturile scumpe, argintăria, emailurile etc. A. bizantin a influențat puternic dezvoltarea artei din Balcani, din Rusia și chiar din Occident (pictura Renașterii italiene timpurii). Pe terit. Țărilor Române prezența a.b. a fost deosebit de puternică încă din secolul 9, jucînd un rol hotărîtor în formarea artei medievale românești, prin intermediul cetăților bizantine din zona Dunării de Jos (Păcuiul lui Soare, Dinogeția). Monumentul cel mai caracteristic pentru influența a.b. în Țările Române este biserica domnească din Curtea de Argeș (secolul 14). În secolul 15-18, formele artistice de tradiție bizantină vor constitui o componentă constantă în sinteza artei vechi românești, atît în arhitectură, cît și în pictură și de asemenea în în artele decorative. Muzică bizantin = artă exclusiv vocală, cultivată în Biserica Ortodoxă. A luat naștere în Bizanț, în primele secole după Hristos, prin sintetizarea surselor ebraice, siriene și grecești. Inițial a avut un caracter de masă fiind cîntată de întreaga comunitate, dar, cu timpul, a dobîndit un caracter profesional, fiind practicată de poeții cîntăreți care au creat unele genuri specifice (imnul, canonul, troparul). M.b. a fost codificată în secolul 8, fiind fundamentată pe teoria muzicală antică greacă și fixată printr-un sistem propriu de notație cu neume. Caracteristică E și SE Europei, în Țările Române, m.b. a fost adoptată și dezvoltată. vezi România; Muzica. 2. S. m. și forme Locuitor al Bizanțului sau al Imp. Bizantin. Forme diferite ale cuvantului bizantin: bizantin-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIZANTIN: BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, adjectiv 1. De la Bizanț, din verb reflexiv:emea împărăției bizantine, propriu Bizanțului. Cărți vechi, multe din ele grecești, pline de învățătură bizantină EMINESCU, N. 38. • Imperiul bizantin = imperiul roman de răsărit (care a ființat între anii 395 și 1453). Stil bizantin = stil propriu artei creștine, dezvoltat pe teritoriul imperiului roman de răsărit; se caracterizează prin predominarea cupolei și a liniilor curbe în arhitectură, prin marea bogăție de culori și aurituri, prin formalism și lipsă de expresivitate. Biserica [Trei Ierarhi], de stil mestecat gotic și bizantin, e pe dinuntru zugrăvită. NEGRUZZI, S. I 284. (Eliptic) Într-un ungher neobservat am găsit o veche icoană bizantină. GALACTION, O. I 245. 2. figurat După moravurile claselor dominante din Bizanț; corupt, perfid. Forme diferite ale cuvantului bizantin: bizantin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bizantin: bizantin a. 1. care este din Bizanțiu; stil bizantin, particular monumentelor medievale din Constantinopole și caracterizat prin prezența cupolei: cel mai mare monument în acel stil e biserica Sf. Sofia și, la noi, mânăstirea Curții de Argeș; 2. privitor la acest oraș: Imperiu bizantin, nume dat Imperiului de Orient, dela Constantin până la luarea Constantinopolei de Turci (395 – 1453); 3. figurat subtil, zadarnic, oțios: discuțiune bizantină. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bizantin: *bizantín, -ă adjectiv (latina byzantinus). De la saŭ ca la Bizanțiŭ. figurat Subtil, minuțios, zadarnic: discusiunĭ bizantine. Perfid: purtare bizantină. Imperiu bizantin, imperiu de Orient. Stil bizantin, un stil foarte frumos, particular monumentelor orientale medievale și caracterizat pin prezența cupoleĭ ca al bisericiĭ Sf. Sofia din Constantinopole și al celeĭ din Curtea de Argeș. Forme diferite ale cuvantului bizantin: bizantin-ă calatîr Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bizantin: bizantín, bizantină [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 284 / Plural:-e/ Etimologie: franceza byzantin, lat byzantinus] 1 substantiv masculin și feminin Locuitor din Bizanț. 2 a Referitor la Bizanț. 3 a Specific Bizanțului. 4 a Care aparține Bizanțului. 5 a (Îs) Stil bizantin Stil caracterizat prin predominarea cupolei, a suprafețelor și liniilor curbe în arhitectură și prin bogăție de culori în ornamentație. Forme diferite ale cuvantului bizantin: bizantină Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BIZANTIN, -Ă: BIZANTÍN, -Ă adjectiv 1. De (ca) la Bizanț, din timpul Imperiului bizantin. • Stil bizantin = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și a liniilor curbe în arhitectură și printr-o variată bogăție de culori în ornamentație. 2. (figurat) Intrigant, perfid, corupt. [conform limba franceza byzantin, italiana bisantino, latina bysantinus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIZANTIN: BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Persoană originară sau locuitor din Bizanț sau din Imperiul Bizantin. 2. Adj. Care aparține Bizanțului sau Imperiului Bizantin ori bizantinilor (1), privitor la Bizanț ori la Imperiul Bizantin sau la bizantini. – Din limba franceza byzantin, latina byzantinus. Forme diferite ale cuvantului bizantin: bizantin-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BIZANTIN: BIZANTÍN, -Ă adjectiv 1. propriu Bizanțului sau Imperiului Bizantin. ♦ artă bizantină = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și liniilor curbe în arhitectură și printr-o varietate de culori în ornamentație. 2. (figurat) intrigant; perfid, corupt. (< limba franceza byzantin, latina bysantinus) Forme diferite ale cuvantului bizantin: bizantin-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIZANTIN: BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Locuitor din orașul Bizanț sau din Imperiul Bizantin. 2. Adj. Care se referă la Bizanț, care este propriu Bizanțului, din verb reflexiv:emea împărăției bizantine. – Din limba franceza byzantin, latina byzantinus. Forme diferite ale cuvantului bizantin: bizantin-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIZANTIN: BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, adjectiv De la Bizanț, care este propriu Bizanțului, din verb reflexiv:emea împărăției bizantine. ♦ figurat Corupt, perfid. – în franceză byzantin (neologism din limba latină byzantinus). Forme diferite ale cuvantului bizantin: bizantin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bizantin: bizantín substantiv masculin, adjectiv masculin, plural bizantíni; forme singular bizantínă, genitiv dativ articulat bizantínei, plural bizantíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BIZANTIN: BIZANTÍN bizantină (bizantini, bizantine) Care ține de Bizanț; propriu Bizanțului. Stil bizantin. /<fr. byzantin Forme diferite ale cuvantului bizantin: bizantină bizantini bizantine Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bizantin: bizantín adjectiv masculin, substantiv masculin, plural bizantíni; adjectiv feminin, substantiv feminin bizantínă, plural bizantíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Bizantin: Bizantín (Impériul bizantin) substantiv propriu m. Forme diferite ale cuvantului bizantin: impériul bizantin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Bizantin: Bizantin (Imperiul) n. vezi Vocabular. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BIZANTIN' bîzălăuBÎZĂLẮUBIZÁMBIZANȚbizantínbizantinísmBIZANTINÍSTbizantinístăbizantinístică |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Bizantin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bizantin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bizantín, bizantină [Atestat: NEGRUZZI, S. 5 a Îs Stil bizantin Stil caracterizat prin predominarea cupolei, a suprafețelor și liniilor curbe în arhitectură și prin bogăție de culori în ornamentație. BIZANTÍN bizantină bizantini, bizantine Care ține de Bizanț; propriu Bizanțului. Stil bizantin. Bizantín Impériul bizantin substantiv propriu m. |
GRAMATICA cuvântului Bizantin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bizantin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Bizantin poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bizantin? Vezi cuvântul bizantin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bizantin?[ bi-zan-tin ] Se pare că cuvântul bizantin are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Bizantin Inţelegi mai uşor cuvântul bizantin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= denumire dată artei dezvoltate în secolul 6-15 pe terit = artă exclusiv vocală, cultivată în Biserica Ortodoxă Imperiul bizantin = imperiul roman de răsărit care a ființat între anii 395 și 1453 Stil bizantin = stil propriu artei creștine, dezvoltat pe teritoriul imperiului roman de răsărit; se caracterizează prin predominarea cupolei și a liniilor curbe în arhitectură, prin marea bogăție de culori și aurituri, prin formalism și lipsă de expresivitate Stil bizantin = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și a liniilor curbe în arhitectură și printr-o variată bogăție de culori în ornamentație ♦ artă bizantină = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și liniilor curbe în arhitectură și printr-o varietate de culori în ornamentație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Friguri paludeene?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul bizantin are forma: bizantínă
La plural substantivul bizantin are forma: bizantíni
