eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție buiestru


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Buiestru [ bu-ies-tru ]
VEZI SINONIME PENTRU buiestru PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului buiestru în mai multe dicționare

Definițiile pentru buiestru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
BUIESTRU
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUIESTRU:
BUIÉSTRU1 substantiv neutru Trap mărunt al calului, care îngăduie călărețului să nu salte în șa; mers special al unor animale, cînd calcă cu picioarele de pe aceeași parte deodată. Vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368. Calul bătrîn nu se mai învață în buiestru.
       • locuțiune adjectiv În buiestru = buiestraș. Cal în buiestru.
       • Locuţiune adverbiala În buiestru = în trap mărunt. Boierii jucau înainte, în buiestru, pe cai aprigi. SADOVEANU, O. I 298. Fugari neobosiți... ce abia atingeau, în buiestru, cu copita de țarină. ODOBESCU, S. I 161.
       • figurat Domnu inginer a nostru e cal vîrstnic. I-a trecut verb reflexiv:emea să învețe buiestrul. SADOVEANU, N. forme 131.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



buiestru
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buiestru:
buiestru, buiestruiastră [Atestat: H VII, 149 / V: buiestruiastbuiestru / Plural: buiestrueștri, buiestrutre / Etimologie: moștenit din latinescul *ambulester] (Reg) 1-2 sm, a (Cal) care, în mers, aduce concomitent înainte picioarele laterale. 3 sn Mersul calului care calcă cu ambele picioare (dinainte sau din lateral) concomitent. 4 a Nărăvaș.
Forme diferite ale cuvantului buiestru: buiestruiastră

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BUIESTRU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUIESTRU:
BUIÉSTRU2, -IÁSTRĂ, buiestri, -stre, adjectiv (Despre cai, rar despre alte ființe) Care merge în buiestru, buiestraș; prin extensie neastîmpărat, zburdalnic, neliniștit. Cal buiestru. ▭ Ceilalți vizitii... nu s-ar încumeta să mîie iepele prea buiestre. REBREANU, R. I 214.
Forme diferite ale cuvantului buiestru: -iÁstrĂ

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BUIESTRU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUIESTRU:
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -iestre, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv

1. substantiv neutru Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte.

2. Adj., substantiv masculin Buiestraș.

3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic.

– Et. nec.
Forme diferite ale cuvantului buiestru: -iÁstrĂ

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



BUIESTRU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUIESTRU:
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv

1. substantiv neutru Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte.

2. Adj., substantiv masculin Buiestraș.

3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic.

– Et. nec.
Forme diferite ale cuvantului buiestru: -iÁstrĂ

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

buiestru
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru buiestru:
buiestru m. mersul calului când ridică deodată cele două picioare dinainte, pas repede: cal bătrân nu se mai învață în buiestru. [Origină necunoscută].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BUIESTRU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUIESTRU:
BUIÉSTRU n. Mers al unor animale, în special al calului, când calcă deodată cu ambele picioare de pe aceeași parte. [silabe bu-ies-] /Orig. nec.
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BUIESTRU
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUIESTRU:
BUIÉSTRU1 substantiv neutru Mers rapid și legănat al calului; umblet special al unor animale care calcă deodată cu amândouă picioarele din aceeași parte.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BUIESTRU2,-IASTRĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUIESTRU2,-IASTRĂ:
BUIÉSTRU2,-IÁSTRĂ, buieștri, -iestre, adjectiv Care merge în buiestru1; prin extensie nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

buiestru
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buiestru:
buiéstru adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe -ies-), plural buiéștri; forme singular buiástră (silabe -ias-), plural buiéstre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

buiestru
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buiestru:
buiéstru1 (-ies-) (rar) adjectiv masculin, plural buiéștri; forme buiástră (-ias-), plural buiéstre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

buiestru
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buiestru:
!buiéstru2 (-ies-) (mai ales în locuțiune adjectiv / adverb în buiestru) substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BUIESTRU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUIESTRU:
BUIESTRU adjectiv, substantiv buiestraș. (Un buiestru tînăr.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BUIESTRU'
buiengíubuiestraBUIESTRÁȘbuiestriBUIÉSTRUbuiestrúșbuiéticbuigaíbuigát

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BUIESTRU
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buiestru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Buiestru, buiestruiastră [Atestat: H VII, 149 / V: buiestruiastbuiestru / Plural: buiestrueștri, buiestrutre / Etimologie: moștenit din latinescul *ambulester] Reg 1-2 sm, a Cal care, în mers, aduce concomitent înainte picioarele laterale.
!buiéstru2 -ies- mai ales în locuțiune adjectiv / adverb în buiestru substantiv neutru.
Un buiestru tânăr.
Un buiestru tînăr.

GRAMATICA cuvântului BUIESTRU?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buiestru.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BUIESTRU poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BUIESTRU sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul buiestru are forma: buiéștri
    VEZI PLURALUL pentru BUIESTRU la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE buiestru?
Vezi cuvântul buiestru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buiestru?
[ bu-ies-tru ]
Se pare că cuvântul buiestru are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL BUIESTRU
Inţelegi mai uşor cuvântul buiestru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv În buiestru = buiestraș
Locuţiune adverbiala În buiestru = în trap mărunt



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BUIESTRU

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se lua cu treaba?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
niciodată
bărbierul curții domnești
a uita de ceva muncind
instalație de radiorecepție, sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziția unei nave sau a unui avion
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?