 | as |
|
| Bunătate [ bu-nă-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU bunătate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bunatate în mai multe dicționareDefinițiile pentru bunatate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUNĂTATE: BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, substantiv feminin I. 1. Însușirea de a fi bun (I 1), înclinarea de a face bine; prin extensie îndurare, milă, îngăduință, blîndețe. Tata a rîs cu bunătate. SADOVEANU, N. forme 14. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară... din omul reajuns o fiară. MACEDONSKI, O. I 62. A îndreptat-o și ea, cu multă bunătate și blîndeță, la soră-sa cea mai mare. CREANGĂ, P. 91. 2. Bunăvoință, amabilitate, li răspunse cu bunătate. • Expresia: Ai bunătate (sau bunătatea) sau fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun. Ai bunătatea de-mi deschide ușa. 3. (De obicei la plural și construit cu verbul «a face») Faptă bună, binefacere, bine. Multe bunătăți... făcuse oamenilor. ISPIRESCU, L. 295. • (Ironic) Multe bunătăți mai făcuse și ea în viața ei! CREANGĂ, P. 315. 4. Gust bun, plăcut (al unei mîncări sau al unei băuturi). Începe a bea lacom la apă și a-și linge buzele de dulceața și bunătatea ei. CREANGĂ, P. 214. II. (Concretizat; mai ales la plural ) 1. Ceva bun de mîncat, de o calitate deosebită; mîncare sau băutură bună. Lui domnu inginer a nostru [i-a adus] o ploscă cu rachiu de afine. Cunoaște domnu inginer a nostru asemenea bunătate. SADOVEANU, N. forme 10. Mergeam cu trăsura în luncă – tata, mama, copiii și coșurile cu bunătăți – ca să mîncăm pe iarbă verde. GALACTION,O. I 8. Nu tot umblați după bunătăți; mai mîncați și răbdări prăjite. CREANGĂ, A. 110. 2. Lucru de calitate foarte bună. Am cumpărat o stofă, o bunătate! (Cu determinări introduse prin prepoziție «de» arată calitatea. determinantului) Na ploscuța aceasta și be dintr-însa, că-i păcat să se piardă bunătate de băutură ca aceasta. SBIERA, P. 39. Peste nouă luni de zile născu o bunătate de copilaș. ISPIRESCU, L. 133. Uite cum îmi năpăstuiam bunătate de nevastă! ȘEZ. V 10. 3. (La plural și, cu sens colectiv, la sg.) Averi, bogății. Era să cadă jos Ioaneș cînd văzu atîta bunătate: aur peste aur, galbeni mîndri, noi. RETEGANUL, P. IV Se folosea de bunătățile pămîntului. SBIERA, P. 304. Toate bunătățile de pe lume erau acum în palaturile lor. CREANGĂ, forme 85. Țarigradu-i oraș mare, Multă bunătate are. ȘEZ. IV 8. – plural și: (II 1) bunătățuri (SADOVEANU, N. forme 23, M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 68). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bunătate: bunătáte substantiv feminin [Atestat: COD. VOR 146/13 / Plural: bunatatetăți, (rar) bunatate tățuri / Etimologie: lat bonitas, -atem] 1 Însușirea de a fi bun (2) Si: (îvr) bunătăcios, bunătămare (1), bunețe (1). 2 Înclinația de a face bine. 3 Îndurare. 4 Milă. 5 Blândețe. 6 Politețe. 7 (Îs) bunatate de om Om foarte bun (1). 8 (Îe) A avea (face) bunatate(a) să (sau de)... A avea bunăvoința să... 9 (îc) Ai bunatate(a) Te rog, fii bun. 10 Faptă bună (40). 11 Binefacere. 12 Gust bun (26). 13 (Lpl) Delicatese culinare. 14 (Lpl) Băutură fină. 15 (Mpl) Lucru de calitate foarte bună. 16 Calitate a ceva. 17 (Lpl) Averi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUNĂTATE: BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, substantiv feminin I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; prin extensie îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. • Expresia: Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (concretizat) 1. (La plural ) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la plural ) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La plural ) Averi, bogății. – latina bonitas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUNĂTATE: BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, substantiv feminin I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; prin extensie îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. • Expresia: Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (concretizat) 1. (La plural ) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la plural ) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La plural ) Averi, bogății. – latina bonitas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bunătate: bunătáte (bunătắți), substantiv feminin – 1. Însușirea de a fi bun. – 2. Blîndețe, dulceață. – 3. Serviciu, favoare. – 4. Calitate bună, valoare. – 5. Bunuri, bogății, averi. – 6. (plural) Mîncare sau băutură foarte bună. – Mr. bunătate, megl. bunătati. latina bŏnĭtātem (Pușcariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); conform italiana bontá, prov. bontat, limba franceza bonté, spaniolă bondad, portugheză bondade. – derivat îmbunătăți, verb ( a face ca ceva să devină mai bun). Forme diferite ale cuvantului bunatate: bunătắți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUNĂTATE: BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, substantiv feminin I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; prin extensie îndurare, milă, blândețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. • Expresia: Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (concretizat) 1. Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La plural ) Averi, bogății. – latina bonitas, -itatis. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bunătate: bunătate forme, plural ățĭ (latina bónĭtas, -átis, italiana bontá, pv. bontat, limba franceza bonté, spaniolă bondad, pg. bondade). Calitatea de a fi bun. O bunătate de om, un om foarte bun. A face cuĭva o bunătate, a-ĭ face un bine, un serviciŭ. Ia fă bunătate și..., ĭa fă bine, ĭa fă-mi plăcere și... plural Bunătățĭ, lucrurĭ bune de mîncat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUNĂTATE: BUNĂTÁTE bunatateăți forme 1) Caracter bun. 2) Atitudine plină de bunăvoință; amabilitate. * Ai bunatateatea fii amabil. 3) plural Faptă bună; binefacere. * Fă-mi bunatateatea fă-mi serviciul. 4) plural Obiect de calitate bună. 5) plural Mâncăruri și băuturi gustoase. [G.-D. bunătății] /<lat. bonitas, bunatateatis Forme diferite ale cuvantului bunatate: bunatateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bunătate: bunătate forme 1. însușirea celui bun; 2. dispozițiune morală de a face bine; 3. tot ce-i excelent; o bunătate de om, o bunătate de vin; 4. formulă de politeță: bunătatea d-tale; 5. plural lucruri sau fapte bune: tot felul de bunătăți. [latina BONITATEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUNĂTATE: BUNĂTATE s. 1. blîndețe, (livresc) mansuetudine, (rar) blajinătate, (regional) bunețe. (Era de-o bunatate proverbială.) 2. amabilitate, bunăvoință. (Te rog să ai bunatate să-mi spui cît e ceasul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bunătate: bunătáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat bunătății; (binefaceri, mâncăruri bune, bogății) plural bunătăți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bunătate: bunătáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat bunătắții; (binefaceri, mâncăruri, bogății) plural bunătắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Bunătate: Bunătate ≠ răutate Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BUNATATE' BunăstarebunătăciosbunătămárebunătățátBunătatebunătățézbunătățimátbunătátnicbunăvestíre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Bunătate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bunătate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VOR 146/13 / Plural: bunătatetăți, rar bunătate tățuri / Etimologie: lat bonitas, -atem] 1 Însușirea de a fi bun 2 Si: îvr bunătăcios, bunătămare 1, bunețe 1. 7 Îs bunătate de om Om foarte bun 1. 8 Îe A avea face bunătatea să sau de. 9 îc Ai bunătatea Te rog, fii bun. BUNĂTÁTE bunătateăți forme 1 Caracter bun. * Ai bunătateatea fii amabil. * Fă-mi bunătateatea fă-mi serviciul. Bonitas, bunătateatis. Era de-o bunătate proverbială. Te rog să ai bunătate să-mi spui cît e ceasul. |
GRAMATICA cuvântului Bunătate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bunătate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Bunătate poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bunătate? Vezi cuvântul bunătate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bunătate?[ bu-nă-ta-te ] Se pare că cuvântul bunătate are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Bunătate Inţelegi mai uşor cuvântul bunătate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe = te rog, fii bun = te rog, fii bun să = te rog, fii bun să = te rog, fii bun să |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Bunătate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i sufla cuiva în borș sau a sufla în borșul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bunătate are forma: bunătăți
