eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție blama


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Blama [ bla-ma ]
VEZI SINONIME PENTRU blama PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului blama în mai multe dicționare

Definițiile pentru blama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a blama
Verbul: a blama (forma la infinitiv)
A blama conjugat la timpul prezent:
  • eu blamez
  • tu blamezi
  • el ea blamează
  • noi blamăm
  • voi blamați
  • ei ele blamează
VEZI VERBUL a blama CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BLAMA:
BLAMA verb

1. a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancționa, (popular) a osîndi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veșteji.

2. a (se) bîrfi, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livresc) a (se) detracta, a (se) vitupera, (învechit și popular) a (se) ocărî, (popular) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (învechit) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) verb reflexiv:evi, (familial figurat) a (se) încondeia, (popular figurat) a (se) înnegri. (De ce îl blama pe nedrept?)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BLAMA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLAMA:
BLAMÁ, blamez, verb

I. tranzitiv (Cu privire la persoane sau la fapte ale lor) A dezaproba (în public); a reproba, a condamna.
       • (reflexiv pasiv) Chiar în adunările Societății literare... se blama vînzarea averii lui Hagi-Moscu în detrimentul creditorilor și în folosul familiei falitului. GHICA, S. A. 152.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

blama
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blama:
blamá [Atestat: DA / prezentul indicativ: blamaméz / Etimologie: franceza blâmer] 1 verb tranzitiv: A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un gest etc. considerate reprobabile Si: a condamna. 2 verb reflexiv: (Trs; Buc; gms) A se face de râsul lumii. 3 verb reflexiv: (Trs; Buc; gms) A se păcăli.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BLAMA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLAMA:
BLAMÁ, blamez, verb

I. tranzitiv A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna.
♦ A vorbi de rău, a defăima.

– Din limba franceza blâmer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BLAMA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLAMA:
BLAMÁ, blamez, verb

I. tranzitiv A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile.
♦ A vorbi de rău, a defăima.

– Din limba franceza blâmer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BLAMA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BLAMA:
BLAMÁ verb

I. trecut A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < limba franceza blâmer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BLAMA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BLAMA:
BLAMÁ, blamez, verb

I. tranzitiv A dezaproba (în public); a condamna, a reproba.

– în franceză blâmer.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BLAMA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BLAMA:
BLAMÁ verb trecut a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< limba franceza blâmer)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

blama
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blama:
blamá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu blaméz, persoana a treia singular: el / ea și plural blameáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

blama
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru blama:
blamá (a blama) verb, indicativ prezent 3 blameáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BLAMA'
BlajiniiBLAKEBLAKEABLAMBLAMÁBlamabilblamanjeáblamanjeleBlamare

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL blama
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului blama dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
De ce îl blama pe nedrept?.
Blamá [Atestat: DA / prezentul indicativ: blamaméz / Etimologie: franceza blâmer] 1 verb tranzitiv: A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un gest etc.
Blamá a blama verb, indicativ prezent 3 blameáză.

GRAMATICA cuvântului blama?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului blama.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul blama poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul blama se conjugă: ei ele blameáză

CUM DESPART ÎN SILABE blama?
Vezi cuvântul blama desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul blama?
[ bla-ma ]
Se pare că cuvântul blama are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL blama

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Echilibru dinamic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
salcie plângătoare, regional lozie, răchită, răchițică; salcie plângătoare salix babylonica
sare albă solubilă în apă, folosită la prepararea prafului de copt și ca activator al sucului gastric
echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate
a arăta bine sau rău, a părea sănătos sau bolnav
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app