 | as |
|
| Briliant [ bri-li-ant ] VEZI SINONIME PENTRU briliant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului briliant în mai multe dicționareDefinițiile pentru briliant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRILIANT: BRILIÁNT1, briliante, substantiv neutru Piatră prețioasă transparentă (în special diamant), șlefuită în dublă piramidă, pentru a străluci mai puternic; se folosește ca podoabă, aplicat pe bijuterii. Zaharia Duhu a ales citeva briliante prețuind o avere. C. PETRESCU, A. 320. Iară Mihai, așezîndu-se în scaunul domniei, puse stema în cap, numai de briliante și de smarand. ISPIRESCU, M. V 47. – Pronunțat: -li-ant. – plural și: (învechit) brilianturi (FILIMON, C. 149). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru briliant: briliánt (briliántă), adjectiv – Strălucitor. în franceză brillant. Ca adjectiv, este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulație reală. – derivat briliant (variantă berl(i)ant), substantiv neutru (briliant), a cărui variantă provine din limba turcă birlandi, barlandi, limba neogreacă μπιρλάντια; briliantat, adjectiv (împodobit cu briliante); briliantin, adjectiv (strălucitor). Forme diferite ale cuvantului briliant: briliántă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru briliant: briliánt, briliantă [Atestat: I. IONESCU, M. 252 / V: berlant, berleant, berliant, briant / Plural: briliante, (înv) brilianturi / Etimologie: franceza briliant] 1 a (Frm) Strălucitor la lumină Si: sclipitor. 2 a (Frm) Splendid. 3 sn Diamant tăiat în fețe pe două laturi pentru a deveni mai strălucitor. 4 sn (Tip) Nume al unui corp de literă foarte mică (de trei puncte). Forme diferite ale cuvantului briliant: briliantă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRILIANT: BRILIÁNT, briliante, substantiv neutru 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [ pronunție: -li-ant] – Din limba franceza brillant, limba rusă brilánt. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRILIANT: BRILIÁNT1, briliante, substantiv neutru 1. Piatră prețioasă (diamant șlefuit în dublă piramidă) folosită ca podoabă aplicată pe bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [ pronunție: -li-ant] – în franceză brillant. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BRILIANT: BRILIÁNT substantiv neutru 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [pronume -li-ant, plural -te, -turi, variantă briant substantiv neutru / < limba franceza brillant, limba engleză brilliant]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRILIANT: BRILIÁNT2, -Ă, brilianți, -te, adjectiv (Franțuzism învechit) Strălucitor, sclipitor; splendid, strălucit. Balul e in adevăr foarte briliant. ALECSANDRI, T. 1423. – Pronunțat: -li-ant. Forme diferite ale cuvantului briliant: briliant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BRILIANT: BRILIÁNT briliante n. Diamant mic, șlefuit, cu numeroase fațete care accentuează reflexul luminii, folosit ca piatră prețioasă, la bijuterii. [silabe -li-ant] /<fr. brillant Forme diferite ale cuvantului briliant: briliante Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BRILIANT: BRILIÁNT substantiv neutru 1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă. 2. caracter de literă de trei puncte tipografice. (< limba franceza brillant, limba rusă brilliant) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRILIANT: BRILIANT2, -Ă, brilianți, -te, adjectiv (Franțuzism învechit) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [ pronunție: -li-ant] – în franceză brillant. Forme diferite ale cuvantului briliant: briliant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru briliant: briliant a. strălucitor. ║ n. diamant tăiat cu mai multe fețe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru briliant: briliánt substantiv neutru (silabe -li-ant), plural briliánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru briliant: briliánt (-li-ant) substantiv neutru, plural briliánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BRILIANT' BRILĂNȚÉLbrilantínbrilantínăbriliáncăbriliántbriliantátbriliantínBRILIANTÍNĂBRILIOÁNCĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL briliant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului briliant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Briliánt, briliantă [Atestat: I. 252 / V: berlant, berleant, berliant, briant / Plural: briliante, înv brilianturi / Etimologie: franceza briliant] 1 a Frm Strălucitor la lumină Si: sclipitor. BRILIÁNT briliante n. |
GRAMATICA cuvântului briliant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului briliant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul briliant poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE briliant? Vezi cuvântul briliant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul briliant?[ bri-li-ant ] Se pare că cuvântul briliant are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în basme lumea albă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul briliant are forma: briliánte
