 | as |
|
| Buluc [ bu-luc ] VEZI SINONIME PENTRU buluc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului buluc în mai multe dicționareDefinițiile pentru buluc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BULUC: BULUC, bulucuri, substantiv neutru 1. Număr mare de oameni strînși la un loc; mulțime, grămadă, droaie, gloată. Curgeau [oamenii] pe uliță, o umpleau de umbre negre și de glasuri ce creșteau în strigăte și zarvă. Pe marginile bulucului unii alunecau în șanț. DUMITRIU, B. forme 71. Aruncă și el centura cu. pistolul cum observa că fac toți cei din bulucurile adunate. SADOVEANU, M. C. 107. Cînd a ieșit Coș din bulucul celorlalți sfetnici și a făcut doi pași, împăratul a ridicat fruntea și s-a uitat la el posomorit. SADOVEANU, despre P. 89. ♦ (Adverbial) a) în masă (compactă), în rînduri strînse, cu grămada, cu droaia, grămadă. E mai bine să ne. găsească pe toți buluc. PAS, L. I 17. După rînduiala călăreților osmanlii... slujitorii domniilor-sale Mihu și Ciornohut nu umblau buluc, că aveau pîlc de zece înainte, care să lumineze calea. SADOVEANU, forme J. 705. Iată-i toți buluc! ALECSANDRI, T. I 98. b) Unul peste altul, toți deodată, năvălind, îmbulzindu-se, înghesuindu-se; prin extensie repede, iute. vezi buzna. O împușcătură... ne-a scos buluc afară. SADOVEANU, P. S. 127. Înhăță pe Ana și pe Antonia de după gît și ieși cu amîndouă buluc pe ușă. HOGAȘ, M. N. 42. Turcii casa-ncungiura Și-n casă buluc intra, ALECSANDRI, P. P. 131. 4 figurat Belșug. Pe pîrăul care se împînzea la vale din butucul izvorului, înverzea o țesătură de buruiană străină, cu foaia grasă și lucie. SADOVEANU, forme J. 376. 2. (În vechea organizare a armatei din Țările Romînești) Unitate tactică, detașament corespunzînd aproximativ efectivului unei companii de soldați; prin extensie ceată de oameni înarmați. vezi pîlc. Cu mare strășnicie a pătruns măria-sa în ordii, cît nimic nu-i putea sta în cale. Iar bulucurile sale de țărani și cazacii de la Nipru îl sprijineau. SADOVEANU, O. I 5. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru buluc: bulúc (bulúcuri), substantiv neutru – 1. Unitate tactică a vechii artilerii, companie. – 2. Corp, unitate. – 3. (adverb) Laolaltă, în masă, de-a valma. – Mr. buluche, megl. biluc, biiuc. limba turcă böluk (Roesler 590; Șeineanu, II, 61; Lokotsch 330; Ronzevalle 54); conform limba neogreacă μπουλούϰι, albaneză bülük, limba bulgară bjuljuk. învechit, cu sensurile 1 și 2. – derivat buluci, verb (a aduna, a strînge); bulucbașe, substantiv masculin (căpitan; comandant de companie), din limba turcă büluk-baș (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 333); bulibașe, substantiv masculin (conducător de țigani), deformare a cuvîntului anterior; bulucbășel, substantiv masculin (adjunct de căpitan); bulucbășie, substantiv feminin (companie). Forme diferite ale cuvantului buluc: bulúcuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BULUC: BULUC substantiv, adverb 1. substantiv bandă, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, stol (popular) crilă, liotă, (regional) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilvania) ciopor, (Olt. și Banat) clapie, (învechit) cin, tacîm. (buluc de oameni.) 2. (adverb) droaie, gloată, grămadă, valvîrtej. (Se repezeau buluc la el.) 3. substantiv (termen militar) ceată, steag, (învechit) bulucbășie. (În vechea organizare a armatei, buluc avea aproximativ efectivul unei companii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BULUC: BULÚC, bulucuri, substantiv neutru 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; prin extensie ceată de oameni înarmați. – Din limba turcă bölük. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BULUC: BULÚC, bulucuri, substantiv neutru 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii; bulucbășie; prin extensie ceată de oameni înarmați. – Din limba turcă bölük. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BULUC: BULÚC, bulucuri, substantiv neutru 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; gloată, droaie. ♦ (Adverbial) a) În masă, în rânduri strânse, cu grămada. b) Unul peste altul, înghesuindu-se; prin extensie repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate tactică corespunzând aproximativ efectivului unei companii; prin extensie ceată de oameni înarmați. – limba turcă böllük. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru buluc: buluc n. companie de soldați (în oștirea turcească sau în cea pământeană a seimenilor și arnăuților): agii ienicerilor și ai bulucilor BĂLC. [în turcă BULUK, corp de trupe]. ║ adverb Moldova grămadă, unul peste altul: intră buluc în ogradă Hristos [Adică în massă compactă (ca un regiment de seimeni sau neferi): termen primitiv militar cu sensul generalizat]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buluc: bulúc [Atestat: M. COSTIN, ap. LET. I, 16/31 / V: bulucúg / Plural: bulucuri / Etimologie: tc bilik] 1 sn (Mil; iuz) Unitate tactică ce corespundea unei companii de soldați. 2 sn (Pex) Ceată de oameni înarmați. 3-4 sn (Pex; iuz; despre obiecte) Număr sau cantitate mare Si: grămadă. 5 av În masă compactă Si: laolaltă, deodată. 6 sn Gloată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru buluc: 2) bulúc n., plural urĭ (în turcă bolluk, belșug). Mare cantitate, berechet: buluc de lumînărĭ. adverb În masă compactă, cu grămada, unu peste altu: caliciĭ veneaŭ buluc. Direct, năvălind: venea buluc spre mine. vezi busna, ghĭotura, podmol. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru buluc: 1) bulúc n., plural urĭ (în turcă bölük, detașament, companie; limba neogreacă bulúki, limba bulgară sîrb. bulĭuk, turmă. vezi bulubașă). Escadron de arnăuțĭ și de seĭmenĭ în vechea oaste românească orĭ la Turcĭ, Ungurĭ și Leșĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BULUC: BULÚC2 bulucuri n. 1) Mulțime mare de oameni, strânși la un loc în dezordine; droaie; gloată. 2) (în evul mediu) Unitate militară formată din mercenari, având aproximativ efectivul unei companii. /<turc. bölük Forme diferite ale cuvantului buluc: bulucuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BULUC: BULÚC1 adverb 1) În număr foarte mare; în masă; cu grămada. 2) Unul peste altul, înghesuindu-se. /<turc. bölük Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buluc: bulúc substantiv neutru, plural bulúcuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buluc: bulúc substantiv neutru, plural bulúcuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BULUC' bulțbulubáșbulubáșabulubășíeBULÚCbulucbáșbulucbáșăbulucbășélbulucbășésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL buluc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buluc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Buluc de oameni. Se repezeau buluc la el. În vechea organizare a armatei, buluc avea aproximativ efectivul unei companii. I, 16/31 / V: bulucúg / Plural: bulucuri / Etimologie: tc bilik] 1 sn Mil; iuz Unitate tactică ce corespundea unei companii de soldați. Se repezeau buluc la el. În vechea organizare a armatei, bulucul avea aproximativ efectivul unei companii. BULÚC2 bulucuri n. |
GRAMATICA cuvântului buluc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buluc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul buluc poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE buluc? Vezi cuvântul buluc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buluc?[ bu-luc ] Se pare că cuvântul buluc are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL buluc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în capăt?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul buluc are forma: bulúcuri
