 | as |
|
| Buiestru [ bu-ies-tru ] VEZI SINONIME PENTRU buiestru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului buiestru în mai multe dicționareDefinițiile pentru buiestru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUIESTRU: BUIÉSTRU1 substantiv neutru Trap mărunt al calului, care îngăduie călărețului să nu salte în șa; mers special al unor animale, cînd calcă cu picioarele de pe aceeași parte deodată. Vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368. Calul bătrîn nu se mai învață în buiestru. • locuțiune adjectiv În buiestru = buiestraș. Cal în buiestru. • Locuţiune adverbiala În buiestru = în trap mărunt. Boierii jucau înainte, în buiestru, pe cai aprigi. SADOVEANU, O. I 298. Fugari neobosiți... ce abia atingeau, în buiestru, cu copita de țarină. ODOBESCU, S. I 161. • figurat Domnu inginer a nostru e cal vîrstnic. I-a trecut verb reflexiv:emea să învețe buiestrul. SADOVEANU, N. forme 131. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buiestru: buiestru, buiestruiastră [Atestat: H VII, 149 / V: buiestruiastbuiestru / Plural: buiestrueștri, buiestrutre / Etimologie: moștenit din latinescul *ambulester] (Reg) 1-2 sm, a (Cal) care, în mers, aduce concomitent înainte picioarele laterale. 3 sn Mersul calului care calcă cu ambele picioare (dinainte sau din lateral) concomitent. 4 a Nărăvaș. Forme diferite ale cuvantului buiestru: buiestruiastră Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUIESTRU: BUIÉSTRU2, -IÁSTRĂ, buiestri, -stre, adjectiv (Despre cai, rar despre alte ființe) Care merge în buiestru, buiestraș; prin extensie neastîmpărat, zburdalnic, neliniștit. Cal buiestru. ▭ Ceilalți vizitii... nu s-ar încumeta să mîie iepele prea buiestre. REBREANU, R. I 214. Forme diferite ale cuvantului buiestru: -iÁstrĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUIESTRU: BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -iestre, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., substantiv masculin Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului buiestru: -iÁstrĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUIESTRU: BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., substantiv masculin Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului buiestru: -iÁstrĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru buiestru: buiestru m. mersul calului când ridică deodată cele două picioare dinainte, pas repede: cal bătrân nu se mai învață în buiestru. [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUIESTRU: BUIÉSTRU n. Mers al unor animale, în special al calului, când calcă deodată cu ambele picioare de pe aceeași parte. [silabe bu-ies-] /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUIESTRU: BUIÉSTRU1 substantiv neutru Mers rapid și legănat al calului; umblet special al unor animale care calcă deodată cu amândouă picioarele din aceeași parte. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUIESTRU2,-IASTRĂ: BUIÉSTRU2,-IÁSTRĂ, buieștri, -iestre, adjectiv Care merge în buiestru1; prin extensie nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buiestru: buiéstru adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe -ies-), plural buiéștri; forme singular buiástră (silabe -ias-), plural buiéstre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buiestru: buiéstru1 (-ies-) (rar) adjectiv masculin, plural buiéștri; forme buiástră (-ias-), plural buiéstre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buiestru: !buiéstru2 (-ies-) (mai ales în locuțiune adjectiv / adverb în buiestru) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUIESTRU: BUIESTRU adjectiv, substantiv buiestraș. (Un buiestru tînăr.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BUIESTRU' buiengíubuiestraBUIESTRÁȘbuiestriBUIÉSTRUbuiestrúșbuiéticbuigaíbuigát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BUIESTRU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buiestru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Buiestru, buiestruiastră [Atestat: H VII, 149 / V: buiestruiastbuiestru / Plural: buiestrueștri, buiestrutre / Etimologie: moștenit din latinescul *ambulester] Reg 1-2 sm, a Cal care, în mers, aduce concomitent înainte picioarele laterale. !buiéstru2 -ies- mai ales în locuțiune adjectiv / adverb în buiestru substantiv neutru. Un buiestru tânăr. Un buiestru tînăr. |
GRAMATICA cuvântului BUIESTRU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buiestru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BUIESTRU poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE buiestru? Vezi cuvântul buiestru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buiestru?[ bu-ies-tru ] Se pare că cuvântul buiestru are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL BUIESTRU Inţelegi mai uşor cuvântul buiestru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv În buiestru = buiestraș Locuţiune adverbiala În buiestru = în trap mărunt |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BUIESTRU |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se lua cu treaba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul buiestru are forma: buiéștri
