eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție briliant


PROPOZIȚII DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Briliant [ bri-li-ant ]
VEZI SINONIME PENTRU briliant PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului briliant în mai multe dicționare

Definițiile pentru briliant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRILIANT:
BRILIÁNT1, briliante, substantiv neutru Piatră prețioasă transparentă (în special diamant), șlefuită în dublă piramidă, pentru a străluci mai puternic; se folosește ca podoabă, aplicat pe bijuterii. Zaharia Duhu a ales citeva briliante prețuind o avere. C. PETRESCU, A. 320. Iară Mihai, așezîndu-se în scaunul domniei, puse stema în cap, numai de briliante și de smarand. ISPIRESCU, M. V 47.

– Pronunțat: -li-ant.

– plural și: (învechit) brilianturi (FILIMON, C. 149).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



briliant
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru briliant:
briliánt (briliántă), adjectiv

– Strălucitor. în franceză brillant. Ca adjectiv, este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulație reală.

– derivat briliant (variantă berl(i)ant), substantiv neutru (briliant), a cărui variantă provine din limba turcă birlandi, barlandi, limba neogreacă μπιρλάντια; briliantat, adjectiv (împodobit cu briliante); briliantin, adjectiv (strălucitor).
Forme diferite ale cuvantului briliant: briliántă

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

briliant
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru briliant:
briliánt, briliantă [Atestat:

I. IONESCU, M. 252 / V: berlant, berleant, berliant, briant / Plural: briliante, (înv) brilianturi / Etimologie: franceza briliant] 1 a (Frm) Strălucitor la lumină Si: sclipitor. 2 a (Frm) Splendid. 3 sn Diamant tăiat în fețe pe două laturi pentru a deveni mai strălucitor. 4 sn (Tip) Nume al unui corp de literă foarte mică (de trei puncte).
Forme diferite ale cuvantului briliant: briliantă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BRILIANT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRILIANT:
BRILIÁNT, briliante, substantiv neutru

1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii.

2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [ pronunție: -li-ant]

– Din limba franceza brillant, limba rusă brilánt.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



BRILIANT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRILIANT:
BRILIÁNT1, briliante, substantiv neutru

1. Piatră prețioasă (diamant șlefuit în dublă piramidă) folosită ca podoabă aplicată pe bijuterii.

2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [ pronunție: -li-ant]

– în franceză brillant.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BRILIANT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BRILIANT:
BRILIÁNT substantiv neutru

1. Diamant șlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă.

2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [pronume -li-ant, plural -te, -turi, variantă briant substantiv neutru / < limba franceza brillant, limba engleză brilliant].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BRILIANT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRILIANT:
BRILIÁNT2, -Ă, brilianți, -te, adjectiv (Franțuzism învechit) Strălucitor, sclipitor; splendid, strălucit. Balul e in adevăr foarte briliant. ALECSANDRI, T. 1423.

– Pronunțat: -li-ant.
Forme diferite ale cuvantului briliant: briliant-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BRILIANT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BRILIANT:
BRILIÁNT briliante n. Diamant mic, șlefuit, cu numeroase fațete care accentuează reflexul luminii, folosit ca piatră prețioasă, la bijuterii. [silabe -li-ant] /<fr. brillant
Forme diferite ale cuvantului briliant: briliante

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BRILIANT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BRILIANT:
BRILIÁNT substantiv neutru

1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă.

2. caracter de literă de trei puncte tipografice. (< limba franceza brillant, limba rusă brilliant)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

BRILIANT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRILIANT:
BRILIANT2, -Ă, brilianți, -te, adjectiv (Franțuzism învechit) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [ pronunție: -li-ant]

– în franceză brillant.
Forme diferite ale cuvantului briliant: briliant-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

briliant
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru briliant:
briliant a. strălucitor. ║ n. diamant tăiat cu mai multe fețe.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

briliant
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru briliant:
briliánt substantiv neutru (silabe -li-ant), plural briliánte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

briliant
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru briliant:
briliánt (-li-ant) substantiv neutru, plural briliánte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BRILIANT'
BRILĂNȚÉLbrilantínbrilantínăbriliáncăbriliántbriliantátbriliantínBRILIANTÍNĂBRILIOÁNCĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL briliant
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului briliant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Briliánt, briliantă [Atestat: I.
252 / V: berlant, berleant, berliant, briant / Plural: briliante, înv brilianturi / Etimologie: franceza briliant] 1 a Frm Strălucitor la lumină Si: sclipitor.
BRILIÁNT briliante n.



GRAMATICA cuvântului briliant?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului briliant.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul briliant poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul briliant sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul briliant are forma: briliánte
VEZI PLURALUL pentru briliant la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE briliant?
Vezi cuvântul briliant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul briliant?
[ bri-li-ant ]
Se pare că cuvântul briliant are trei silabe



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în basme lumea albă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
unul din cele două puncte de intersecție, dintre eliptică și ecuatorul ceresc
substantiv care, la singular, denumește o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix colectiv, -ă – sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral colectiv, -ă
lumea reală
a trăi în dragoste și în bună înțelegere
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app