eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bot


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bot [ bot ]
VEZI SINONIME PENTRU bot PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bot în mai multe dicționare

Definițiile pentru bot din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BOT:
BOT, boturi, substantiv neutru

1. Partea anterioară (mai mult sau mai puțin alungită) a capului unor mamifere, cuprinzînd gura și nasul. Vulpea se depărta în grabă, cu botul în pămînt. DUMITRIU, B. forme

14. Bouții apucau iarbă, întindeau boturile după nuiele cu frunze grase. CAMILAR, TEM. 263. A ridicat botul și a ciulit urechile puiul Vidrei. SADOVEANU, N. forme 24.
       • (Metaforic) Trei-Nasuri s-a încruntat, făcîndu-și bot buzele groase. SADOVEANU, M. C. 35.
       • Expresia: A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, înainte de plecare. Să le mai dea cîte un pahar, să bea la botu calului. ISPIRESCU,

I. 105. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune pe cineva) la respect. Aha, strigoii sînt cu botul pe labe! PAS, L. I 110.
♦ (În glumă sau în batjocură) Gură. Alaiul se mișcă la pas, pe ulițele cotite, și în curînd fu înconjurat de o droaie de copii... cu boturile nespălate. SADOVEANU, Z. C. 133. Muia feleștiocul în strachina cu dohot și-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea, pe la botanică CREANGĂ, A. 46.
       • Expresia: (Familiar) A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua nădejdea (de la ceva). Ștergeți-vă pe bot despre purcei! CREANGĂ, A. 110. A se întîlni (cu cineva) bot în (rar la) bot = a se întîlni (cu cineva) față în față și pe neașteptate. Într-o dimineață, mă întîlnesc bot la bot cu ursul ist de sub fereastră. ALECSANDRI, T. 1309. A se pupa în bot (cu cineva) = a trăi sau a se afla în mare prietenie și intimitate cu cineva. [Procurorii] se pupă în bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, N. 196. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru, a răspunde cu asprime, a pune la punct. A face bot sau a pune botul = a se supăra, a se bosumfla.
♦ Compus: (figurat) Bot-gros = om lipsit de bună-cuviință, nesimțitor, mitocan. Multe nu prea știu despre bot-grosul ăsta de Rădașcă. SADOVEANU, P. M. 195.
♦ (Impropriu) Cioc (gros și mare), plisc, clonț. Mierliță, mierliță. Pasăre pestriță... La pene ușoară, La bot rotunjoară. TEODORESCU, P. P. 53.

2. figurat Partea anterioară, ascuțită sau lunguiață, a unui obiect; capăt, vîrf. li repede un bot de cizmă în coaste. STANCU, despre 157. Pulpana... a fost apucată de botul mașinii. CARAGIALE, O. N 146.
       • Bot de deal = proeminență de teren pe povîrnișul unui deal. Restul [din bucata de ostrov] urcă pe un bot de deal. GALAN, Z. R. 90. Pîndeam, pîndiți de negurile vii, Gîndind la fiecare bot de deal. CAMIL PETRESCU, vezi 23.
♦ Prora vaporului. Vaporul făcu un ocol mare, își îndreptă botul încet-încet spre cheiul din față. DUNĂREANU, CH. 199.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

bot
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bot:
bot1 sn [Atestat: ODOBESCU, S. III, 42/279 / Plural: boturi / Etimologie: nct] 1 Parte anterioară alungită a capului animalelor, în care sunt situate nările și gura Cf flit, rât, tid. 2 (Pre; dep) Gură. 3 (Îe) A bea Ia bot ul calului A bea ultimul pahar, înainte de plecare, în picioare (lângă caii înhămați). 4 (Fam; îe) A da cuiva peste bot A pune la punct pe cineva. 5 (Fam; îe) A se șterge (sau linge) pe bot A fi silit să renunțe la ceva. 6 (Fam; îe) A pune pe cineva cu bot ul pe labe A pune la punct pe cineva (făcându-l de rușine). 7 (Fam; îe) A se întâlni cu cineva bot în bot (sau la bot) A se întâlni față-n față și pe neașteptate cu cineva. 8 (Îlav) bot în bot în relații de intimitate, sărutându-se. 9 (Pfm; îe) A se pupa (sau linge) în bot cu cineva A trăi (sau a fi) în mare intimitate (sau prietenie) cu cineva. 10 (Pfm; îe) A da în bot A cădea (de atâta muncă). 11 (Pfm; îe) A avea caș la bot A fi tânăr și fără experiență. 12 (La păsări; imp) Cioc gros și mare Si: clonbonț, clonț,plisc. 13 (Orn; îc) -gros Cireșar (Coccothraustes vulgaris). 14 (Orn; îc) -roș Căldăraș (Pyrrbula europea). 15 (Pan) Partea anterioară (și alungită sau ascuțită) a unui obiect. 16 (Fam; îe) A-și băga bot ul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) A se amesteca în toate. 17 (Îe) A face bot A se supăra. 18 (Fig) Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect Si: vârf. 19 Partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BOT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BOT:
BOT, boturi, substantiv neutru

1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul).
       • Expresia: A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, regional, despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (familial) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (familial) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla.

2. figurat Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf. Botul cizmei.

3. Partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul automobilului. Botul locomotivei.

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BOT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BOT:
BOT, boturi, substantiv neutru

1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul).
       • Expresia: A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, regional, despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (familial) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (familial) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla.

2. figurat Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf; partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei.

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BOȚ
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ substantiv

1. Boț (Ștef); -u ar. (Cara 34); -ul, mold. (Isp II1; Sd V 34; verb reflexiv:; 16 A III 26; 17 A IV 356); Boțulescu, Vlad (Sd X).

2. Boț/a, olt. (16 B VI 339); -an, (Paș; Băl III; Arh).

3. Boțea, fam., ard., 1696 (Paș); negație (Ț-Rom 145; 17 B I 383) zis și Boțochi; Boț/ești s.; -escu (Bîr I).

4. Boțari, Tușia, ar. (Cara 23).

5. + -ia: Boția b., mold. (17 A V 284); Boție (17 B II 271); + -ia, -an: Boțiean, vezi (Sd XIX 93); Boțiu, ard.

6. Boțone, ard. (Paș).

7. + oc: Boțoc, fam., ard. (Paș);

– olt. (AO IV 462; V 29); munt. (16 B V 103); -u, R. (BCI XV 165); -ul (17 B III 322).

8. Boțocan (17 A II 271).

9. Boțoacă (Sd XXII 65); Boțoaică, T. (Isp III1).

10. Boțoagă, P., act. conform și Boțoroga, Gh. (Bîr I). Etimologia din substantiv boț a acestor nume, este valabilă pentru numele moldovene și ardelene, mai puțin pt. cele muntene, care se pot referi și la blg. Бoцo sint. din Bogdan (Weig).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

BOT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BOT:
BOT, boturi, substantiv neutru

1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura și nasul.
       • Expresia: A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, regional, despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie și unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla.

2. figurat Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; capăt, vârf. Botul cizmei.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BOȚ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ, boțuri, substantiv neutru (Rar la plural ) Bucată mică, de formă rotundă, dintr-o materie care se poate face bulgăre sau cocoloș. Și tu, flăcăuaș sărăcuț de la țară, Care-ți fărîmai bucuria sub sapă Pe un boț de mămăligă cu ceapă... Tu n-ai cunoscut niciodată Dreptul. DEȘLIU, G. 53. [în desagi] avea două-trei cepe și un boț de mămăligă veche. PAS, L. I 34. Vede pe-o Ieșitură un hoț de mămăligă. CREANGĂ, P. 145. Parcă-s un boț de aur. ALECSANDRI, T. 794.
       • Expresia: A face (ceva) boț = a da (unui lucru, cu mîinile) formă rotundă; a strînge, a ghemui, a mototoli. I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită și, făcînd-o boț, a zis... CREANGĂ, P. 143. Boț cu ochi = copil mic, prunc. Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită, din Humulești. CREANGĂ, A. 71.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

boț
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boț:
boț1 [Atestat: CANTEMIR, istorie 142 / Plural: boturi, bot i / Etimologie: mpl *bottium (bottila)] 1 sn Bucată de materie aproximativ rotundă. Cf (reg) bulgăre, cocoloș, bulz, boboloș, gogoloș, golomez, mototol, totoloț. 2 sn (Pop; îe) A face (ceva) bot A da formă rotundă (cu mâinile). 3 sn (Pop; îe) A face (ceva) bot A strânge ghem în mâini Si: a mototoli. 4 sn (Pop; îs) bot cu ochi Om (gras), cu față inexpresivă și cam prostuț. 5 sn Mâncare consistentă căreia i se dă forma rotundă sau ovală Si: bulz Cf cocoloș, dodoc, gâscă, urs. 6 sn (Trs) Pâine mică Si: (reg) pup, donț, țipău. 7 (Abrud) Gălușcă. 8 substantiv masculin (Lpl; reg) Aluat pentru supă Si: frecăței, pisături. 9 sn (Pan; reg) Nod de ață. 10 sn(Med; pop) Tumoare abdominală. 11 (Nob) Bobiță. 12 (Iht; suspect) Zglăvoacă (Cottus gobio).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BOT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BOT:
BOT boturi n.

1) Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura și nasul. * A bea la botul calului a bea ultimul pahar, în picioare, înainte de plecare.

2) deprindere Cavitate a capului omului în care se află limba și dinții și care servește ca organ al alimentației și al vorbirii; gură. * A pune (pe cineva) cu botul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tăcere (pe cineva). A se șterge pe bot de ceva a fi nevoit să renunțe la ceva de mult râvnit. A se întâlni (cu cineva) bot în bot a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. A se pupa în bot cu cineva a fi în mare prietenie cu cineva. A face bot a se bosumfla.

3) Partea din față (ascuțită) a unui obiect. botul automobilului. botul pantofului. /Orig. nec.
Forme diferite ale cuvantului bot: boturi

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BOT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BOT:
BOT s.

1. gură, (regional) mordă, (Banat și Transilvania) flit. (Cîinele apucă hrana cu bot.)

2. rît, (regional) flit, mordă, surlă, teflu, tic, zotcă, zurnă, (prin Transilvania) ciort, (prin Maramures) roată, (Moldova și Bucovina) sfîrlă. (bot al porcului.)

3. cap, capăt, cioc, vîrf. (bot al unui obiect ascuțit.)

4. (marină) proră, (învechit și regional) pisc, (învechit) pruă. (bot al unei nave.)

5. pisc, (regional) botniță, bour. (bot de la luntre.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

boț
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru boț:
boț, boțuri, substantiv neutru –

1. Cocoloș; obiect rotund, în general.
♦ Un fel de cocă, din aluat, de mărimea unei nuci, folosit de fete pentru ritualul ursitului (Memoria, 2001: 11).

2. Umflătură, bubă, cucui.
♦ (onom.) Boț, nume de familie frecvent în zona Lăpuș (139 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007).

– latina popular *bottium (bottila) (MDA).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

boț
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru boț:
boț n., plural urĭ și (vechĭ, rar azĭ) m. (cp. cu moț maĭ degrabă decît cu italiana bosso, bolovan răŭ cĭoplit, bozza, unflătură; pv. bossa, limba franceza bosse). estoniană Grămadă de pastă: un boț de aluat, de brînză, de unt, de mămăligă (care poate fi și umplut cu brînză, bulz). Mototol, ghĭomotoc. Fam. Un boț cu ochĭ, un copilaș. Vest. Chilimoț. vezi bulgăre.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BOȚ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ boturi n.

1) Bucată sferică de dimensiuni reduse dintr-o materie; cocoloș. bot de mămăligă.
       • A face bot a) a da formă rotundă unui lucru; b) a face să-și piardă integritatea; a mototoli.

2) Bulgăre de făină sau de mălai, rămas nefiert într-o mâncare; cocoloș; bulz; bol. /Orig. nec.
Forme diferite ale cuvantului bot: boturi

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bot
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bot:
bot n.

1. partea capului la câine și alte animale, coprinzând gura și nasul;

2. fam. gură la om; fam. a se șterge pe bot, a nu căpăta un lucru ce dorește;

3. ceea ce seamănă unui bot: botul condeiului, botul cismei, botul luntrei. [Origină necunoscută].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

boț
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru boț:
boț, -uri, substantiv neutru –

1. Cocoloș; obiect rotund, în general. Un fel de cocă, din aluat, de mărimea unei nuci, folosit de fete pentru ritualul ursitului (Memoria 2001: 11).

2. Umflătură, bubă, cucui.

– latina popular *bottium (bottila) (MDA).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

boț
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru boț:
boț n.

1. orice massă rotundă: bulgăre de pământ, cocoloș de zăpadă, bulz de brânză;

2. orice lucru turtit, ghem: făcând mămăliga boț;

3. figurat boroboață. [Origină necunoscută].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BOȚ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ2, boțuri, substantiv neutru Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore.

– Din limba rusă boț.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BOȚ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ2, boțuri, substantiv neutru Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore.

– Din limba rusă boț.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

boț
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boț:
boț3 sn [Atestat: DEX2 / Plural: boturi / Etimologie: rs boț] Bucată de parâmă sau de lanț cu care se manevrează lanțurile ancorei.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BOȚ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ substantiv bulz, cocoloș, (popular) golomoz, (regional) dodoc, gîscă, urs, (prin Moldova) totoloț. (Un bot de mămăligă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BOȚ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ2, boțuri, substantiv neutru Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BOȚ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ1, boțuri, substantiv neutru Bucată mică, rotundă, dintr-o materie; cocoloș.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

boț
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boț:
boț2 sn [Atestat: ZILOT, cronologie / Plural: boturi / Etimologie: nct] Boroboață.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

boț
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru boț:
boț (cocoloș, bucată de parâmă) substantiv neutru, plural bóțuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BOT
Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru BOT:
BOT partea din față a fuzelajului unei aeronave.
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici

BOȚ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ1, boțuri, substantiv neutru Cocoloș.

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BOȚ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ1, boțuri, substantiv neutru Cocoloș.

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BOT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BOT:
BOT substantiv verbal cruce, gură, măsea.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

bot
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bot:
bot substantiv verbal CRUCE. GURĂ. MĂSEA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

boț
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru boț:
boț (popular) substantiv neutru, plural bóțuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bot
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bot:
bot substantiv neutru, plural bóturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bot
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bot:
bot substantiv neutru, plural bóturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BOȚ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ substantiv verbal măsea.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

boț
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru boț:
boț substantiv verbal MĂSEA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

bot
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bot:
bot2 sn vezi botă1
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BOȚ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BOȚ:
BOȚ substantiv verbal bulz.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'BOT'
BOSUMFLÁTBosunbosúnfluBOȘÚȚĂBOTbot-grósBÓTĂbotanboțánă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BOȚ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului boţ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
III, 42/279 / Plural: boȚuri / Etimologie: nct] 1 Parte anterioară alungită a capului animalelor, în care sunt situate nările și gura Cf flit, rât, tid.
3 Îe A bea Ia boȚ ul calului A bea ultimul pahar, înainte de plecare, în picioare lângă caii înhămați.
4 Fam; îe A da cuiva peste boȚ A pune la punct pe cineva.
5 Fam; îe A se șterge sau linge pe boȚ A fi silit să renunțe la ceva.
6 Fam; îe A pune pe cineva cu boȚ ul pe labe A pune la punct pe cineva făcându-l de rușine.
7 Fam; îe A se întâlni cu cineva boȚ în boȚ sau la boȚ A se întâlni față-n față și pe neașteptate cu cineva.
8 Îlav boȚ în boȚ în relații de intimitate, sărutându-se.
9 Pfm; îe A se pupa sau linge în boȚ cu cineva A trăi sau a fi în mare intimitate sau prietenie cu cineva.
10 Pfm; îe A da în boȚ A cădea de atâta muncă.
11 Pfm; îe A avea caș la boȚ A fi tânăr și fără experiență.
16 Fam; îe A-și băga boȚ ul peste tot sau unde nu-i fierbe oala A se amesteca în toate.
17 Îe A face boȚ A se supăra.
Boț1 [Atestat: CANTEMIR, istorie 142 / Plural: boȚuri, boȚ i / Etimologie: mpl *bottium bottila] 1 sn Bucată de materie aproximativ rotundă.
2 sn Pop; îe A face ceva boȚ A da formă rotundă cu mâinile.
3 sn Pop; îe A face ceva boȚ A strânge ghem în mâini Si: a mototoli.
4 sn Pop; îs boȚ cu ochi Om gras, cu față inexpresivă și cam prostuț.
BOT boȚuri n.
* A bea la boȚul calului a bea ultimul pahar, în picioare, înainte de plecare.
* A pune pe cineva cu boȚul pe labe a pune pe cineva la punct; a obliga la tăcere pe cineva.
A se șterge pe boȚ de ceva a fi nevoit să renunțe la ceva de mult râvnit.
A se întâlni cu cineva boȚ în boȚ a se întâlni cu cineva pe neașteptate, față în față.
A se pupa în boȚ cu cineva a fi în mare prietenie cu cineva.
A face boȚ a se bosumfla.
BoȚul automobilului.
BoȚul pantofului.
Cîinele apucă hrana cu boȚ.
BoȚ al porcului.
BoȚ al unui obiect ascuțit.
BoȚ al unei nave.
BoȚ de la luntre.
BOȚ boȚuri n.
BoȚ de mămăligă.
       • A face boȚ a a da formă rotundă unui lucru; b a face să-și piardă integritatea; a mototoli.
Câinele apucă hrana cu boȚul.
BoȚ de la luntre.
Boț3 sn [Atestat: DEX2 / Plural: boȚuri / Etimologie: rs boț] Bucată de parâmă sau de lanț cu care se manevrează lanțurile ancorei.
Un boȚ de mămăligă.
Boț2 sn [Atestat: ZILOT, cronologie / Plural: boȚuri / Etimologie: nct] Boroboață.

GRAMATICA cuvântului BOȚ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului boţ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BOȚ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BOȚ sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul boț are forma: bóțuri
VEZI PLURALUL pentru BOȚ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bot?
Vezi cuvântul bot desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bot?
[ bot ]
Se pare că cuvântul bot are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL BOȚ
Inţelegi mai uşor cuvântul boţ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, înainte de plecare
A fi sau a pune pe cineva cu botul pe labe = a fi redus sau a reduce pe cineva la tăcere, a fi pus sau a pune pe cineva la respect
Familiar A se șterge sau a se linge pe bot de sau despre ceva = a fi nevoit să renunțe la ceva, a-și lua nădejdea de la ceva
A se întîlni cu cineva bot în rar la bot = a se întîlni cu cineva față în față și pe neașteptate
A se pupa în bot cu cineva = a trăi sau a se afla în mare prietenie și intimitate cu cineva
A da cuiva peste bot = a dojeni aspru, a răspunde cu asprime, a pune la punct
A face bot sau a pune botul = a se supăra, a se bosumfla
♦ Compus: figurat Bot-gros = om lipsit de bună-cuviință, nesimțitor, mitocan
Bot de deal = proeminență de teren pe povîrnișul unui deal
A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală
A fi sau a pune pe cineva cu botul pe labe = a fi redus sau a reduce pe cineva la tăcere, a fi pus sau a pune la punct
A se șterge sau a se linge pe bot de sau, regional, despre ceva = a fi nevoit să renunțe la ceva
A se întâlni cu cineva bot în bot = a se întâlni cu cineva pe neașteptate, față în față
Familial A-și băga botul peste tot sau unde nu-i fierbe oala = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie
Familial A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva
A da cuiva peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect
A face bot = a se supăra, a se bosumfla
A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală
A fi sau a pune pe cineva cu botul pe labe = a fi redus sau a reduce pe cineva la tăcere, a fi pus sau a pune la punct
A se șterge sau a se linge pe bot de sau, regional, despre ceva = a fi nevoit să renunțe la ceva
A se întâlni cu cineva bot în bot = a se întâlni cu cineva pe neașteptate, față în față
Familial A-și băga botul peste tot sau unde nu-i fierbe oala = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie
Familial A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva
A da cuiva peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect
A face bot = a se supăra, a se bosumfla
A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală
A fi sau a pune pe cineva cu botul pe labe = a fi redus sau a reduce pe cineva la tăcere, a fi pus sau a pune la punct
A se șterge sau a se linge pe bot de sau, regional, despre ceva = a fi nevoit să renunțe la ceva
A se întâlni cu cineva bot în bot = a se întâlni cu cineva pe neașteptate, față în față
A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva
A-și băga botul peste tot sau unde nu-i fierbe oala = a se amesteca în toate, și unde trebuie și unde nu trebuie
A da cuiva peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect
A face bot = a se supăra, a se bosumfla
A face ceva boț = a da unui lucru, cu mîinile formă rotundă; a strînge, a ghemui, a mototoli
Boț cu ochi = copil mic, prunc

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BOȚ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără alegere?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
preparat folosit pentru ungerea și lustruirea încălțămintei din piele
desen artistic executat fără ajutorul unui instrument
la nimereală, la întâmplare
pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app