eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bleg


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Bleg [ bleg ]
VEZI SINONIME PENTRU bleg PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bleg în mai multe dicționare

Definițiile pentru bleg din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BLEG:
BLEG adjectiv, s.

1. adjectiv, substantiv nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (învechit și popular) năuc, (popular și fam.) haplea, (popular) flaimuc, (învechit și regional) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (regional și fam.) șui, (regional) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tătălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilvania) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Moldova) bobletic, (prin Muntenia) bobleț, (Moldova) cherapleș, (prin Transilvania, Moldova și Bucovina) chiomb, (Transilvania, Banat și Olt.) lud, (Transilvania și Banat) năhui, (Transilvania) nebleznic, (prin Moldova, Transilvania și Maramures) șuietic, (Moldova) tanău, (Bucovina) tălășman, (prin Olt. și Muntenia) tărăntuc, (Muntenia) tontovan, (turcism învechit) budala, (familial) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (figurat) secolul (bleg mai este!)

2. adjectiv indolent, lălîu, moale, molatic, molîu, mototol, (regional) tofolog, (figurat) băligos, mălăieț, mămăligos. (O ființă bleg.)

3. adjectiv atîrnat, blegit, clăpăug, lăsat, pleoștit, (popular) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Moldova și Transilvania) dăbălăzat, (Transilvania) plecozat, (familial) bleojdit. (Cu urechile bleg.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BLEG
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLEG:
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -e, adjectiv

1. (Despre urechile animalelor) Care atîrnă moale în jos; (despre urechile oamenilor) îndepărtat de cap și îndoit; pleoștit, fi (Despre unele obiecte) Cu marginile atîrnînd în jos; pleoștit. La un semn al baghetei sale magice, [scamatorul] făcea să apară din pălăria lui bleagă doi porumbei albi. SAHIA, N. 66.

2. (Despre ființe) Moale, molatic, molîu; (numai despre oameni) prost, tont, nătărău. Te-ai gîndit că ți-ar fi tare rușine dacă te-ar vedea, așa bleg și speriat... prietenii tăi. PAS, Z. I 266. Fără să pricep cum dintr-un pui auriu și micuț poate să iasă o găină bleagă și pestriță. CAMIL PETRESCU, T. II 157. Al treilea, spînatec, mai plin decît ei, însă bleg și cu privirile adormite: era cel mai bogat om din sat. SADOVEANU, P. M. 31.
       • (Adverbial) Tocmai atunci băgă de seamă că un soldat din compania dinainte nu călca de loc a erou, umblînd bleg, trăgîndu-și picioarele după el. despre ZAMFIRESCU, R. 225.
       • (Substantivat) Noi stăm ca blegii în cafenele. CARAGIALE, O. II 138.
Forme diferite ale cuvantului bleg: bleÁgĂ

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

bleg
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bleg:
bleg, -eagă [Atestat: COSTINESCU / V: -ec, -eacă a, -eahă substantiv feminin / Plural: blegegi, -ege / Etimologie: nesigură cf srb bleka] 1 a (despre animale) Cu urechi care atârnă Si: (fam) blegit2, clăpăug. 2-3 a (despre urechi) Care atârnă sau sunt depărtate de cap. 4 a (despre oameni) Cu urechi blegi (3). 5-6 a (despre oameni) Moale (și cam prost). 7 a (Pop; îe) Cu capul bleg Cu mintea slabă. 8 av (Fig) Toropit. 9 av (Fig) Trist. 10 substantiv masculin invariabil (Reg; prt; îf bleahă) Prost.
Forme diferite ale cuvantului bleg: -eagă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BLEG
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLEG:
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adjectiv

1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos).

2. Lipsit de energie, de voință (și prost).

– conform limba sârbă bleka.
Forme diferite ale cuvantului bleg: bleÁgĂ

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

bleg
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bleg:
bleg, bleágă adjectiv, plural blegĭ (cp. cu germana welk, veșted, saŭ limba rusă blèklyĭ, veștejit, palid, despre germana bleich. Cp. și cu fleac și vgr. blax, blakös, bleg). Moleșit, clăpăug, care atîrnă în loc să stea drept; urechĭ blegĭ. figurat Prost, gogoman.

– Și blec (Șez, 3, 151). În Olt, și bleonc, bleoancă, și flenc, fleancă.
Forme diferite ale cuvantului bleg: bleágă calat

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BLEG
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLEG:
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adjectiv

1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos).

2. Lipsit de energie, de voință (și prost).

– conform sârbo-croată bleka.
Forme diferite ale cuvantului bleg: bleÁgĂ

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

bleg
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bleg:
bleg a.

1. (despre câini sau porci) cu urechile mari și lăsate în jos;

2. figurat molatic, nătărău, prost. [Origină necunoscută].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Bleg
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Bleg:
Bleg ≠ deștept, căpățănos, căpos, cuminte, înțelept, isteț, mintios
Definiție sursă: Dicționar de antonime

bleg
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru bleg:
bleg, blegi substantiv masculin

1. (peiorativ) cap.

2. om naiv.

3. bărbat impotent.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

bleg
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bleg:
bleg adjectiv masculin, plural blegi; forme singular bleágă plural blége
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bleg
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bleg:
bleg adjectiv masculin, plural blegi; forme bleágă, plural blége
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BLEG'
BLEFAROSPÁSMBLEFAROSTÁTBLEFAROSTENÓZĂBLEFAROTOMÍEBlegblegánblegátblegeálăblegénie

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bleg
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bleg dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
și Muntenia tărăntuc, Muntenia tontovan, turcism învechit budala, familial fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, figurat secolul bleg mai este! 2.
O ființă bleg.
Cu urechile bleg.
Bleg, -eagă [Atestat: COSTINESCU / V: -ec, -eacă a, -eahă substantiv feminin / Plural: blegegi, -ege / Etimologie: nesigură cf srb bleka] 1 a despre animale Cu urechi care atârnă Si: fam blegit2, clăpăug.
7 a Pop; îe Cu capul bleg Cu mintea slabă.
O ființă blegeagă.

GRAMATICA cuvântului bleg?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bleg.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bleg poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bleg sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE bleg?
Vezi cuvântul bleg desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bleg?
[ bleg ]
Se pare că cuvântul bleg are o silabă

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bleg

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cercetare operațională?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cu sau fără însuflețire, cu sau fără elan
adjectiv pronominal care determină un substantiv
tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică
conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal și cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalațiile electrice
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app