 | as |
|
| Bronz [ bronz ] VEZI SINONIME PENTRU bronz PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bronz în mai multe dicționareDefinițiile pentru bronz din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRONZ: BRONZ, bronzuri, substantiv neutru Aliaj de cupru cu cositor sau cu aluminiu, siliciu sau beriliu (putînd conține și plumb, zinc sau nichel); are proprietăți superioare alamei și este folosit în industria de mașini și la turnarea statuilor, candelabrelor etc. Chipul turnat în bronz apare, nobil și grav, lîngă cetatea Făgărașului. BOGZA, C. O. 286. Versul era corect... de o limpezime de cristal, – dar focul, emoțiunea care se toarnă deodată ca bronzul cît e fluid; lipsea mai din toate poeziile lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 76. verb reflexiv:înd să-l aline. Îi arătară două statuete de bronz. NEGRUZZI, S. I 203. • figurat Calul Generalului necheză cu vocea lui de bronz. EMINESCU, N. 14. • Epoca de bronz = epocă preistorică situată între epoca de piatră și cea de fier și caracterizată prin descoperirea metalelor și a bronzului, din care încep să se facă unelte de muncă, arme ețc. • Expresia: Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. • Statuie, statuetă sau alt obiect de artă făcut din bronz. În largul mijloc de alei Stau cepe de veghe șapte zmei încremeniți în bronz măreț. TOMA, C. vezi 47. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRONZ: BRONZ, bronzuri, substantiv neutru Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. • Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, milen. III-II î. H. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului, diversificarea tipurilor de unelte și adâncirea diferențierilor sociale. • Expresia: Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din limba franceza bronze. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRONZ: BRONZ, bronzuri, substantiv neutru Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. • Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, mileniul al II-lea î. Hristos și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului. • Expresia: Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din limba franceza bronze. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bronz: bronz sn [Atestat: PONI, CH. 253 / Plural: bronzuri / Etimologie: franceza bronze] 1 Metal tare și sonor, format dintr-un aliaj de aramă și cositor, la care se adaugă câteodată zinc, plumb sau argint, din care se toarnă diverse obiecte. 2 (Îs) Epoca de bronz Epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, mileniul al Il-lea a. C. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului. 3 Obiect de artă făcut din bronz (1). 4 Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. 5 (Fig; îla) De bronz Puternic. 6 Culoare arămie a pielii căpătată în urma expunerii la soare sau la vânt. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRONZ: BRONZ, bronzuri, substantiv neutru Aliaj de cupru cu unul sau cu mai multe elemente (cu excepția zincului), mai dur și mai rezistent decât cuprul, folosit în turnătorie. • Epoca de bronz = epocă preistorică, caracterizată prin descoperirea metalelor și a bronzului, din care s-au făcut arme și unelte de muncă. • Expresia: Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din bronz. – în franceză bronze. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BRONZ: BRONZ substantiv neutru Aliaj de cupru cu unul sau mai multe metale, mai dur și mai rezistent decât cuprul, folosit în turnătorie. • Epoca de bronz = epocă preistorică, corespunzătoare mileniului al II-lea î.e.n., caracterizată prin apariția și dezvoltarea uneltelor și armelor de bronz. ♦ Obiect, (specializare) statuie, statuetă de bronz. • Caracter de bronz caracter tare, de neclintit. [< limba franceza bronze, italiana bronzo]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BRONZ: BRONZ bronzuri n. 1) Aliaj de cupru cu alte metale (aluminiu, plumb, staniu etc.), rezistent la coroziune, cu diverse utilizări în tehnică. * Epoca de bronz perioadă din istoria omenirii caracterizată prin descoperirea bronzului și prin folosirea uneltelor și a armelor din acest metalurgie 2) Obiect (de artă) turnat din acest aliaj. * Caracter de bronz caracter dârz și neclintit. /<fr. bronze Forme diferite ale cuvantului bronz: bronzuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BRONZ: BRONZ substantiv neutru aliaj de cupru cu alte metale, mai dur și mai rezistent decât cuprul. ♦ (figurat) de bronz = a) dens, solid; b) masiv și opac; caracter de bronz = caracter tare. • (prin extensie) obiect de artă din bronz. • pigment metalic galben (sau alb), folosit pentru vopsit obiecte, la zugrăveli etc. (< limba franceza bronze) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bronz: *bronz n., plural urĭ (în franceză bronze, despre italiana bronzo, care vine despre persoană birinğ, aramă. Cp. și cu vgr. bronteîon, mașină de imitat tunetu la teatru). Un aliaj galben compus din aramă, cositor și zinc. Obiect de bronz (medalie, statuetă ș.a.). Poet. Tun: bronzu tună. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bronz: bronz (brónzuri), substantiv neutru – Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc. în franceză bronze. – derivat bronza, verb (a acoperi un obiect cu un strat de bronz; a deveni negru datorită soarelui, a pîrli, a arde soarele); bronzărie, substantiv feminin (atelier de bronzaj). Forme diferite ale cuvantului bronz: brónzuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bronz: bronz substantiv neutru, (obiecte de bronz) plural brónzuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bronz: bronz substantiv neutru, (obiecte) plural brónzuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BRONZ' brontográfbrontologíeBRONTOLÓNEbrontozáurbronzBRONZÁbronzájBRONZÁREbronzăríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bronz Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bronz dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 253 / Plural: bronzuri / Etimologie: franceza bronze] 1 Metal tare și sonor, format dintr-un aliaj de aramă și cositor, la care se adaugă câteodată zinc, plumb sau argint, din care se toarnă diverse obiecte. 2 Îs Epoca de bronz Epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, mileniul al Il-lea a. 5 Fig; îla De bronz Puternic. BRONZ bronzuri n. * Epoca de bronz perioadă din istoria omenirii caracterizată prin descoperirea bronzului și prin folosirea uneltelor și a armelor din acest metalurgie 2 Obiect de artă turnat din acest aliaj. * Caracter de bronz caracter dârz și neclintit. |
GRAMATICA cuvântului bronz? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bronz. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bronz poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bronz? Vezi cuvântul bronz desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bronz?[ bronz ] Se pare că cuvântul bronz are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL bronz Inţelegi mai uşor cuvântul bronz dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Epoca de bronz = epocă preistorică situată între epoca de piatră și cea de fier și caracterizată prin descoperirea metalelor și a bronzului, din care încep să se facă unelte de muncă, arme ețc Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit Epoca de bronz sau a bronzului = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, milen Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit Epoca de bronz sau a bronzului = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, mileniul al II-lea î Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit Epoca de bronz = epocă preistorică, caracterizată prin descoperirea metalelor și a bronzului, din care s-au făcut arme și unelte de muncă Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit Epoca de bronz = epocă preistorică, corespunzătoare mileniului al II-lea î ♦ figurat de bronz = a dens, solid; b masiv și opac; caracter de bronz = caracter tare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Artă culinară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bronz are forma: brónzuri
