 | as |
|
| Bour [ bo-ur ] VEZI SINONIME PENTRU bour PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bour în mai multe dicționareDefinițiile pentru bour din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bour: bóur [Atestat: PRAV. Moldova / V: buăr, boăr, buor, boar, bohar, bor / P: bo-ur / Plural: bouri / Etimologie: lat bubalus] 1 substantiv masculin Mamifer sălbatic din rasa bovină care trăia odinioară și prin munții Moldovei (Bos primigenius). 2 substantiv masculin (Pan; Trs; îf bor) Melc. 3 substantiv masculin Capăt al unui obiect (adus în sus asemenea coamelor bourului) Cf botanică 4 substantiv masculin (Pre) Parte de dinainte, curbată în sus, a tălpilor saniei Cf călcâi. 5 substantiv masculin (Pre) Bot al luntrei. 6 substantiv masculin Emblemă de odinioară a Moldovei, reprezentând un cap de bou. 7 substantiv masculin (Mol; înv) Fier cu marca unui cap de bou cu care se înfierau vitele, măsurile, obiectele care serveau ca puncte de delimitare, criminalii etc. 8 substantiv masculin (Mol; înv; pex) Orice semn domnesc sau oficial (mai apoi și particular) de înfierare. 9 substantiv masculin (Pex) Cicatrice cauzată de înfierare. 10 substantiv masculin (Mol; înv) Impozit asupra vinului care se lua pentru înfierarea buților cu bourul domnesc. 11 a (Îs) Coarne bour Coarne cu vârfurile aduse unul spre altul sau unul înainte și altul înapoi. 12 av (Înv) Iute ca bourul (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BÓUR: BÓUR, bouri, substantiv masculin 1. Taur sălbatic (speță astăzi dispărută în țara noastră) socotit ca strămoș direct al vitelor mari cornute de la noi și al cărui cap era reprezentat pe vechea stemă a Moldovei (Bos primigenius). Era un bour bătrîn cu coama murgă, însă cu celălalt păr deschis-alburiu. SADOVEANU, forme J. 374. Bouri nalți cu steme-n frunte. EMINESCU, O. I 101. 2. (Moldova, învechit) Fier cu marca unui cap de bour (1), cu care se înfierau odinioară criminalii și se însemnau vitele, măsurile, pietrele de hotar etc.; (mai tîrziu) orice semn domnesc sau oficial de înfierare. Se cunosc boii din cireada și caii din herghelie de pre bourul lor. NEGRUZZI, S. I 298. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BÓUR: BÓUR (latina bubalus) substantiv masculin 1. Specie de bovid sălbatic dispărut, socotit strămoșul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pînă în secolul 17 în România, Polonia și N Rusiei. 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentînd un cap de bour (1). 3. (învechit) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, răufăcătorii etc. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BÓUR: BÓUR, bouri, substantiv masculin 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit ca strămoșul direct al vitelor mari cornute de la noi (Bos primigenius). ♦ (învechit) Vechea stemă a Moldovei închipuind un cap de bour (1). 2. (învechit) Fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc. – latina bubalus. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BÓUR: BÓUR, bouri, substantiv masculin 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentând un cap de bour (1). 3. (învechit) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, pietrele de hotar, răufăcătorii etc. – latina bubalus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BÓUR: BÓUR, bouri, substantiv masculin 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, închipuind un cap de bour (1). 3. (învechit) Fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc. – latina bubalus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BÓUR: BÓUR bouri m. 1) Taur sălbatic, strămoș direct al vitelor cornute mari, care trăia odinioară și pe meleagul nostru. 2) Stema veche a Moldovei, reprezentând capul acestui animal. 3) Partea de dinainte a tălpii de la sanie, întoarsă în sus (în forma coarnelor acestui animal). [silabe bo-ur] /<lat. bubalus Forme diferite ale cuvantului bour: bouri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BOUR: BOUR, deal în N Pod. Sucevei, limitat de Siret (la V) și de Șaua Bucecii (la S). Alt. max.: 477 m. Alcătuit din argile și gresii. Zăcăminte de turbă (Dersca). Păduri de gorun. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bour: bóur substantiv masculin, plural bóuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bour: bóur substantiv masculin, plural bóuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bour: bour substantiv verbal botanică PISC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BOUR' BoumaBOUMEDIENEboundstoneBOUNTYBÓURbourarbourátBOURBONBOURBONNAIS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bour Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bour dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Moldova / V: buăr, boăr, buor, boar, bohar, bor / P: bo-ur / Plural: bouri / Etimologie: lat bubalus] 1 substantiv masculin Mamifer sălbatic din rasa bovină care trăia odinioară și prin munții Moldovei Bos primigenius. 11 a Îs Coarne bour Coarne cu vârfurile aduse unul spre altul sau unul înainte și altul înapoi. BÓUR bouri m. |
GRAMATICA cuvântului bour? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bour. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bour poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bour? Vezi cuvântul bour desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bour?[ bo-ur ] Se pare că cuvântul bour are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bour |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cap de afiș sau cap de listă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bour are forma: bóuri
