eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bunic


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bunic [ bu-nic ]
VEZI SINONIME PENTRU bunic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bunic în mai multe dicționare

Definițiile pentru bunic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUNIC:
BUNÍC, bunici, substantiv masculin

1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun, bunel, moș, tată-bun, tată-mare. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului. SADOVEANU, O. IV 321. Într-o duminică, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig, la noi. CREANGĂ, A. 18.

2. (La plural ) Părinții (tatăl și mama) părinților; prin extensie strămoși. În casa bunicilor era atîta căldură! ▭ Trecu prin camere... cu divanuri, cu scrinuri vechi și cam strîmbe, cu portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline. DUMITRIU, B. forme 44.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BUNIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUNIC:
BUNÍC bunicci m.

1) (folosit și drept cuvânt de adresare) Bărbat luat în raport cu nepoții săi; tatăl tatălui sau al mamei; tata-mare.

2) la plural Părinții părinților.

3) la plural Persoană care aparține generațiilor precedente; strămoș; străbun. /bun + sufix bunicic
Forme diferite ale cuvantului bunic: bunicci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bunic
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bunic:
buníc substantiv masculin [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 109 / Plural: bunicici / Etimologie: bun + -ic] 1 Tatăl tatălui sau al mamei Si: (fam) bunel. 2 (Lpl) Părinții părinților. 3 (Pex; lpl) Strămoși. 4 (Reg) Termen cu care se adresează cineva unui bărbat în vârstă.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BUNIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUNIC:
BUNÍC, bunici, substantiv masculin

1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât.

2. (La plural ) Părinții părinților; prin extensie strămoși.

3. (regional) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.

– Bun + sufix -ic.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BUNIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUNIC:
BUNÍC, bunici, substantiv masculin

1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât.

2. (La plural ) Părinții părinților; prin extensie strămoși.

3. (regional) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.

– Bun + sufix -ic.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BUNIC
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUNIC:
BUNÍC, bunici, substantiv masculin

1. Tatăl tatălui sau al mamei.

2. (La plural ) Părinții părinților; prin extensie strămoși.

3. Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.

– Din bun2 + sufix -ic.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BUNIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUNIC:
BUNIC substantiv tată mare, (popular) bun, bunel, (învechit si regional) moș, (regional) bît, taică, (Moldova și Dobr.) tete, (învechit) deadiu, papucă.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

bunic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bunic:
buníc, -ă (dim. despre bun). estoniană Tata saŭ mama mamiĭ saŭ tatiĭ.

– Azĭ în Muntenia tata mare, mama mare (după limba franceza ) vezi bunel.
Forme diferite ale cuvantului bunic: bunic-ă lacedemoni

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

bunic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bunic:
buníc substantiv masculin, plural buníci
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bunic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bunic:
buníc substantiv masculin, plural buníci
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BUNIC'
bungiúcbungóibungoiátbunguitúrăBUNÍCBUNÍCĂbunícă-meaBUNICÉLbunicícă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bunic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bunic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
BUNÍC bunicci m.
/bun + sufix bunicic.
I, 109 / Plural: bunicici / Etimologie: bun + -ic] 1 Tatăl tatălui sau al mamei Si: fam bunel.

GRAMATICA cuvântului bunic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bunic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bunic poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bunic sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul bunic are forma: buníci
VEZI PLURALUL pentru bunic la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bunic?
Vezi cuvântul bunic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bunic?
[ bu-nic ]
Se pare că cuvântul bunic are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bunic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: , cu atât?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva
zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri
pe măsură ce
coltuc 1; prin generalizare orice bucată de pâine tăiată de la o margine
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app