eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bratara


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Brăţară [ bră-ţa-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU brăţară PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bratara în mai multe dicționare

Definițiile pentru bratara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ:
BRĂȚÁRĂ, brățări, substantiv feminin

1. Podoabă făcută din metal prețios sau din alte materiale, în forma unei verigi și purtată de femei la încheietura mîinii sau pe braț. Turcoaicele... aveau brățări pe mîini. PAS, L. I 58. Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ține un arc destins. ODOBESCU, S. III 57. Meșteșugul (sau meseria) e brățară de aur.

2. Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor (de apă, de gaz, de calorifer, de canalizare etc.), a burlanelor de scurgere a apei sau a cablurilor; cerc de metal aplicat pe un obiect spre a-l putea suspenda sau pentru a-l întări. Brățări galvanizate pentru burlane. Coșurile de fabrică se întăresc cu brățări de fier. ▭ Flăcăii rămaseră singuri, luminați de lumina mică a unei lămpi cercuite cu o brățară de tinichea. SANDU-ALDEA, despre N. 163.
♦ Fiecare-dintre inelele de metal care leagă țeava puștii de ulucul patului.
♦ Inel de fier cu care fierul coasei se înțepenește de toporîște.

3. Ornament ieșit în relief în jurul unei coloane și care, în stilul gotic, are rolul de a lega coloana cu brîiele orizontale care decorează suprafețele vecine cu ea. vezi mulură, ciubuc, brîu. Stîlpi cu flori în capiteluri și cu brățări la mijloc. DELAVRANCEA, H. T. 56.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



brățară
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru brățară:
brățáră substantiv feminin [Atestat: BIBLIA (1688) 16b / V: (înv) bratarațar, bratara țea, bratara țare / Plural: bratarațări / Etimologie: lat brachiale] 1 Podoabă de metal (prețios) sau din alte materiale, în forma unei verigi, purtată pe braț sau la încheietura mâinii (ori a piciorului). 2 (Aht; pan) Ornament în formă de brățară care înconjoară o coloană. 3 (Pan) Verigă de metal în formă de brățară care se aplică unui obiect spre a-l întări, a-l lega sau a-l prinde de alt obiect. 4 (Pex) Bandă la mâneca cămășii (cusută cu flori) Cf fodor, manșetă, pumnaș. 5 (Reg) Ciupag. 6 (Teh) Piesă de metal din una sau mai multe bucăți care se strâng în jurul altor piese pentru a le fixa.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BRĂȚARĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ:
BRĂȚÁRĂ, brățări, substantiv feminin

1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț.
♦ (popular) Manșetă brodată la mâneca cămășilor țărănești.

2. Piesă de metal (din mai multe bucăți) care se strânge în jurul altor piese, pentru a le asambla.
♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor; cerc metalic aplicat pe un obiect spre a-l suspenda sau spre a-l întări.

3. (arhitectură) Ornament ieșit în relief în jurul unei coloane.

– latina brachiale.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BRĂȚARĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ:
BRĂȚÁRĂ, brățări, substantiv feminin

1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea.

2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești.

3. (tehnică) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla.
♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor.

4. (arhitectură) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă.

– latina brachiale.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



BRĂȚARĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ:
BRĂȚÁRĂ, brățări, substantiv feminin

1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea.

2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești.

3. (tehnică) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla.
♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor.

4. (arhitectură) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă.

– latina brachiale.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRĂȚARĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ:
BRĂȚÁRĂ brataraări forme

1) Podoabă (din metal prețios sau alte materiale) în formă de verigă, purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț.

2) tehnic Piesă de metal constând din două sau mai multe bucăți care se strâng în jurul altor piese pentru a le asambla.

3) Piesă inelară de metal, care servește la fixarea pe zid a unor țevi, burlane, cabluri și a altor piese suspendate.

4) arhitectură Element decorativ inelar în relief, care înconjoară o coloană; brâu. [G.-D. brățării] /<lat. brachiale
Forme diferite ale cuvantului bratara: brataraări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BRĂȚARĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ:
BRĂȚARĂ s.

1. (regional) brățea, colbă. (Purta o bratara cu diamante.)

2. (tehnic) bată, băteală, braț, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mînă, spetează. (bratara la războiul de țesut.)

3. (tehnic) cîrceie, (regional) morcoașă, (Transilvania) toartă. (bratara la coasă.)

4. (tehnic) (regional) bucea. (bratara la șurubelniță.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

brățară
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru brățară:
brățară forme

1. sculă în formă de inel ce poartă femeile la braț;

2. podoabă: meșteșugul la om e brățară de aur PANN;

3. vergeaua ce unește coasa cu cosia. [latina BRACHIALE].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

brățară
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru brățară:
brățáră substantiv feminin, articulat brățára, genitiv dativ articulat brățării; plural brățări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

brățară
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru brățară:
brățáră substantiv feminin, articulat brățára, genitiv dativ articulat brățắrii; plural brățắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

brățară
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru brățară:
brățară, brățări substantiv feminin (iron.) cătușă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

BRĂȚARĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ:
BRĂȚÁRĂ substantiv verbal cerc, spetează.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

brățară
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru brățară:
brățară substantiv verbal CERC. SPETEAZĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BRATARA'
brătăluíbrătăluírebrătăluítbrățárBRĂȚÁRĂBRAȚÁREbrățărúiebrățărúșăbrățărúță

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL brățară
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului brățară dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Brățáră substantiv feminin [Atestat: BIBLIA 1688 16b / V: înv brățarățar, brățară țea, brățară țare / Plural: brățarățări / Etimologie: lat brachiale] 1 Podoabă de metal prețios sau din alte materiale, în forma unei verigi, purtată pe braț sau la încheietura mâinii ori a piciorului.
BRĂȚÁRĂ brățarăări forme 1 Podoabă din metal prețios sau alte materiale în formă de verigă, purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț.
Purta o brățară cu diamante.
Brățară la războiul de țesut.
Brățară la coasă.
Brățară la șurubelniță.
Purta o brățară cu diamante.
Brățară la războiul de țesut.
Brățară la șurubelniță.



GRAMATICA cuvântului brățară?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului brățară.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul brățară poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul brățară sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul brățară are forma: brățări
VEZI PLURALUL pentru brățară la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE brăţară?
Vezi cuvântul brăţară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul brăţară?
[ bră-ţa-ră ]
Se pare că cuvântul brăţară are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL brățară

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Stiințe exacte?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
în interiorul unei clădiri
a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situații căreia nu i se poate găsi o altă soluție
științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică
domeniu de modulație
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app