eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție blestema


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Blestema [ bles-te-ma ]
VEZI SINONIME PENTRU blestema PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului blestema în mai multe dicționare

Definițiile pentru blestema din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a blestema
Verbul: a blestema (forma la infinitiv)
A blestema conjugat la timpul prezent:
  • eu blestem
  • tu blestemi
  • el ea blestemă
  • noi blestemăm
  • voi blestemați
  • ei ele blestemă
VEZI VERBUL a blestema CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












BLESTEMA
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLESTEMA:
BLESTEMÁ, bléstem, verb

I.

1. tranzitiv (Și în forma populară blăstăma) A spune, a rosti, a exprima un blestem împotriva cuiva ( vezi afurisi); a invoca abaterea unei nenorociri asupra cuiva. În «Venere și Madonă» poetul învinuiește, blestemă pe iubita sa. GHEREA, ST. Hristos I 143. Plimbă-se călugării, Blestemîndu-și părinții, De ce i-au călugărit Și nu i-au căsătorit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 217.
       • (Urmat de propoziții secundare arătînd felul nenorocirii) Împărăteasa își blăstămă fata ca să se facă pasăre verde și nouă ani să trăiască în codru. BOTA, P. 105.
       • absolut Femeile au început să țipe, să ocărască și să blesteme. PAS, L. I 31.
       • reflexiv reciproc. Hai să ne blăstămăm, și care dintre noi amîndoi a fi mai meșter, acela să ieie banii! CREANGĂ, P. 58.

2. intranzitiv A înjura, a ocărî cu vorbe urîte, a rosti vorbe de hulă; a huli. Femeia blestema de ciudă... mai ales că și pruncul plîngea în leagăn. CAMILAR, TEM. 82.
       • tranzitiv (Cu privire la un moment din viață, la viață, soartă etc.) A cîrti, a se revolta împotrivă-i. Viața nu-mi blestem Și nici moartea nu mi-o chem. MACEDONSKI, O. I 39.

3. prezent industrie accentuat și: blestem.

– prezent industrie persoană 3 și: blesteamă (GHEREA, ST. Hristos I 143).

– Variante: (popular) blăstămá, blástăm și blăstăm, blăstemá verb I

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



blestema
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blestema:
blestemá [Atestat: COD. VOR. 124/12 / V: -tăma, blăstăma, blăs- / prezentul indicativ: blestém (A: blés-) / Etimologie: moștenit din latinescul *blastimare] 1 vi (Înv) A huli. 2 verb tranzitiv: (Înv) A înjura. 3 verb tranzitiv: (a) A invoca abaterea nenorocirii asupra cuiva. 4 verb tranzitiv: (a) (C. este Dumnezeu) A sorti pe cineva nenorocirii. 5-6 verb tranzitiv: (C. e momentul întâmplării unei nenorociri) A-și aminti cu durere (sau mânie). 7 verb reflexiv: (Înv) A se jura. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A jura sau a face pe cineva să jure.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BLESTEMA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BLESTEMA:
BLESTEMÁ, bléstem, verb

I. tranzitiv A exprima un blestem împotriva cuiva.
♦ intranzitiv A înjura, a ocărî; a huli.
♦ A cârti, a se revolta împotriva vieții, a soartei etc. [prezent industrie accentuat și: blestém]

– latina *blastemare (< blasphemare).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BLESTEMA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLESTEMA:
BLESTEMÁ, bléstem, verb

I. tranzitiv A invoca urgia divinității împotriva cuiva.
♦ intranzitiv A înjura, a ocărî, a huli.[prezent industrie accentuat și: blestém]

– latina popular blastimare (= blasphemare).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



BLESTEMA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BLESTEMA:
BLESTEMA verb

1. (termen bisericesc) a afurisi, a anatemiza, a excomunica, (popular) a oropsi, (învechit) a lepăda, a procleți. (Papa l-a blestema.)

2. a se afurisi, (popular) a se jura. (Se blestema că nu minte.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BLESTEMA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLESTEMA:
BLESTEMÁ, bléstem, verb

I. tranzitiv A rosti un blestem.
♦ intranzitiv A înjura, a ocărî, a huli. [prezent industrie accentuat și: blestém]

– latina popular blastimare (= blasphemare).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

blestema
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blestema:
blestemá verb, indicativ prezent 1 bléstem/blestém, persoana a treia singular: el / ea și plural bléstemă/blestémă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

blestema
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru blestema:
blestemá (a blestema) verb, indicativ prezent 3 bléstemă/blestémă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BLESTEMA'
blesníblesnítblestămáBLESTÉMBLESTEMÁBLESTEMĂCIÚNEblestemáreBLESTEMÁTBLESTEMĂȚÉSC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BLESTEMA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului blestema dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Papa l-a blestema.
Se blestema că nu minte.
Blestemá a blestema verb, indicativ prezent 3 bléstemă/blestémă.

GRAMATICA cuvântului BLESTEMA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului blestema.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BLESTEMA poate fi: verb,

CUM DESPART ÎN SILABE blestema?
Vezi cuvântul blestema desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul blestema?
[ bles-te-ma ]
Se pare că cuvântul blestema are trei silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BLESTEMA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Gogoașă de mătase?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
aiurea
a fi certat cu cineva; a fi în proces, a se judeca cu cineva
gogoașă 3 a viermelui de mătase; cocon2
metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?